În turneu cu rabla în Africa de Est

Will Boase este un fotograf britanic în vârstă de 23 de ani, ce locuieşte în Jinja, Uganda. Alături de partenerul său de afaceri, Steven Creswell, tocmai au luat cea mai prostească decizie de a deschide singura companie din Africa de Est de tururi cu Kombi (furgonetă VW), în ciuda faptului că maşina lor este cu zece ani mai veche decât sunt ei în vârstă, iar piesele de VW sunt aproape imposibil de găsit în Uganda.

Scopul este să le arăte clienţilor versiunea mai înceată a ţării prin excursii ce nu sunt concentrate în mod special pe activităţi joculare. Am călătorit în una dintre primele tururi Kombi Nation, prin insulele Ssese ale Lacului Victoria şi mai la sud spre Lacul Bunyonyi, care se află fix la graniţele cu Rwanda şi Republica Democrată Congo. A fost o aventură sălbatică, în sensul că totul a mers spectaculos de prost – am pierdut capace de roate, am suferit nişte crize de intoxicare cu alcool, am rămas fără benzină şi fără piese de schimb în anumite momente şi am fost arestaţi. Tot a fost mai bine decât să mă aflu într-una din cele 25 de furgonetele parcate lângă un leu, din care oamenii fac exact aceeaşi poză de 50 de ori şi se minunează cu ochii înlăcrimaţi la splendoarea Africii.

Am travesrsat capitala Kampala pentru a ne prinde feribotul. Pe fiecare stradă, sunt sute de ofiţeri de poliţie anti-debandadă, ce aşteaptă să spragă capete. Kampala poate fi destul de neliniştitoare pentru civili câteodată. Preşedintele Yoweri Museveni a tot servit contra protestatarilor care sunt înfuriaţi legat de şomaj şi de scumpirea preţurilor benzinei şi mâncării. Dintr-un motiv anume, în acel sfârşit de săptămână, acesta a făcut sute de forţe anti-debandadă să stea în stradă în aşteptarea unei lupte. În timp ce aşteptam feribotul, am văzut o adunătură de protestatari în auto-utilitare, ce urlau şi ţipau în direcţia poliţiştilor. Nu ştim ce s-a întâmplat după aceea, dar e pot spune sigur că cineva a primit o mamă de bătaie.

Steven Creswll şi Anna Kucma sunt cei doi ghizi ce lucrează la Kombi Nation. Creswell deţine furgonetele, iar Kucma practic le conduce vieţile tipilor.

Kombi-ul zornăie şi scârţâie mult, uşa e lipicioasă, ferestrele nu merg întotdeauna, capacele de roată se desprind dacâ întri într-o groapă mai nasoală, nu are tracţiune şi pe faţă şi pe spate, miroase foarte puternic a vapori de gaze înauntru, iar oglinda e spartă. Dar tot e mai bine decât un Land Rover.

Uite! E un păianjăn Golden Orb imens şi îngrozitor!

Am găsit cuibul ăsta în grădinilebotanice  Entebbe în timp ce ne aşteptam feribotul. Păienjenii sunt cei mai naşpa.

Creswell şi Boase sunt hilar de britanici şi întotdeauna îşi planifică următoarea mare afacere riscantă. Spun chestii de genul „bimbling about” [hoinăreală] şi cântă cântece din Monty Python când se distruge duba.

Pe feribot între Entebbe şi Bugala, cea mai mare dintre insulele Ssese. Ţigările ne-au fost confiscate întreaga călătorie de o oră, ceea ce a supt. (Poză de Will Boase)

Acesta este terenul de camping Hornbill din Bugala, cea mai mare dintre insulele Ssese din Lacul Victoria.

Tina Pen este un expatriat german ce locuieşte pe Bugala de 17 ani. Ea deţine şi conduce terenul de camping Hornbill. În timpul liber, îi place să fumeze iarbă, să se super îmbete şi să adopte pui de maimuţă. Mi-a spus că una dintre maimuţele ei orfane avea o relaţie sexuală cu câinele ei de pază ciobănesc german şi că era capabilă dde a-i face sex oral câinelui. Citat real: „Maimuţele sunt creaturi foarte sexuale”. Imaginează-ţi asta spusă cu accent German şi vei înţelege de ce am căzut de pe scaun râzând. I-am spus că mănâncă rahat, iar ea m-a dojenit timp de o oră, apoi l-a sunat pe omul de la întreţinere să-i confirme povestea.

