Povestea celui mai mare falsificator din lume care a păcălit mormoni

Unul dintre cele mai îndrăznețe falsuri din țară a fost vândut pe 9 iunie la licitație, după mai mult de trei decenii după ce s-a demonstrat că e fals. Și dacă ai văzut Murder Among the Mormons, știi că autorul e și criminal, și este în prezent încă la închisoare.

„The Oath of a Freeman”, primul document tipărit la o așezare engleză din America de Nord, s-a vândut cu 52 500 de dolari unui cumpărător anonim la Heritage Auctions din Dallas. „The Oath of a Freeman”, publicat în jurul anilor 1638-1639 în Cambridge, Massachusetts, cerea tuturor noilor coloniști care s-au alăturat Coloniei din Massachusetts Bay să jure loialitate față de noul guvern; spre deosebire de jurămintele similare din Anglia, ăsta nu declară fidelitate unui rege, fâcându-l să fie un document unic american. În timp ce textul este cunoscut din alte surse, o copie autentică tipărită nu apăruse de sute de ani - anticarii au crezut că „The Oath of a Freeman” probabil că nu va mai fi văzut niciodată.

În 1985, Mark Hofmann, un fost mormon și negustor de manuscrise rare, a declarat că a descoperit o copie într-o librărie cu cărți rare din New York, când venise în vizită din Salt Lake City. Până atunci, Hofmann își câștigase deja o reputație pentru vânzarea de documente rare, inclusiv multe legate de mormonismul timpuriu, pe care le-a vândut adesea Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. 

Prima lui descoperire importantă pretindea să fie o transcriere pierdută demult a fondatorului mormonismului, Joseph Smith Jr.. Hofmann a vândut-o bisericii pentru 20 de mii de dolari. Mai târziu a falsificat o învățătură de-ale lui Smith care a provocat dubii în linia de succesiune mormonă. Hofmann a vândut artefactul tot bisericii, în timp ce s-a asigurat că devine public conținutul acestuia. Cea mai controversată descoperire a lui, cunoscută sub numele de „Salamander Letter” a pus la îndoială multe detalii despre biografia lui Smith și a sugerat că profetului mormon i s-au arătat revelațiile nu de către un înger, ci de către o salamandră albă magică. 

Documentarul recent de pe Netflix, Murder Among the Mormons (Crimă printre mormoni), detaliază cum Hoffman - „indubitabil cel mai priceput falsificator care a existat vreodată în țara asta”, conform unui expert în autentificarea de documente - a păcălit mulți oameni cu minciunile lui. Nu se știe cât de multe falsuri a creat Hofmann, infiltrându-se în rețelele de colecționari privați. Până în 2010, cercetătorii încă îi mai descopereau falsurile. A falsificat semnăturile lui George Washington, Mark Twain, John Hancock, Abraham Lincoln, Paul Revere și alții. Ba chiar a falsificat o poezie „originală” a lui Emily Dickinson. 

Toate falsurile i-au adus mulți bani lui Hofmann. Investigatorii au estimat că făcuse mai mult de opt sute de mii de dolari în bani gheață, plus încă două sute de mii de dolari în rarități originale, dar până în 1985 s-a trezit adânc îngropat în datorii și presat de partenerii lui de afaceri să obțină mai multe documente promise. „The Oath of a Freeman” a devenit o cale de scăpare din prăpastia financiară în care ajunsese. 

În primăvara lui 1985, Hofmann l-a sunat pe Justin Schiller, un cărturar anticar căruia îi datoria bani, ca să-i vorbească despre un document de 4”x6” (10x15 centimetri) pe care-l achiziționase recent. Este oare posibil, a întrebat el, să fi descoperit originalul „The Oath of a Freeman”? (În realitate, a plantat o copie falsă în librăria unde l-a „găsit”.)

