Fostul preşedinte al Tunisiei îşi vinde maşinile Ferrari şi Lamborghini, dar şi costumele Dolce & Gabbana

Acum doi ani fostul preşedinte tunisian Zine El Abidine Ben Ali şi familia sa au fugit din ţara nord-africană în mijlocul revoltelor de la care au pornit multiplele revoluţii din acea regiune.

Grăbiţi ca nişte datornici care fug de recuperatori, au luat ce obiecte au putut din casă şi au abandonat restul. Odată cu revenirea Tunisiei după două decenii de regim repesiv „comisia pentru confiscare” a noului guvern a făcut o adevărată descoperire arheologică în palatele lui Ben Ali şi ale rudelor sale, de peste 40 000 de obiecte valorioase. Dintre acestea aproximativ 12 000 – în valoare de 20 de milioane de dinari tunisieni (13 milioane de dolari) – au fost puse la licitaţie luna asta.  La prima mână e o captură interesamtă şi o fereastră către modul în care trăieşte un dictator.

În Gammarth, o suburbie opulentă a capitalei Tunis, există o expoziţie numită Cleopatra situată pe o stâncă deasupra Mării Mediterane. Motive de prost gust preluate din Egiptul antic precum hiroglifele şi statuile faraonice de aur împodobesc zidurile clădirii. Sălile sunt pline de obiectele personale ale lui Ben Ali, ale nevestei sale Leila Trabelsi şi a peste o sută de membri ai famiilor lor acuzaţi că au luat parte la atrocităţile regimului. Ministerul de Finanţe spune că toate veniturile obţinute se vor duce în vistieria statului, pentru a redresa situaţia economică precară şi şomajul ridicat. Sub aceste circumstanţe preţul biletului de 20 de dolari de persoană este de neatins pentru tunisienii de rând. Mulţi spun că n-ar trebui să li se ceară taxă de intrare, pentru că acele obiecte sunt ale cetăţenilor pe care Ali i-a secat de bani.

Totuşi unii au intrat nu neapărat pentru a cumpăra ceva, dar măcar să fie martori la vânzare. După ce trec de detectorul de metale, vizitatorii sunt întâmpinaţi de un Ferrari roşu şi un Lamborghini alb. Pe lângă astea sunt multe Porsche-uri şi Escalade, dar şi o maşinuţă electrică. Între maşini sunt afişe dreptunghiulare cu semiluna albă a steagului tunisian şi cuvintele arabe „Revoluţia Libertăţii şi a Demnităţii.” Toate conţin imagini din zilele revoluţiei: portrete ale martirilor, lupte între protestari şi soldaţi, femei bătrâne cu pumnul ridicat.

Un grup de bărbaţi încearcă motorul unei dintre maşini. O femeie cu un batic gri zâmbeşte în timp ce e fotografiată lângă un Rolls Royce, bebeluşul ei stă agăţat de bara de protecţie, iar soţul îi trage în cadru. Toate maşinile astea de lux au şi trecut. Oficialii care se ocupă de licitaţie spun că maşina Mercedes Maybach a fost primită de la preşedintele răposat al Libiei, Moammar Gaddafi, şi este singura din Africa. Lângă stă un model de Aston Martin despre care se spune că este unul din cele două care există în lume, iar celălalt îi aparţine cântăreţului britanic Elton John.

Camerele din jur sunt suprasaturate de zeci de bijuterii placate cu diamante şi alte pietre preţioase: covoare şi carpete parfumate din Mauretania şi Iran; picturi fine realizate de artişti tunisieni şi europeni; zeci de cutii cu statui şi sculpturi din nordul Africii şi estul Asiei, majoritatea reprezentând ulii şi cai. În afara clădirii sunt scutere acvatice, bărci cu motor şi chiar şi carturi.

Ali Salhi, un organizator şi inspector al licitaţiei spune că nu încetează să se minuneneze de aceste comori: „Nu ne putem obişnui. E prima dată în viața mea când văd aşa ceva. Nici nu-mi puteam imagina aceste lucruri. Toţi tunisienii şi vizitatorii străini rămân blocaţi când intră aici.”

