FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Senzaţia că-mi bubuie capul nu mă lasă să dorm noaptea

8 procente din populația globului, 28 de procente dintre studenți și 32 de procente dintre pacienții cu probleme psihiatrice au experimentat măcar o dată sindromul capului exploziv.

Ilustrație de Dan Evans

Multă vreme nu m-a interesat știința somnului. Cel mult am făcut experimentul ăla în care am băgat mâna unui prieten adormit în apă călduță ca să văd dacă se pișă pe el. Dar de curând, într-o noapte de marți, zăceam singur în pat, în apartamentul gol, când m-a trezit un zgomot absolut asurzitor. Era un țipăt îngrozitor de om îngrozit. Un urlet care-ți îngheța sângele în vine. O voce de femeie. Semăna cu vocea surorii mele. Părea că se chinuie.

Publicitate

Inima îmi bătea nebunește și am rămas paralizat timp de câteva secunde. N-am putut să mă mișc sau să scot un sunet. Apoi mi-a trecut; mușchii s-au relaxat, nu mai tremuram și zgomotul a trecut.

N-a fost prima oară când am trecut prin asta. De fapt, a început să mi se întâmple regulat. Somnul a început să-mi fie deranjat tot mai des. Și n-am probleme mintale, nu mă culc beat sau tripat pe acid și nici nu iau medicamente aproape niciodată. Deci ce mi-ar putea cauza aceste halucinații auditive?

În timp ce zăceam în pat după un astfel de episod, am hotărât să fac cel mai rațional lucru posibil: să mă auto-diagnostichez cu ajutorul internetului. Internetul mi-a zis că am sindromul capului exploziv (SCE), o formă de halucinație în care o persoană aude un zgomot asurzitor, ca explozia unei bombe sau – în cazul meu - țipătul oribil al unui membru al familiei.

Dr. Brian Sharpless, profesor la Universitatea de Stat din Washington, e expert în sindromul capului exploziv. M-am întâlnit cu el când a trecut prin Marea Britanie ca să aflu mai multe despre acest fenomen.

Înainte de întâlnire, mi-am analizat puțin simptomele. Am tras concluzia că aceste episoade par să aibă loc atunci când nu sunt foarte obosit sau când merg la culcare treaz. Așadar, m-am gândit că cel mai bine e să merg într-un bar gay unde erau slabe șanse să rămân lucid.

În autobuz în drum spre casă, în timp ce transpiram vodcă prin toți porii, am deschis subiectul SCE cu Elle, o prietenă, ca să nu își închipuie că am luat-o razna în caz că urma să mă apuce o criză. „Uneori, fosta mea prietenă îmi spunea că îl aude pe taică-su cum îi urlă în urechi și se trezește speriată", mi-a răspuns neimpresionată. Se pare că aceste episoade sunt mai răspândite decât îmi închipuiam.

Publicitate

În miercurea următoare, m-am întâlnit cu un necunoscut care urma să-mi explice de ce aud urlete în somn. Dr. Sharpless tocmai participase la o conferință din oraș.

„De obicei se întâmplă chiar înainte să adormi sau când ești pe cale să te trezești", mi-a zis Sharpless. „Auzi o explozie asurzitoare. Unele persoane aud sunetul ca și cum ar fi în mediul din jur, altele îl aud în cap. Uneori oamenilor li se pare că le explodează capul direct."

De obicei se întâmplă când îți strici ciclul somnului, a zis Sharpless, care are multe studii în domeniu.


Vezi documentarul VICE despre Coreea de Nord:


În 2011, a executat un studiu care a folosit 36 000 de persoane. „Am descoperit că 8 procente din populația globului, 28 de procente dintre studenți și 32 de procente dintre pacienții cu probleme psihiatrice au experimentat măcar o dată sindromul capului exploziv", mi-a zis el. Studenții, la fel ca pacienții cu probleme psihiatrice, au tipare de somn neregulate, o cauză aparentă a sindromului.

Oamenii de știință au mai multe explicații pentru EHS, dar există una căruia lui Sharpless i se pare cea mai plauzibilă: „Există o parte a creierului numită formațiunea reticulară. Când adormi, creierul tău se închide în etape, ca un calculator. Dar în sindromul capului exploziv, credem că – în loc să se închidă – neuronii auditivi se activează toți deodată la maximum. Și asta ar cauza aceste sunete."

Pare o explicație plictisitoare pentru o experiență atât de viscerală, dar cel puțin m-a asigurat că nu e nevoie să caut un exorcist. Sharpless mi-a mai împărtășit câteva dintre teoriile lui mai interesante despre CSE – prima a fost spionajul în grup.

Publicitate

Spionajul în grup e atunci când un grup de persoane te spionează și te torturează, iar asta te face să experimentezi aceste senzații", a zis Sharpless și mi-a explicat că unele persoane care suferă de CSE cred că sunt în vizorul guvernului sau a altor organizații. „Cred că aceste organizații folosesc un generator de energie cu microunde și îl activează în timp ce ei dorm și asta cauzează explozia."

E greu de stabilit dacă se întâmplă astfel de lucruri. Ce rost ar avea guvernul să trezească oamenii nevinovați?

O altă posibilă explicație e că telefoanele mobile ar cauza disconfortul, dar propunerea finală a lui Sharpless a fost preferata mea.

Nu știu cum e treaba aici în Marea Britanie, dar în Statele Unite a fost o schimbare majoră de la contoarele de apă și electricitate pasive la cele active, a zis Sharpless. Multă lume crede că așa ne spionează guvernul și ne face să experimentăm aceste explozii.

Și dacă are dreptate? Apartamentul meu e conectat la apă și la curent.

Am luat legătura cu cei de la apă și de la curent casă aflu dacă ei sunt în spatele țipetelor. Le-am scris un mail în care i-am întrebat: „Scuzați-mă, nu cumva ne spionați pentru guvern și mă faceți să aud zgomote noaptea?"

„Ne pare rău să auzim că suferiți de sindromul capului exploziv, mi-au răspuns ăia de la apă. După cum știți, doctorii suspectează că tulburarea e cauzată de probleme care întrerup ciclul somnului, nu de contoarele de apă."

Publicitate

Ăia de la curent nu mi-au răspuns niciodată.

Sharpless nu crede că ar trebui să-mi fac prea multe griji din cauza tulburării. Pentru alte persoane e un chin. Un tip pe care l-a cunoscut Sharpless auzea exploziile astea de vreo șapte ori pe noapte. Astfel de situații pot duce la insomnie și anxietate.

Încă nu s-a găsit un tratament pentru CSE, dar experții cred că antidepresivele și pastilele pentru infarct ajută. „N-o fac să dispară, dar o îmblânzesc", a zis Sharpless. În alte studii, simpla educare a pacientului reduce frecvența."

Nu știu exact ce se petrece în capul meu – poate că sunt stresat, poate că neuronii nu-mi funcționează cum trebuie sau poate am probleme legate de copilărie cu sora mea. Un lucru e clar: întâlnirea cu Sharpless mi-a dovedit că există mult mai multe cazuri de CSE decât îmi imaginam.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești personale:
Nu m-am masturbat niciodată și sunt bine mersi
Am 33 de ani și orbesc pe zi ce trece
Cum e să trăiești cu sindromul intestinului iritabil