Testul care arată cât de ușor poți strica o relație

Tu și partenerul tău v-ați înscris într-un studiu despre relații – floare la ureche pentru un cuplu puternic ca voi. Provocarea pare foarte simplă: Tot ce trebuie să faci e să enumeri aspectele care nu-ți plac la partenerul tău. Iei pixul și scrii: E morocănos când e obosit. Faci o pauză, îți muști buza, bați cu pixul în masă până îți vine următoarea idee. E defensiv când avem o discuție serioasă. Nu spală vasele decât dacă îi cer eu.

Te lași pe spate și te uiți la ceas. Mai ai o grămadă de timp și deja ai terminat. Doar că… partenerul tău, care e așezat în spatele tău, scrie în continuare. Într-un ritm rapid, chiar. La începutul experimentului, vi s-a spus că veți primi amândoi aceeași sarcină. Ceea ce înseamnă că…

Te apleci din nou deasupra foii, apuci pixul strâns și scrii: Sforăie. Nu-i place să facă sex oral. Urăște cititul. Gătește prost. E înțepat. Fără ca tu să știi, partenerul tău a primit sarcina de a enumera lucruri din casa voastră, așa că face inventarul covoarelor, a veiozelor și a pernelor, în timp ce tu te oftici pentru că ți-ai amintit de o ceartă de acum câteva luni despre o pătură. Și, în funcție de scorul pe care l-ai primit la un chestionar anterior, cercetătorii au concluzionat că această reacție e cauzată de lipsa stimei de sine și că va duce, în timp, la distrugerea relației din cauza unor evenimente minore.

Asta ar vrea să crezi o nouă carte care promovează teoria „negativitatea e rea, pozitivismul e bun”. Dar cel puțin un studiu care a recreat experimentul ca să obțină rezultatele astea a descoperit că, faptul că unul dintre parteneri cedează nervos în timpul scenariului de mai sus nu are nicio legătură cu stima de sine; pur și simplu, cei doi au fost supuși la un experiment super nasol.

Descoperirile studiului au fost folosite pentru a întări legăturile dintre lipsa stimei de sine și starea proastă a unei relații, în articolul Puterea răului: Cum ne influențează efectul negativității și cum îl putem controla, de John Tierney și Roy F. Baumeister, publicat în ultima zi din 2019 și citat joi de site-ul The Atlantic. Acest experiment a fost efectuat prima oară în 2002, de către psihologii John Holmes și Sandra Murray, pentru a susține teoria că persoanele cu o stimă de sine scăzută își proiectează durerea pe partenerii lor.

În experiment, persoanele ale căror răspunsuri la sondaj indicau o stimă de sine scăzută au reacționat negativ la condițiile de deasupra și au lungit lista, în timp ce indivizii cu răspunsuri care indicau o stimă de sine mai mare n-au fost deranjați de aparentul roman de plângeri ale partenerului și și-au păstrat atitudinea inițială.

„Persoanele nesigure pe ele au reacționat inutil, pentru că, în realitate, au fost evaluate de către partenerii lor la fel de frumos ca persoanele sigure pe ele”, au scris autorii articolului Puterea răului. „Dar și-au proiectat propriile nesiguranțe asupra minții partenerilor lor. Au presupus că aceștia îi vor judeca la fel de aspru precum se judecau și ele.”

E extrem de greu să-ți imaginezi că o persoană și-ar păstra calmul în scenariul de mai sus, indiferent câtă încredere ar avea în ea, mai ales că totul se bazează pe o înșelătorie. Această suspiciune (cum că nimeni nu e imun la această păcăleală psihologică) a fost confirmată de un alt experiment independent efectuat în 2017. Subiecții au reacționat negativ la păcăleală, dar, de data asta, cercetătorii n-au descoperit aproape nicio diferență între participanții siguri pe ei și cei cu stimă de sine scăzută.

Aceste rezultate nu sunt chiar surprinzătoare, având în vedere că cercetările psiho-sociale sunt de obicei foarte greu de reprodus. Când l-am contactat, Baumeister, unul dintre coautorii articolului Puterea răului, a zis că nu a văzut studiul înainte să citeze experimentul original efectuat de Holmes și Murray.

Există multe astfel de eșecuri cu diverse fenomene. Dar acesta e mai tulburător decât majoritatea pentru că a făcut o diferență semnificativă la nivel de manipulare. (Majoritatea eșecurilor de a reproduce diverse studii nu verifică suficient de bine nivelul de manipulare a participanților, ceea ce înseamnă că nu testează cu adevărat ipoteza.)

Relațiile nu înseamnă doar să împarți o pizza sau să postezi fotografii de la o nuntă cu tine și partenerul, dar această cercetare care induce vinovăție nu vestește în niciun caz sfârșitul iminent al unei relații. E foarte rezonabil pentru oricare dintre noi să ne simțim subminați în acest scenariu care are scopul de a-i submina pe oameni!

Uneori, nesiguranța sau negativitatea izvorăsc dintr-un context nasol și nu dintr-o lipsă internă de încredere - și, fie că e vorba de un psiholog sau de dragostea vieții tale, nu ești o persoană rea pentru că reacționezi astfel la acest tratament. Ești doar o persoană receptivă.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.