Pe lângă tunisienii înstăriţi au mai venit şi cumpărători din jurul lumii, chiar şi din ţări bogate în petrol precum cele din Golful Persic şi Libia. Maşinile şi bijuteriile sunt licitate în timp ce restul obiectelor au preţuri fixe. Tot ce nu s-a vândut la această licitaţie se va vinde mai târziu prin alte metode. Salhi se teme că unii dintre simpatizanţii lui Ben Ali vor să cumpere aceste lucruri ca să i le returneze, aşa că există o listă de oameni care nu au voie să participe la licitaţie.

Unele dintre aceste artefacte au schimbat percepţia publicului despre Ben Ali. El era cunoscut ca un secularist convins, pentru că, alături de autorităţile sale persecutau manifestările religioase precum femeiele cu eşarfe şi bărbaţii cu barbă. Totuşi în expoziţia asta este un Coran încastrat în argint şi o tapiţerie cu cele 99 de atribute prin care musulmanii se referă la Allah. Există şi multă pânză neagră brodată cu elemente aurite de caligrafie arabică. Pe una dintre ele stă scris un vers din Coran, care este recitat ca o rugăciune de protecţie. Pe un altul stă scris mare cuvântul „Allah” şi este încadrat de fraza „nu există altă învingător decât Allah”, care a fost popularizată de mauri prin palatul lor din Alhambra din Grana, Spania.

Toată ostentativitatea asta sterilă îi face pe fostul lider şi pe membrii familiei sale să pară entități abstracte. Asta până intri în ultima sală a expoziţiei. Acolo sute de pantofi cu toc, cizme şi poşete de firmă sunt aşezate pe mese pentru a forma un oval imens. Toate sunt nume mari precum Chanel, Escada, Jimmy Choo, Valentino, Dolce & Gabbana, Burberry şi Louis Vuitton. O poşetă de mână mov se vinde cu 1 200 de dolari, în timp ce o geantă de la Prada costă 1 400. Pe umeraşe sunt haine de blană, rochii de seară şi chiar şi robe tunisiene. Când pui mâna pe mâneca unui costum negru italiat simţi o anumită intimitate. Cum ar fi ca ăsta să fi fost al lui Ben Ali? Nu e ca o vizită la second hand, unde anonimitatea proprietarilor iniţiali ai produselor te protejează, aici ştii clar sursa lor. Cine ar vrea să cumpere sau să poarte ceva purtat de Ben Al sau de clanul lui, ţintele urii tunisienilor?

Aceeaşi sală e înconjurată de un inel de căruţe pline de bunuri personale şi casnice precum cravate şi aşternuturi. Aici are loc şi un fel de târg de vechituri. Rafturile sunt pline de parfumuri şi alte cosmetice inclusiv câteva cutii nedesfăcute de cremă hidratantă. Casierii le bat frentic bonuri clienţilor.

Într-un fel, Scherazade Amri, o casnică de vârstă medie, mamă a trei copii, care vizitează expoziţia, nu este surprinsă de acest spectacol. Amri spune că escapadele de cumpărături în afara ţării ale fostului preşedinte şi ale rudelor sale erau bine cunoscute. Dar gândindu-se la regim, nu uită cum se grăbea să ia banii poporului şi să-i menţină tăcuţi şi săraci înlăturând libertatea de exprimare.

„Ştiam de toate astea, dar când le-am văzut nu mi-a venit să cred în ce lux trăia cu adevărat. Mă umple de tristeţe, de multă tristeţe. Ne-a pus în pericol ţara pentru astea.” Încearcă să rămână rece, dar ochii i se umplu de lacrimi.

Amri îşi revine. Are părul blonziu, e îmbrăcată într-o geacă neagră, colanţi negri şi ghete, vorbeşte încet şi rar despre participarea ei la revoluţie, deloc ca cea al cărei nume îl poartă. Spune că oamenii au speranţă, dar mai e mult de muncă, mai ales în domeniul economic, dacă ţara are vreo şansă să supravieţuiască.

Poate că această confiscare a bunurilor lui Ben Ali e primul pas.

„Am mari speranţe de la această licitaţie. Sper că va ajuta poporul şi ţara aceasta nevoiaşă. Inshallah (aşa să ne ajute Dumnezeu).”

Apoi Amri se alătură soţului la un ghişeu, pentru a-i cumpăra un foen fiicei ei.

Urmăriţi-o pe Nafeesa pe Twitter @NafeesaSyeed.

Traducerea: Mihai Popescu