FYI.

This story is over 5 years old.

Închisorile estoniene abandonate sunt bucățele de iad

În capitala Estoniei se află un gulag îngrozitor care a funcționat până în 2004, la intrarea Estoniei în Uniunea Europeană.

de ALEX HOBAN

1.3.13

În 1820, țarul rus Nicolae I a construit o închisoare imensă pe coasta baltică lângă Tallinn, care era atât de bună pentru a-i face pe prizonieri să se căiască și să se supună în fața puterii hegemoniei încât a funcționat până în 2004. A fost apreciată și de KGB în timpul perioadei sovietice, așa că abia după intrarea în UE au hotărât estonii să închidă clădirea care funcționa de două secole. Probabil pentru că un gulag funcțional la periferia capitalei nu se potrivește cu viziunea Angelei Merkel despre un continent democratic.

Publicitate

După ce ultimii prizonieri au fost trimiși în celule ceva mai umane, închisoarea Patarei (în română, „Bateria”) a rămas abandonată. Din fericire, pentru binele nostru, autoritățile au lăsat în urmă clădirea medievală care găzduia mii de bărbați care citeau benzi desenate despre Isus și se masturbau cu furie privind imagini cu gagici din seriale. Dacă pereții ăștia ar putea vorbi…

Tallinn e un oraș mic, așa că se poate ajunge ușor la închisoare pe jos. Dar după ce treci de porțile de fier ale giganticului complex triunghiular, politețea și civilizația estoniană par departe.

Înăuntrul închisorii, paznicul privea de sus prizonierii care încercau să tragă în plămâni cât mai mult aer în scurtele perioade în care erau scoși afară.

Celulele închisorii, care se întind pe patru etaje, se împărțeau în ierarhii. Camerele de la subsol par desprinse din măruntaiele iadului. Umiditatea și bezna erau folosite de KGB ca instrumente de cauzat traume psihologice, făcând prizonierii să se simtă mereu inconfortabil.

În curte, un mic coridor ducea spre camera de spânzurătoare. Timp de secole, scărițe ca aceasta au fost folosite pentru a scoate morților funia de la gât. Corpurile erau cărate pe stânci și aruncate în mare.

După camerele de la subsol și camera de spânzurătoare, camerele de la primul etaj păreau de lux. Ia uitați ce birouri, săli de conferință și depozite pline de postere cu mesaje motivaționale. E ca jocul ăla Theme Hospital, dar într-o închisoare.

Publicitate

Acest poster îi avertiza pe prizonieri să nu și-o tragă între ei prea mult, pentru că ar putea lua gonoree sau SIDA.

Iată spitalul închisorii, unde prizonierii erau tratați după ce se băteau cu cuțitele de la cantină pe acid. În timpul erei sovietice, închisoarea deținea mai ales prizonieri politici. Simpatizanții capitalismului erau burdușiți cu droguri halucinogene care îi înnebuneau de cap, pentru a justifica încarcerarea lor pe termen nelimitat.

Vă reamintesc că locul ăsta a fost funcțional până în 2004, anul în care s-a lansat Facebook.

Asta era biblioteca, mică și prost luminată. Cărți nereturnate zac pe jos prin toată închisoarea.

Dacă te uiți mai atent la tonele de albume de bandă desenată, toate par a fi despre Isus. Cel mai neoriginal mod de a transforma un pușcăriaș într-un cetățean pașnic. Cel puțin în timpul erei sovietice aveau texte aprobate ideologic de Marx și Lenin, care erau destul de cool în felul lor pentru că te puteai numi un revoluționar la final. Dar Isus?! Isus e super penibil. Ce revoluție a făcut el vreodată?

Celulele de la etajele superioare. N-arată așa de rău, nu?

Dar toaleta asta e morbidă. Pun pariu că prizonierii o foloseau la niște jocuri grozave. Nu mi-ar fi plăcut să fiu în pielea unui prizonier nou care trebuia să treacă prin inițiere. Dar cel puțin te puteai spăla după aia. La duș!

Louis Theroux ne-a învățat un obicei al prizonierilor: ejaculau țintind spre membri ai personalului de sex feminin. Și nu e e mirare să se dezvolte astfel de obiceiuri într-un loc în care singura metodă de a scăpa de tensiunea sexuală acumulată e bătaia cu alți tipi frustrați și furioși.

Publicitate

Cum și eu sunt un as al masturbării, am fost înduioșat de colajul penibil care încă decorează pereții închisorii. Prizonierii politici par a avea o slăbiciune pentru Cher.

Și pentru pudeli?!

Le plac fetele care urcă pe scări, șoferii de Formula 1 și pârâiașele cristaline. Dacă te uiți printre gene, te poți transporta în altă dimensiune. Un bukkake aventuros în natură, departe de sumbrul Patarei cel fără de vagine. Bănuiesc că de fapt, cea mai mare slăbiciune a amărâților era LIBERTATEA.

Nu sunt sigur dacă țarul Nicolae avea chestia asta în minte când se gândea la decorațiuni. Mie îmi place să numesc fotografia asta „Sfâșii țâțele lui Jordan și dau de pereții închisorii.”

M-a mirat să găsesc fotografia asta cu Lisa din Steps deasupra toaletelor. Nu înțeleg cum a ajuns revista Smash! Hits într-un gulag estonian. Am încercat să dăm de Lisa din Steps să ne spună ce părere are despre asta, dar n-a vrut să vorbească cu noi. Normal, că doar nici n-are față.

Dar cea mai impresionantă e fresca asta desenată pe peretele unei celule sumbre. Un cavaler feroce în fugă în spatele unei femei goale care parcă flirtează cu oricine o privește. O fi fost un pușcăriaș generos care le-a făcut o bucurie colegilor.