Epidemia de porno cu camera ascunsă din Coreea de Sud

Se numește „molka”, iar în Coreea de Sud a fost comparată cu o „condamnare la moarte socială”, care afectează mii de femei în fiecare an. Dar se schimbă placa, împotriva molka – sau porno filmat cu camera ascunsă – pe măsură ce mișcarea #MeToo din Coreea de Sud se extinde ca să abordeze o problemă care a transformat de ani de zile toaletele publice, cabinele de probă și chiar dormitorul personal într-o potențială zonă de pericol.

Azi, e normal ca în băile unor orașe precum Seoul să vezi bucățele de hârtie igienică îndesate în capetele șuruburilor, găurele sau oriunde, de fapt, unde s-ar putea ascunde o cameră ascunsă. O femeie chiar vinde un „kit de urgență” online, care vine la pachet cu o daltă roz, abțibilduri care avertizează care sunt pedepsele pentru a filma pe cineva fără consimțământul persoanei, și silicon, ca să sigilezi găurile suspecte.

Asta pentru că o mare parte din pornografia disponibilă pe net în Coreea de Sud intră în categoria mai mare de molka – un gen care poate să însemne orice, de la filmări pe ascuns cu femei care urinează, până la partide de sex filmate în secret de iubitul tipei și publicate ulterior ca „porno de răzbunare”.

În iunie, anul acesta, peste 22 000 de femei au mărșăluit prin cartierul Hyehwa din Seoul, ca să protesteze împotriva molka. Purtau pancarte pe care scria „Viața mea nu e pornografia ta” și embleme ale poliției care a fost acuzată în repetate rânduri că se preface că nu știe nimic despre cazurile de molka, în ciuda existenței unei legi care, la prima vedere, dar arareori în realitate, incriminează actul. (Doar 2,6% dintre bărbații acuzați că ar fi montat camere de spionaj au fost arestați între 2012 și 2017, conform datelor oficiale.)

„Femeilor coreene li se spune adeseori că sunt pur și simplu prea sensibile când chestionează starea de fapt și că se transformă în persoane neplăcute”, a declarat persoana care a organizat protestul pentru site-ul local de știri Korea Exposé, într-un e-mail anonim.

„Ne luăm înapoi dreptul de a pune la îndoială condițiile actuale care agravează discriminarea sexuală. Ridicăm probleme spinoase”, a continuat organizatorul.

De atunci, autoritățile din Seoul au promis să verifice zilnic băile femeilor pentru camere ascunse. În trecut, băile erau verificate doar o dată pe lună. A fost înființat un grup de acțiune cu sprijinul guvernului național, care încearcă să ajute victimele să elimine înregistrările astea cu camera ascunsă de pe net. Hye-jin Ryu, de la Institutul Coreean pentru Drepturile Femeilor a declarat pentru Reuters că a primit 15 000 de cereri de eliminare a clipurilor, de când s-a format grupul, în aprilie.

„Situația scapă de sub control”, a spus Ryu pentru Reuters. „De când a fost înființat grupul de lucru, ne-au sunat multe victime și ne-au cerut ajutorul.”

Cererile astea reprezintă, probabil, doar un mic procent din întreaga problemă. Agenția publică de știri, Yonhap, a raportat că numărul de cazuri de molka a crescut de la 2 400 în 2012 la 6 500 în 2017. Și astea erau doar femeile care și-au dat și seama că au fost înregistrate în secret și au și depus o plângere cu succes la poliție.

„Ăștia sunt oamenii care încearcă să se ascundă cât mai mult posibil”, a explicat Soo-yeon Park, o activistă vizibilă pentru legi mai dure și fondatoarea site-ului Digital Sexual Crime Out.

Experții nu reușesc să explice de ce anume a devenit pornografia cu camera ascunsă atât de ubicuă în Coreea de Sud. Unii zic că e o consecință a interzicerii producției de porno pe bune (și consimțit) într-o țară atât de avansată tehnologic precum Coreea de Sud. Platformele sociale precum Tumblr au devenit locuri populare de găsit porno după ce s-au închis alte site-uri de porno neconsimțit, precum Soranet, unde bărbații postau imagini cu femei goale și le cereau altor bărbați să le dea note. Și mulți dintre utilizatorii de pe aceste site-uri văd acum molka drept o simplă variantă „naturală” a pornografiei, în contrast cu chestiile produse de industrie în Japonia vecină – o chestie care a pătruns și în modul în care abordează poliția cazurile de porno filmat cu camera ascunsă.

„Genul ăsta de cultură sexuală deformată devine standardul”, a spus Sue-jung Lee, psiholog criminalist, pentru NPR.

Dar e și un simptom al unei societăți care încă se confruntă cu sexism, standarde duble și cea mai mare diferență de salarizare pe genuri dintre toate țările „dezvoltate”.

O populară cântăreață de k-pop a fost de curând acuzată că „promovează feminismul”, după ce a postat pe Twitter o imagine cu ea însăși ținând o carcasă de telefon pe care scria „Fetele pot să facă orice”. Ulterior a șters imaginea.

Și mișcarea #MeToo s-a chinuit, la rândul ei, să înregistreze o mare victorie, mai ales după ce fostul guvernator al provinciei Chungcheong de Sud, un bărbat privit odată drept viitor candidat la președinție, a fost găsit nevinovat de act sexual sub constrângere.

Dar decizia mai multor tipe celebre de a-și face publice propriile povești de hărțuire sexuală și abuz au dat curaj femeilor din întreaga țară să se confrunte direct cu probleme gen molka – o practică care acum e denumită o epidemie care poate provoca traume reale și pe termen lung victimelor sale.

„Pe victime le bagă în depresie, pentru că nu se termină niciodată”, a declarat Ryu pentru Reuters. „E pe net pentru totdeauna. E o condamnare la moarte socială.”

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.