Cele mai frumoase povești de dragoste pe care politicienii le au cu rudele ori secretarele lor

24 februarie e o zi specială la români: e momentul în care, conform tradiției, natura se trezește la viață, păsările se unesc și încep să-și caute un nou cuib.

Pentru că nu putea lipsi de la acest spectacol, românul a creat Dragobetele – un monstru sexual preluat de la vechii daci și convertit, sub cizma Bisericii, în protector al dragostei pure strămoșești, cu ii albe din borangic, năframe de mătase, ițari încinși în brâuri de piele și cuțit zdravăn înfipt la carâmb. Un întreg arsenal pentru ca un biet băiat să pupe o biată fată.

Dacă Valentine’s Day e văzut ca un simbol al desfrâului Mamonei consumerist - progresist - sorosiste, Dragobetele vine ca o dulce răzbunare erotică a creștinilor daco-ortodocși români, care personifică dragostea curată a tinerilor, asociată cu ciripitul și împerecherea păsărilor. Dar dragostea nu se rezumă doar la sex pe tunuri ori zbânțuială-n opinci. Ea înseamnă și iubirea față de aproapele tău.

Iată de ce, de acest Dragobete, voi discuta despre iubire, dar analizată dintr-un unghi ușor diferit: va fi vorba, mai degrabă, despre iubirea părintească ori cea care răsare între un unchi și nepoți. Sau iubirea aceea, pe cât de discretă, pe atât de sinceră, care ia naștere, uneori, între un politician și o secretară.

E deja ceva ce ține de domeniul patologicului. În cazul românilor atinși de microbul succesului în politică, dragostea față de aproape se manifestă printr-un soi de iubire pe datorie. Dacă ești un politician de succes, nu-ți poți iubi necondiționat beizadeaua. Trebuie să-i dai și tu ceva, acolo, o atenție. Un loc la stat, de pildă.

Să luăm exemplul pe care-l dă incredibilul ministru al Agriculturii, Petre Daea. Omul are, printre altele, o fată, Dana, pe numele ei. A angajat-o la minister, ba a și recunoscut pe față acest lucru, fără jenă și fără ocolișuri. El spune că a încercat astfel doar „să o ajute ca să-și găsească un rost”.

Dana Daea s-a angajat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), subordonată Ministerului Agriculturii, la puțin timp după terminarea Facultății de Inginerie Economică de la Universitatea de Științe Agronomice. Pe hârtie, fiica ministrului are un prăpădit de salariu de referent, undeva la vreo 2 000 de lei pe lună. E un lucru ciudat în condițiile în care, până atunci, fusese colaborator la Senat și asistent comercial la o firmă din Crevedia unde, conform declarației de interese, câștiga 10 mii de lei lunar. Dar astea sunt, probabil, fleacuri care nu pun niciun fel de obstacole în fața dragostei față de părinte și a mândriei de a lucra la o instituție subordonată ministerului la care e jupân taică-tu.

Pentru ca supa să fie completă, soția ministrului Daea, Camelia Luchian, lucrează și ea în aceeași branșă, ca director la – ține-ți respirația și nu uita să expiri la final – „Direcția Management Resurse Umane din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură”.

La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era – cel puțin pe raza județului Prahova – la Tatăl Mircea Cosma, din postura sa de președinte al Consiliului Județean. Cu timpul, Tatăl a obosit și și-a pierdut din vlagă, mai ales de pe urma drumurilor la DNA și instanțe. O vorbă din bătrâni spune că puterea și, mai ales, bunăstarea trebuie conservate. În special în familie.

Mai întâi, l-a uns deputat pe fi-su, Vlad, la alegerile din 2012, în colegiul lăsat liber de fostul premier Adrian Năstase (anul ăla nu a fost cu noroc pentru el). În Parlament, tânărul Vlad s-a remarcat drept iubit al „fostei secretare a lui Liviu Dragnea” – Cătălina Ștefănescu.

Ca o paranteză, misterioasa Cătălina Ștefănescu e un caz de pupil făcut fericit de Preabunul Liviu Dragnea. La 23 de ani a ajuns cea mai tânără deputată din istoria Parlamentului, pe listele USL Teleorman. Recent, fostul premier Victor Ponta l-a acuzat pe Liviu Dragnea că „l-a bătut la cap” pe Gheorghe Maior să-i angajeze „fosta iubită la SRI”. Presa a deconspirat-o pe „fosta iubită a lui Dragnea” și a identificat-o cu aceeași Cătălina Ștefănescu.