Schiller a fost interesat și, după ce a văzut documentul, l-a convins că e real. A fost de acord să-l ajute pe Hofmann să-l vândă cu condiția să-l dețină împreună și să primească 50 la sută dacă îl vând pentru mai mult de un milion de dolari. Schiller își amintește că Hofmann nu a vrut să fie identificat ca sursă. Hofmann, bineînțeles, a tipărit documentul în subsolul lui, folosind o matrice pe care a comisionat-o de la o companie de gravură din Salt Lake City. Apoi a mai tipărit o a doua copie ca să-și achite datoriile.

Schiller a încercat să autentifice documentul cu experții de la Library of Congress și American Antiquarian Society, care au declarat că nu au găsit nimic care să indice că era un fals. Apoi l-a oferit celor de la Library of Congress pentru 1,5 milioane de dolari, dar în final a fost respins, în parte din cauza întrebărilor despre proveniența documentului. American Antiquarian Society au oferit 250 de mii de dolari, dar Schiller și partenerul lui au crezut că valora mult mai mult.

Fără nicio vânzare, Hofmann a apelat la măsuri disperate. Pe 15 octombrie 1985, a plasat o bombă artizanală la biroul lui Steven Christensen, un afacerist mormon care a avut frecvent de-a face cu Hofmann. Bomba, deghizată într-un pachet, a explodat și l-a ucis pe Christensen. O a doua bombă, în aceeași zi, a omorât-o pe Kathleen Sheets, soția unui fost asociat de afaceri al lui Christensen, Garry Sheets - tința dorită. A doua zi, o a treia bombă a explodat în mașina lui Hofmann, și a fost fie un accident, fie o încercare de suicid. Rănit grav, Hofmann a devenit suspectul principal al bombardamentelor.

Mai târziu a declarat că bombardamentele au avut ca scop să-l protejeze ca să nu fie demascat.

„Cel mai important lucru în mintea mea a fost să nu fiu demascat ca falsificator în fața prietenilor și familiei”, a scris el într-o confesiune din închisoare. „Când spun că ăsta a fost cel mai important lucru, o zic la propriu. Am simțit că mai degrabă aș lua viața unui om sau chiar pe a mea ca să nu fiu demascat.”

„Mi-am spus că supraviețuirea mea și a familiei mele erau cel mai important lucru. Că victimele mele ar putea muri oricum în ziua aia într-un accident de mașină sau de la un atac de cord. M-am gândit la holocaustul nazist, la cutremurul din Mexic și la alte dezastre”, a scris el. 

Polițiștii care investigau bombardamentele au expus curând falsurile lui Hofmann. În 1987, a pledat vinovat la două acuzații de crimă cu premeditare. Ca să evite pedeapsa cu moartea, a dat interviuri în care detalia procurorilor tehnicile pe care le folosea la falsificare. Pentru „The Oath of a Freeman”, a recunoscut că a furat hârtie din secolul al 17-lea de la un librar de la Universitatea Brigham Young, că și-a făcut propria cerneală dintr-o rețetă veche de patru sute de ani și apoi a printat-o folosind matricea gravată la comandă. Pe spate, a scris cu mâna lui „The Oath of a Freeman”.

La prima audiere pentru eliberare condiționată, Hofmann nu a arătat nicio remușcare pentru cei pe care i-a ucis. A fost condamnat la închisoare pe viață. 

Când Hofmann a ajuns la închisoare îi datora lui Schiller mai mult de trei sute de mii de dolari, iar un ordin judecătoresc i-a permis să vândă „The Oath of a Freeman”, la mai bine de 30 de ani de la descoperirea că e fals, ca să recupereze o parte din pierderi - chiar dacă 52 500 de dolari sunt departe de cele 1,5 milioane de dolari pe care-i ceruse inițial. 

Recent, Schiller a spus că, deși știa că documentul era un fals, a continuat să se întrebe dacă nu cumva se va demonstra că e original.

A spus că „35 de ani sunt jumătate din viața mea”. „Nu poți trece peste așa de ușor.”