Dacă ai auzit de poliamorie, probabil te-ai gândit dacă ți s-ar potrivi. Nu există un răspuns simplu sau o soluție perfectă, dar explicațiile de mai jos sigur te vor ajuta să iei o decizie. Foto: cottonbro studio / Pexels
Monica Barbovschi este sociolog și organizatoare de evenimente pentru comunitatea non-monogamă informată de principii feministe din România. Dacă ai vrut vreodată să afli mai multe despre poliamorie și dacă așa ceva ți se potrivește, cel mai probabil ai dat peste numele ei de scenă online: Mama la poliamorie.Pătratul Roșu e un podcast despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.
Publicitate
Reguli în poliamorie și cum vezi dacă așa ceva ți se potrivește
Monica: Se spune adesea că nu e pentru toată lumea. Asta înseamnă că trebuie să faci în primul rând muncă de autocunoaștere. Ca să ajungi să știi ce vrei, trebuie să faci explorare, să stai cu tine, cu nevoile tale: „Ce-mi doresc eu de la viața mea? Ce m-ar face pe mine cel mai fericit, împlinit în momentul ăsta în care sunt?” E foarte multă muncă de introspecție în primul rând pe care acum nu toată lumea e dispusă să o facă din varii motive.
Publicitate
Da, poate părea că trebuie să ai mult timp, dar depinde de resursele pe care le ai la un moment dat. Adică dacă într-un moment al vieții nu mai poți, ești super obosit, presat cu jobul, cu nu știu ce schimbări, te muți, normal că nu o să te aventurezi să mai cauți și al țâșpelea partener. Evident.
Publicitate
Depinde. Dacă este o nevoie de-ale tale care nu se poate îndeplini în relația curentă. De exemplu, tu ești interesat de explorat partea de kink, BDSM, partenerul e absolut vanilla, nu-i curios și nici interesat.Așadar, cu acordul partenerului începi să explorezi alte lucruri care țin de aceste aspecte în afara relației tale de cuplu și poate să fie okay.
Publicitate
Se spune-n comunitate că asta cu regulile este destul de tricky, periculoasă. Cu cât faci un cadru mai rigid, cu atât e mai mare probabilitatea ca acel cadru să nu funcționeze. Mai degrabă decât reguli se vorbește despre agreements, acorduri. Adică, de exemplu, ne punem de acord noi două, Dana, tu și cu mine, să comunicăm onest despre ce ni se întâmplă, despre ce ne dorim. Dacă apare o schimbare în dorințele noastre, să facem o „regulă” că avem o comunicare constantă, permanentă, adică nu vin și-ți spun după ani de zile în care n-am vorbit nimic, în care am discutat doar despre vreme, despre ce cumpărăm, despre copil și ce vrei tu, dintr-odată îți trântesc bomba.Mai degrabă aș face o „regulă”: hai să vorbim o dată pe săptămână, ce se mai întâmplă cu tine, să avem un date noi două în care să ne spunem „uite, mi-aș dori asta. Eu cred asta.” Un alt acord pe care-mi place să-l implementez este practicarea compasiunii și generozității față de partener, adică să presupun mai degrabă despre tine că ai intenții bune, că ești un om ca toți oamenii, că poate faci greșeli. Și tu să presupui același lucru despre mine, că și eu sunt un om, că e posibil să fiu confuză, nu știu ce vreau, poate mai fac greșeli.
Publicitate
De exemplu, sunt unele cupluri care decid că au putere de veto, adică eu îți spun ție: „Dana, mie nu-mi convine să intri într-o relație cu Gigel, mă opun.” Și cumva îți interzic ție să ai o relație. Ceea ce e un pic problematic, pentru că ideea asta de a cere voie, de a da permisiunea e foarte mult înrădăcinată în ideea asta de posesivitate și în a vedea oamenii ca obiecte. Din păcate, în societatea noastră echivalăm foarte mult posesivitatea cu iubirea. Nu e chiar așa.Până la urmă ești propria ta persoană, tu ai dreptul de a decide asupra vieții tale, cine sunt eu să vin să-ți interzic ție chestii? Cam asta e problema cu regulile. Pe Monica o găsești pe Instagram sau YouTube și chiar Twitch.
Urmărește Pătratul Roșu pentru mai multe informații și explicații la dilemele tale pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.