Revin însă la saga familiei Cosma. În 2016, s-a făcut loc pe listele pentru Camera Deputaților pentru fiica Andreea. Pusă pe locul 7, nu a prins primul tren spre Parlament. L-a prins însă pe următorul după ce, galanți, cei doi candidați dinaintea ei, au renunțat pe rând, la mandatul de parlamentar. Doar ca să-i facă loc fetei lu’ tata.

Între timp, familia Cosma a devenit cap de afiș într-un scandal de proporții care a dus, în cele din urmă, la demiterea lui Kovesi de la șefia DNA. Mircea Cosma a fost condamnat, în primă instanță, la opt ani de pușcărie, iar fiul său Vlad la cinci. Ulterior, Înalta Curte a decis rejudecarea dosarului de la zero.

Dacă ești ditamai ministrul de Externe, ce l-ar împiedica pe fiul tău să fie numit consul la Strasbourg? Pentru Teodor Meleșcanu, acest bătrân elf pasionat de trabucuri, de la conducerea diplomației românești, nu a fost, se pare, niciun fel de problemă să-și vadă fiul vitreg – Sorin Adrian Pîrvulescu pus în respectiva funcție. Inițial, Pîrvulescu a lucrat ca expert juridic la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, apoi la Biroul Achiziții Publice din Senat. Probabil că, undeva în sufletul său, diplomația era, însă, marea sa pasiune ascunsă. Nu știmu dacă ar fi reușit dacă tatăl său ar fi fost un biet instalator, dar important e să faci ce-ți place în viață.

Altă coincidență fericită consemnează numirea lui Anton Barbu, fiul lui Daniel Barbu (fost șef al Autorității Electorale Permanente și fost ministru al Culturi), în postul de consul la Edinburgh. Întotdeauna am admirat copiii care au crescut frumos la umbra taților lor și au reușit în viață.

Mai pot nota, în treacăt, la capitolul copii supradotați proveniți din politicieni cu greutate, exemplul lui Andrei Stănișoară, băiatul fostului deputat PD și ministru al Apărării, Mihai Stănișoară. Andrei a renunțat la funcția mizerabilă de subprefect al Mehedințiului pentru aerul mult mai cald al Salonicului, unde ocupă o frumoasă poziție de consul.

Aeroportul Mihail Kogălniceanu e strâns legat de baza NATO de acolo și reprezintă un hub logistic vital pentru NATO, în general, și US Air Force, în particular. O responsabilitate care nu pare să o sperie deloc pe doamna Rodica Avram, pensionară din Bacău, ajunsă membru în Consiliul de Administrație al respectivului aeroport.

Întâmplător, doamna Avram este soția deputatului ALDE, Constantin Avram. Probabil că e doar o simplă coincidență și, în realitate, doamna Avram are o vastă experiență în managementul aeroporturilor cu destinație militară.

Fosta cumnată a primarului sectorului 3 Robert Negoiță este și ea o fericită câștigătoare la marea loterie a sinecurilor publice. Ea reprezintă un exemplu viu al iubirii față de aproape, care învinge totul. Ce să mai, e o variantă locală a basmului Cenușăresii.

Mai întâi, avem povestea tristă a Cristinei Arghir, absolventă de ASE și croitoreasă destoinică. Soarele răsare pe strada ei când devine cumnata lui Robert Negoiță. Ascensiunea ei e formidabilă. În 2017, Cristina devine președinte al consiliului de administrație la o firmă aflată în subordinea Consiliului Local al sectorului 3. Concomitent, se votează majorarea salariului ei lunar de la 8 000 la 12 000 de lei pe lună.

Nici măcar Victor Dăncilă, fiul perseverentei doamne premier Viorica Dăncilă, nu a scăpat de acest dulce blestem al locului călduț „la stat”. De câteva luni, el este angajat la ditamai Curtea de Conturi, pe post de consilier. Omul, cum s-ar zice, consiliază. Nu știu ce, pe cine și habar nu am dacă pune degetul pe actele unei firme, după care și-l duce la frunte și zice: „Hmmm, bilanțul ăsta arată ciudat, sfatul meu este următorul…”. Până să lucreze la stat, a fost expert la OMV Petrom. O bilă albă, nimic de zis. Dar de ce ai renunța la „privat” ca să lucrezi „la stat”? Îmi vin în minte mai multe scenarii, dar niciunul nu e indicat să-l scriu aici.

