Succesul prietenilor mei mă face să mă închid în casă

Sunt îndeajuns de norocos să am mulți prieteni inteligenți și de succes, dar în ultima vreme mă simt de parca sunt mult înaintea mea – sunt promovați, li se măresc salariile, își cumpără mașini mai frumoase, se mută în case mai mari și-și iau vacanțe extravagante. Între timp eu am stagnat, prins într-un job fără posibilitate de evoluție și nesigur de ce va urma. În timp ce alții merg înainte, nu mă pot abține să nu mă simt lăsat deoparte. Simt această presiune de a păstra aparențele că o duc mai bine decât în realitate. Vorbește cumva nesiguranța din mine sau e ceva mai mult la mijloc?

Marea majoritate dintre noi vrem să simțim că avem succes în viață. Dar cum putem ști dacă prosperăm sau nu? Una dintre cele mai facile modalități este să te uiți la alții și să te compari cu ei – mai ales cei similari ție. Toată lumea o face.

Acum câțiva ani, când nevastă-mea era gravidă cu gemenii noștri, am cumpărat un nou SUV și l-am ales în culoarea albă fiindcă era singura disponibilă. După câteva luni, vecinii de alături și-au schimbat vechea mașină pentru un SUV alb (brand diferit), în timp ce vecinii de vizavi și-au cumpărat și ei un SUV, același brand ca al nostru, dar mai mare, cu 7 locuri. Ghici ce culoare avea? Bineînțeles că alb.

Dintr-o dată parcă toată stradă avea mașini mari albe. Nimeni n-a zis nimic despre asta, dar nu am putut să nu chicotesc – părea un exemplu amuzant de ceea ce psihologii numesc „comparație socială”. Această tendință umană de comparație a propriilor reușite și posesii cu ale altora începe destul de devreme în viață și se pare că este o parte profundă a naturii noastre.

Un studiu recent a folosit copii de șapte ani cărora li s-au dat niște teste de reacție în echipe. După fiecare test, copiii aflau dacă ei sau partenerul lor au reușit și apoi trebuiau să dea o notă despre cum s-au simțit legat de acea reușită. Copiii s-au bucurat cel mai mult când au aflat că au câștigat, iar partenerul lor nu – inclusiv au fost mai fericiți decât atunci când amândoi au făcut bine. S-au simțit cel mai rău când au aflat că au eșuat, dar partenerul lor a reușit – mai rău decât atunci când au auzit că ambii pierduseră.

Unul dintre mesajele pe care le poți lua de aici este că modul cum te compari cu prietenii tăi este complet natural. De asemenea, când facem această comparație și îi percepem pe ceilalți ca fiind mai buni ca noi (o așa numită „comparație ascendentă”), este normal să nu ne simțim bine. Acest disconfort este și mai pregnant dacă ai deja o stimă de sine scăzută sau ai tendințe de pesimism și stări mai puțin bune. Dacă te simți așa, poate ar fi bine să te gândești dacă nu cumva preocuparea ta cu succesul prietenilor este un efect secundar al unei alte indispoziții. Dacă discuți despre ea, ți se va estompa și anxietatea legată de asta.

Acestea fiind spuse, dacă prietenii tăi chiar urcă pe scara socială (și nu este doar o iluzie negativă datorată stării tale emoționale), atunci frica ta că te-ar lăsa în urmă este, într-o oarecare măsură, fondată. Cercetările sugerează că avem cu toții o tendință – una cu care ar trebui să ne luptăm – să percepem oamenii cu un statut mai jos decât noi ca fiind mai puțin competenți și, în unele cazuri, chiar mai puțin „umani” (cu mai puține nevoi și emoții umane). Nimeni nu vrea să fie privit de sus și este de înțeles că nu ai vrea ca prietenii tăi să te vadă astfel. Deși, dacă e s-o luăm așa, dacă fac asta nu sunt prieteni pe care merită să-i ai alături.

Pe lângă asta, am observat că nu ai spus nimic despre faptul că ai vrea să-ți vezi prietenii dând rateuri – cu alte cuvinte, nu pare să experimentezi ceea ce psihologii numesc „invidie malițioasă” – iar ăsta este un atuu. Mai ales dacă îți admiri prietenii pentru reușitele lor, atunci ce simți este mai degrabă „invidie benignă”, o emoție care ar putea avea chiar un efect de motivare când vine vorba de a-ți reevalua situația și a o îmbunătăți.

Este notabil că ai menționat că ești blocat într-un astfel de job de ani de zile. Deși ai putea să-ți domolești disconfortul și anxietatea prin comparațiile inferioare (să te uiți la cei care o duc mai prost ca tine), este de asemenea posibil ca acea comparație cu reușitele prietenilor tăi să-ți ofere imboldul de care ai nevoie ca să faci unele schimbări în propria viață.

Te-aș avertiza totuși, că ar trebui să te protejezi de supraestimarea succesului personal al prietenilor. Nu ai de unde să știi sigur dacă în spatele pozelor pline de bucurie din vacanța exotică nu cumva se ascund dureri personale sau dacă ultima achiziție de designer nu acoperă de fapt un gol dureros din interior. Ține minte, marea majoritate a oamenilor prezintă o mască lumii exterioare – mai ales în aceste vremuri de branduri promovate la greu pe Instagram și Facebook – și este ușor să le subestimezi conflictele private.

Dacă vei răspunde situației tale curente printr-o schimbare de viață, ține minte că probabil nu vei găsi fericirea dacă principala ta motivație va fi să-i impresionezi pe alții. Vei găsi mai multă satisfacție dacă-ți urmezi scopurile – fie în carieră sau în viața personală – care contează pentru tine sau pentru care vrei să lupți. Dacă reușești să trăiești o viață în acord cu propriile valori și idealuri, atunci tu vei fi cel bogat, indiferent cât de mare este casa ta sau mașina.

Christian Jarrett (@Psych_Writer) este psiholog și autor al The Rough Guide to Psychology and Great Myths of the Brain. Următoarea sa carte, despre schimbarea personalității, va fi publicată în 2019 de Simon and Schuster.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.