Tim Luyamuzi este navigatorul Kombi Nation. Uite-l aici cum stă pe o plajă. (Will Boase a făcut poza asta).

Boase atrage atenţia asupra unui lucrur fascinant din insula Bugala din Lacul Victoria. Călătoriile pe acoperiş sunt cele mai mişto.

A călători deasupra furgonetei pe cărările denivelate ale insulei a fost foarte distractiv…

… Chiar facă plantaţiile de ulei de palmier fut toată insula. Majoritatea uleiului comestibil din Uganda este importat din Malaezia, însă guvernul Ugandei a pus dezvoltarea din punct de vedere agricol ca prioritate de top în cel mai recent proiect de buget, iar luare de pământ cu forţa nu e mare lucru pentru ei. Asta înseamnă că locuitorii din Bugala au fost rugaţi/forţaţi să renunţe la pământul lor în favoarea noilor plantaţii de ulei de palmier, ceea ce distruge complet frumuseţea naturală a locului. Lonely Planet tocmai a numit Uganda ca fiind #1 pe lista destinaţiilor pentru turişti, aşa că n-am nici cea mai vagă idee de ce ar face aşa ceva unui loc ca Bugala. Banii vorbesc, presupun.

Dar distracţia s-a terminat când am fost arestaţi pentru punerea în pericol sau ceva stupid lângă portul spre Masaka. Un poliţist rutier din Bugala ne-a văzut în timpul călătoriei pe acoperişul furgonetei fix înainte de a plece de pe insulă. Când am mers până în port a doua zi dimineaţa, un poliţist ne-a ochit şi a început să se comporte ca un nebun. A început să urle la noi şi să ne dea ornide, apoi a ţipat către prietenii săi să „pregătească celulele”. Aceştia erau înauntrul unei colibe de două camere, ce se voia a fi sediul de poliţie. El ne-a împins înauntru pentru a-l cunoaşte pe bărbatul din poză.

Am fost nevoiţi să ne certăm cu, să ne rugăm de şi să împăcăm fiecare poliţist de pe insulă pentru ceva timp, iar ei aduceau tot soiul de acuzaţii demente – inclusiv „punerea în pericol” – pe care ne ameninţau că o să le noteze. Din fericire, alt tip adus în cătuşe avea mai mare nevoioe de celulă, aşa că nu s-a pus problema de a fi închişu în timp ce negociam. Practic, poliţia e lefteră şi voiau să ne „amendeze”, deşi văzusem un camion imens, cu 20 de oameni pe acoperiş, cum a trecut liniştit la vreao cinci minute după ce am scăpat noi. VW-ul atrage multă atenşie, iar străinii au bani, aşa că le înţeleg logica acolo, dar tot a fost o pacoste îngrozitoare. În cele din urmă, a fost de acord să ne dea drumul. Apoi a stat la poză super dramatic.

Din fericire, n-am ratat feribotul ce avea să ne înapoieze la ţărm, pentru că a întârziat trei ore.

Dulce alinare: feribot spre ţărm > celulă de închisoare. (Poză de Will Boase)

Berzele Marabou par maiestuaose în zbor, dar de fapt sunt nişte păsări împuţite de canal, care mănâncă gunoi şi arată scârbos.

Lacul Bunyonyi, pământul de baştină pentru Batwas care fumează iarbă (nu mai este OK să îi numeşti „pigmei”). Apa de aici este foarte caldă, dacă iei în considerare faptul că este al doilea cel mai adânc lac din Uganda şi că este înconjurat de munţi.

A început să plouă în secunda în care am ajuns la Lacul Bunyonyi şi nu s-a oprit timp de 12 ore. Uite-ne aici cum stăm la poză în faţa celui mai frumos post de supraveghere din Uganda. Nu e spectaculos?

Apoi s-a oprit ploaia şi am făcut canotaj în ambarcaţiuni din trunchi scobit.

Printre cele 29 de insule ale Lacului Bunyony, se află şi Punishment Island [Insula Pedepsei], unde fetele gravide nemăritate erau trimise să se înfometeze şi să se înece în încercarea de a înota înapoi. N-am ajuns atât de departe pentru că e greu să faci canotaj când eşti beat.

Apoi s-a oprit ploaia de tot şi am putut să vedem insulele. Ura!