Dragostea față de fostul tău soț poate fi atât de mare, încât, după divorț, acesta să reușească, în mod miraculos, să se califice pentru un post uriaș, precum cel de prim-vicepreședinte ASF. Este cazul lui Ovidiu Wlassopol, fost soț al Olguței Vasilescu. În ciuda prestației sale lamentabile în fața comisiei parlamentare pentru buget, el a fost acceptat în această funcție extrem de bănoasă. Ce-i drept, asta se întâmpla pe vremea când Olguța încă mai avea ceva super-greutate în PSD, dar probabil că și aici vorbim de o coincidență fericită.

De asemenea, dragostea față de fiica ta, mai ales când ești milionar, se poate lesne traduce în găsitul unui loc eligibil, pentru odorul tău, pe listele parlamentare. Avem, iată, frumoasele povești de succes al tinerelor talente Ioana Bran (PSD) și Mara Mareș (PNL). În cazul lor, dragoste părintească s-a materializat – iată – în niște fotolii de deputat. La naiba, când tatăl tău te iubește atât de mult, iar tu ai ambiția cât casa în care te-ai născut, poți ajunge ditamai ministrul Sporturilor ori să-l ejectezi pe liste pe ditamai fostul ministru de Finanțe. E totul despre dragoste părintească și voință.

Iubirea față de aproape înseamnă și scântei, provocate de ricoșeuri periculoase pe axa iubirii drepte, canonice. Relația politicianului român cu personajele feminine, generic cunoscute sub numele de „secretare”, a fost mereu una complicată și cu năbădăi. Până acum, nu au explodat în presă povești nerușinate de alcov: avem doar câteva încruntări mirate, apropouri obraznice și anecdote. E un „zid” care nu a fost încă spart, cărămizile sunt încă intacte. Faptele sunt însă de o altă natură.

Am însă o altă poveste de succes pe care să ți-o prezint. E vorba de o fostă contabilă din comuna Cârcea, care a ajuns șefă la ANAF. Ăsta e scenariu de telenovelă care ar bubui în orice cătun în prime time. Pe surse, se vorbește că Mihaela Triculescu a fost propusă la șefia ANAF, pe filiera Vâlcov. Filiera asta e atât de discretă, încât ministrul Orlando Teodorovici ar fi lăsat-o să aștepte vreo două ore la ușă, habar nu avea cine e fata și ce vrea. Asta până când Mihaela s-a ridicat, a intrat cu tupeu în biroul ministerial și a spus „Eu trebuie să fiu la ANAF. Mai mult nu știu”. Să cadă cortina.

Dacă fostul premier Văcăroiu se alinta, pe vremuri, cu apelativul „Hagi al Finanțelor”, putem spune că fostul vicepremier Gabriel Oprea e un veritabil „Hagi al secretarelor”.

Un exemplu de tenacitate este cel al Alexandrei Dobre, devenită, la 23 de ani, consilieră a ministrului de Interne Gabriel Oprea. Scandalurile „Cosmin Gigină” și „Colectiv” au însemnat moartea politică a lui Oprea, dar și începutul ascensiunii Alexandrei, semn că și-a însușit multe talente în cadrul stagiului petrecut în biroul ministerial Oprea. Astfel, în 2016, ea a fost recuperată de Daniel Băluță, primarul sectorului 4, și pusă în fruntea Centrului Cultural UNESCO, cu rolul de poștaș.

Cel mai bun exemplu este însă cel al teribilei Adela Loredana Popescu, secretara cadorisită cu un doctorat de Gabriela Oprea și decorată de două ori, atât de președintele Traian Băsescu, cât și de Klaus Iohannis. Dacă în Antichitate Caligula și-a făcut calul senator, iată că, în România modernă, Oprea și-a făcut secretara doctor în științe ale terorismului. Bine, la final, exact ca în filmele de spionaj proaste, s-au trezit și academicienii de la SRI cu verdictul că teza de doctorat a Loredanei are „suspiciuni de plagiat”. Dar, așa cum adevărul nu poate fi lăsat să strice o minciună frumoasă, verdictul nu poate strica o așa frumoasă poveste de dragoste.