Complexul Energetic Oltenia taie păduri și poluează aerul ca să producă o energie a trecutului

„Companii care schimbă clima” este o rubrică VICE despre giganți din diferite industrii, care contribuie la distrugerea mediului din România și la amânarea unei tranziții către o societate sustenabilă.

Schimbările climatice se întâmplă din cauza arderii combustibililor fosili, precum petrol și cărbune, și eliberarea gazelor cu efect de seră în atmosferă. Oamenii de știință au ajuns de mult la consensul că activitatea umană este cea care provoacă fenomene meteo extreme distrugătoare pentru viața pe planetă. Dar nu se referă la alegerile individuale ale oamenilor - o picătură într-un ocean -, ci la marile industrii poluatoare. Companiile din energie, transporturi, confecții, agribusiness și altele sunt cele care au cel mai mare impact.

Doar o sută de companii din lume produc peste 70 la sută din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Primele zece cele mai poluatoare sunt din sectoarele petrol, cărbune și gaz. Industria energetică este responsabilă pentru aproape 80 la sută din emisii. În ciuda noilor politici globale de mediu, care își propun decarbonarea economiei și tranziția energetică, emisiile globale au crescut în 2017 și 2018 și au stagnat anul următor, iar anul ăsta companiile încă fac bani din combustibilii fosili.

Și România se înscrie pe trendul crescător al emisiilor, în ciuda unui colaps industrial după 1990, care ne-a asigurat reducerea emisiilor și îndeplinirea obligațiilor ca stat european. În 2017, emisiile au crescut cu aproape șapte la sută față de anul precedent, aceasta fiind a șasea creștere în topul UE. 

Astăzi pornim un serial al companiilor care, prin activitatea lor, contribuie la distrugerea mediului din România și la amânarea unei tranziții către o societate sustenabilă.

CEO este cea mai mare companie din industria cărbunelui din România, care exploatează lignitul din bazinul olteniei. Deține zece mine, în bazinele Rovinari, Motru, Jilț și Mehedinți, care se întind pe o suprafață cât a Timișoarei, și patru termocentrale – Ișlnița, Rovinari, Turceni și Craiova II . În total, 11 blocuri energetice, cu o putere instalată de peste trei mii de megawati. În timp ce scriu acest articol, Transelectrica arată, în timp real, că în România se produc peste o mie de megawati de energie din cărbune. Mare parte provin de la CEO. Poluarea este și ea pe măsura producției.

Țara noastră este una dintre statele membre dependente de cărbune ca sursă de producere a energiei. Chiar dacă proporția cărbunelui a mai scăzut în mixul energetic până pe la 20 la sută, cărbunele a rămas o sursă esențială și strategică, iar autoritățile o promovează ca prioritate în strategia națională pentru energie.

Sub sloganul „Energia pământului românesc”, CEO își arată forțele încă din descrierea companiei: spre deosebire de energia eoliană, care depinde de vântul care nu bate tot timpul, spre deosebire de energia solară, care ține de soarele care nu strălucește tot timpul, cărbunele e de bază, iar rezervele ne garantează energie încă 40 de ani de acum înainte cel puțin.

Exploatarea cărbunelui înseamnă modificarea dramatică a mediului prin defrișarea pădurilor pentru extinderea exploatărilor de suprafață. Sute de hectare de pădure au fost tăiate pentru a face loc craterelor CEO. Asta s-a făcut în complicitate cu statul, care a acordat dreptul de a tăia arborii și chiar a modificat Codul Silvic pentru a lăsa o portiță Complexului Energetic Oltenia să-și extindă fronturile de lucru în detrimentul pădurilor. Asociația Bankwatch a intentat mai multe procese în instanță pentru a opri tăierea pădurilor de către CEO, unele lupte le-a câștigat, altele le-a pierdut. În 2015, asociația a reușit să anuleze acte care ar fi permis defrișarea a 391 de hectare de pădure.

Exploatarea cărbunelui este o „invitație” la dezastre ecologice, precum cel de la depozitul de cenușă Valea Ceplea din cadrul CEO, din decembrie 2013. Deversarea de apă cu cenușă care a urmat a inundat vreo 15 hectare de teren agricol și zece gospodării din zona Submaidane a localităților Turceni și Ionești, județul Gorj. Oamenii au trăit luni de zile cu cenușă în aer, fiindu-le imposibil să deschidă ferestrele.

CEO nu se extinde doar în detrimentul pădurilor, ci și al oamenilor. Anul trecut, guvernul a aprobat deschiderea minei de la Roșiuța, județul Gorj, și extinderea minelor Roșia de Jiu și Jilț Sud. Decizia include defrișarea a 110 hectare de pădure și exproprieri ale oamenilor în valoare de șase milioane de lei.

În România, organizațiile de mediu au socotit că termocentralele pe cărbune sunt responsabile pentru 2 170 de decese premature pe an, la nivelul anului 2013.

 O altă lovitură este cea dată bugetului de stat. CEO beneficiază de ajutoare pentru exproprieri și pentru plata certificatelor de emisii. Companiile poluatoare sunt obligate să cumpere certificate de emisii pentru a compensa poluarea pe care o produc. Prețul tot mai mare al certificatelor este și motivul pentru care cărbunele devine ineficient economic. CEO apelează la împrumuturi de la stat pentru a le plăti, bani care ajung să fie îngropați într-o companie, în loc să fie folosiți pentru tranziția echitabilă în regiunile carbonifere.

Într-un răspuns trimis VICE, CEO susține că „impactul asupra mediului (este) în limitele impuse de legislația în vigoare” și că, în prezent, livrează energie curată. Pe mai mult de două pagini, compania denunță „atacurile” din partea organizațiilor de protecție a mediului: „Până în acest moment, există 16 acțiuni ale Bankwatch și Greenpeace inițiate în instanță împotriva CE Oltenia, care au soluții definitive și irevocabile în favoarea societății noastre, acuzațiile formulate fiind respinse ca neîntemeiate.”

CEO susține că a investit aproape un miliard de euro pentru a se încadra în limitele de mediu impuse de lege. Printre investiții: modernizarea electrofiltrelor; instalații pentru reducerea emisiilor de SO2, NOx, CO și pulberi; evacuarea în slam dens a zgurii și cenușii rezultate din procesul de ardere a cărbunelui; montarea de panouri fonoabsorbante și instalații de pulverizare fină a apei în zona de depozitare a cărbunelui; reconstrucții ecologice prin redarea în circuitul silvic și agricol a suprafețelor de teren afectate de exploatările miniere.