Artistul ăsta ilustrează dezastrele naturale care ar putea lovi omenirea

FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Artistul ăsta ilustrează dezastrele naturale care ar putea lovi omenirea

Japonezul stă și câte opt ore pe zi ca să îmbunătățească detaliile din ilustrații.

Manabu Ikeda e cunoscut pentru ilustrațiile sale haotice, care eclipsează prin combinația de pictură tradițională japoneză și un soi de suprarealism foarte detaliat. Lucrările lui au fost asociate de multe ori cu profeția, a declarat pentru The Creators Project. Cei ce i-au vizionat lucrările au observat o legătură între desenul cu cerneală ca oceanul Foretoken ( 2008) și tsunamiul care i-a afectat țara natală, Japonia.

Publicitate

Acest tsunami, ilustrat în Foretoken, este un exemplu perfect al temei de bază care domină toată munca sa: relația omenirii cu natura. „Ființele umane sunt parte din natură", zice Ikeda. „ În special în rănile lăsate de om asupra naturii, simt că este posibil surprind intensitatea din energiile lor." „Acestă idee este evidentă în zonele urbane dense, în care fuzionează valuri imense, munți de anvelope, care iau în final forma unul oraș ca un șarpe."

Detaliile sunt incredibile datorită efortului depus de Ikeda în fiecare centimetru al ilustrațiilor sale, întrucât el îmbină detaliile din peisaje cu cerneală, lucru care uneori durează câțiva ani. El muncește opt ore pe zi pentru a îmbunătăți detaliile." Este ca și cum ai crea o structură imensă de la zero, căreia îi adaugi cărămizile la întâmplare.", spune acesta. Astfel, ilustrațiile lui Ikeda prind viață: îngrijește cu atenție pânza ca pe un bonsai, până viziunea sa e completă.

De exemplu, artistul este la jumătatea celui mai mare proiect, a cărui durată, estimată de către acesta, va fi de trei ani. Deși încă se află în lucru, ilustrația va surprinde sentimentele lui Ikeda față de recuperarea după același tsunami cu care este adesea comparat Foretoken. El lucrează în Madison, Wisconsin, în ultimul atelier ce aparține unui lanț care se întinde din Canada până în Japonia. El își deschide atelierul pentru public o oră pe zi, iar localnicii pot veni să-l vadă și cu ocazia asta el împărtășește câteva detalii despre munca sa.

Publicitate

Am vorbit cu Ikeda despre munca sa, care ilustrează societatea japoneză, dar și despre ideile sale despre natură, și despre modul în care creează asemenea peisaje.

VICE: Sunt multe detalii complexe în munca ta, fiecare pare formeze propriul ecosistem. Cum păstrezi scopul pur al acestor imagini în mintea ta?
Manabu Ikeda: Întâi încerc să schițez scena în mintea mea, apoi următoarea situație. În acest mod încerc să schițez pe rând peisaje în funcție de ce mă interesează și apoi să le conectez. Este ca și cum ai crea o structură imensă, țesând cărămizile clădirii la întâmplare.

Spune-mi despre planul procesului actual al celei mai complexe ilustrații, Foretoken.
Când desenez la scală largă, creez peisajul direct, fără să fac schiță. Pe măsură ce desenul progresează încep să mă gândesc la compoziția fundamentală și motivele lucrării, ca la final să aibă o formă clară.

Cadrul central este important într-o lucrare, deoarece lucrurile pe care le voi desena acolo vor influența direct compoziția și tema lucrării. O regândesc de mii de ori, și uneori mă decid asupra designului final cu ajutorul unei schițe din creion. Prin repetarea acestui proces, treptat, lucrarea e completă.

Mereu am multă grijă la schița principală, dar încerc să fiu cât mai liber în detalii, astfel încât zona central să nu fie în armonie totală.

Ai menționat anterior că arta ta este bazată pe experiența zilnică și amintiri - Poți să detaliezi în contextul noilor tale lucrări?
Practic, pot spune aceleași lucruri. Dar recent, temele lucrărilor mele au devenit mai specifice, de exemplu, accidente nucleare sau tsunami. Evenimentele recent întâmplate și gândurile mele, dincolo de experiențele și amintirile mele, joacă un rol important în procesul de creație.

Publicitate

Tema naturii și relația omului cu natura sunt foarte prezente în munca ta. De ce te interesează această relație?
Oamenii sunt parte din natură. Am, cel puțin, un mare respect pentru natură. Simt o atracție puternică pentru ideea că prin intermediul naturii, tot ceea ce numim umanitate - incluzându-mă - este nevoit să existe între lupta dintre înțelepciune și prostie. În special în rănile lăsate de om asupra naturii, simt că este posibil surprind intensitatea din energiile lor.

Ai menționat că ambele stiluri anime/manga și cel japonez tradițional ți-au influențat picturile. Ne poți spune mai multe despre această uniune stilistică? Influența are o nuanță generală. Generația mea a crescut cu cultura manga și anime, fie că au devenit profesori sau artiști. Unii au colecționat cărți manga, alții au fost fanscinați de eroii lor, și eu am fost încântat să desenez personaje, pentru că eram bun la desen. Oricum, toată lumea a fost influențată de ei. Indiferent că este anime sau artă, nu m-am simțit niciodată influențat de anumite lucrări. În cazul meu, aplic ocazional o scenă din manga pe care mi-o amintesc sau anumite tipare artistice pe care le-am văzut.

Într-un interviu pentru The Garden of Earthly Delights, vorbești despre diferențele în pictură dintre Japonia și America de Nord. Poți să-mi spui cum influențează aceste diferențe arta ta?
Pentru mine, care am crescut în Japonia, unde totul este mic și îngust, imaginea despre măreția naturii este total diferită de aceea a unei persoane din America de Nord: sunt copleșit de vastitatea spațiului și de sălbăticie. După ce m-am mutat în America de Nord, a devenit o problemă importantă pentru mine să surprind nu numai detaliul, dar și vastitatea spațiului natural în lucrările mele.

Publicitate

Adesea, lucrările tale par locuri vii. Poți să-mi zici ce povești au loc în una sau două lucrări recente?
Am realizat Foretoken în 2008, și atunci mi-am imaginat „o lume înzăpezită și înghețată", ca la final să devină o lume a „valurilor mari". În interiorul acesteia am desenat insule japoneze care au aparținut regiunii Tohoku și scena unei nave eșuate la țărm. Trei ani mai târziu, s-a produs cutremurul, ca și cum ceva din conținutul titlului l-ar fi prezis. O mică lucrare, Gate, a fost creată în 2010, dar când am vizitat New York's Ground Zero ( memorial 9/11) pentru prima dată, am fost foarte surprins să descopăr că structura sa părea să semene cu această. Compoziția, avioanele desenate nu au nicio legătură cu Ground Zero. Dar în ciuda acestui fapt, au multe în comun.

La ce alte proiecte lucrezi?
Acum stau la Chazen Museum of Art, Madison, Wisconsin, și lucrez la cel mai mare proiect, care durează trei ani. Au trecut deja un an și trei luni. Tema lucrării sunt recuperarea și viața după un dezastru natural. Am fost inspirat de Marele Cutremur japonez din 2011. Ca și dezastrul din Japonia, desenez din imaginație posibile dezastre naturale care are putea să apară în toată lumea.

Citește mai multe despre ilustrații:
Mircea Pop Ioana Șopov bagă detalii morbide până și în cele mai drăguțe ilustrații Copila Stea e cea mai caldă carte ilustrată pe care o s-o vezi pe VICE