Parfumul care vrea să te facă să miroși a spermă

Ai ceva preconcepții când te gândești la parfum: miroase frumos, e drăguț și, în general, plăcut. Poate (dacă te simți îndrăzneață) ai opta pentru ceva mai seducător, dar de obicei e văzut ca luxos și ușor prietenos, dacă nu chiar și un pic plictisitor.

Reclamele la parfum folosesc, în general, vedete banale. Numele parfumurilor denotă caracteristicile lor florale și agreabile. Cu siguranță nu te-ai aștepta să găsești parfumuri cu nume gen Electrician gras sau Sunt un gunoi - dar exact așa a hotărât o parfumerie pariziană să-și numească două dintre produse.

Pe de altă parte, Etat Libre d’Orange e cam pe cât de departe se poate de o parfumerie „normală”. Creatorul său, Etienne de Swardt, invocă orice, de la filmele lui Wim Wenders la poezia lui Victor Hugo, când discută despre parfumurile lui complicate, și îmi spune: „M-am născut povestitor, nu parfumier”.

„Am vrut să duc parfumul pe o cale mai puțin bătătorită. Am vrut să am o abordare radicală.” Fondată în 2006 și situată la intersecția a două străzi din arondismentul trei al Parisului, chiar și adresa Etat Libre d’Orange e vag provocatoare: Rue des Archives, nr. 69. „Am vrut să fie la intersecția dintre două străzi”, spune de Swardt, „pentru că îmi place să fiu așa, la graniță”.

Numele vine de la Statul Liber Orania, o republică independentă a burilor din Africa de sud, din secolul al XIX-lea (cunoscută azi ca provincia sud-africană Statul Liber). La ora actuală au o colecție de 34 de parfumuri și se descriu drept „galerie de parfumuri avangardiste”.

Poate cel mai controversat dintre parfumurile lor este Secretions Magnifiques (adică Secreții Magnifice) - un parfum conceput ca să miroasă a sex, la propriu: sânge, transpirație, spermă și salivă. Și parfumul chiar miroase a spermă - a fost suficient pentru o vloggeriță de parfumuri să-l descrie ca „înfiorător”. Mie una nu mi-a plăcut în mod special, dar m-a intrigat: e corporal și complex.

„Când eram adolescent, eram foarte îngrijorat de criza SIDA”, îmi spune de Swardt. „[Secretions Magnifiques] e foarte puternic legat de anii 80 și de riscul viral. M-am gândit să creez un parfum care să miroasă exact ca situația în care nu știi dacă te bagi sau dacă te protejezi de ceea ce vrei. Te afli între pornografie și romantism. Ești pierdut între atracție și repulsie. E un parfum foarte dual.”

Parfumurile Etat Libre d’Orange sunt create la laboratoarele Givaudan și Mane, care-s renumite la nivel internațional. Ambele folosesc ingrediente naturale, crude, ca să creeze parfumuri. Până aici, totul convențional - numai că, atunci când vine vorba de ingrediente, Etat Libre d’Orange forțează limitele.

Unul dintre cele mai recente parfumuri ale lor, I Am Trash, e primul care se va produce cu elemente reciclate. Printre alte substanțe, parfumul conține mere, „pentru că după ce ai stors mărul ca să obții sucul”, spune de Swardt, „tot mai rămân niște elemente: cele olfactive sunt încă acolo, în pulpă”.

Și metodele lor sunt la fel de revoluționare. Etat Libre d’Orange a colaborat cu Daniela Andrier, parfumier care a studiat filosofia la Sorbona, înainte să vină la Chanel ca să dezvolte o nouă metodă de creare a parfumurilor. Bazată pe o a doua extracție din materialele brute, folosește căpșuni gariguette, portocală amară, trandafir, mandarină verde, lemn de santal, lemn de cidru și patchouli, precum și măr. E refolosire, dar pentru parfum (inițial se numea The End Of My Beautiful Planet). „E bun”, adaugă de Swart. „E cam pervers.”

I Am Trash a fost lansat împreună cu un scurtmetraj în care apar fructe care se descompun în fața ochilor spectatorilor și viermi care se zvârcolesc în jurul materiei, înainte ca florile să răsară și să îmbobocească din putregai. Din nou, parfumeria stă la marginea intersecției dintre frumusețe și dezgust. „Ne place contrastul”, spune de Swardt. „Nu ne place absolutismul la Etat.”

Deși e posibil să nu fie pentru toată lumea, parfumurile Etat Libre i-au impresionat pe experți. Marcello Aspria e Asistent Universitar la Universitatea Erasmus din Rotterdam și e interesat științifi de parfumuri și „cultura olfactivă”. Din punctul lui de vedere, multe dintre parfumurile Etat Libre d’Orange își au rădăcinile în decadentism.

„Decăderea și putrefacția au legături cu gândirea filosofică”, îmi spune acesta. „De exemplu, mă gândesc la Florile răului ale lui Baudelaire. Nu e doar despre frumusețe, ci și despre chestiile care dor, despre partea întunecată a lumii. Și de unde-și iau parfumierii ideile? Din literatură și artă.”

Aspria vede abordarea radicală a brandului ca o mișcare prin care industria încearcă să recupereze decalajul față de alte forme de artă și recunoaște că parfumurile pot fi un pic prea conservatoare. În același timp, vede lumea artei ca evoluând în direcția opusă, pe măsură ce artiștii integrează din ce în ce mai des mirosurile și simțul olfactiv în performance-uri și instalații.

Marcello Aspira spune că din ce în ce mai mulți cumpărători colecționează „o garderobă de parfumuri” care le permite să transmită un alt mesaj cu alt miros în fiecare zi - un mesaj care „nu e întotdeauna despre a fi plăcut”. Mai degrabă, zice el „e [despre] a spune - asta e parte din ținuta mea, din personalitatea mea, din identitatea mea”.

Mai remarcă și că oamenii își cumpără acum multe dintre parfumurile lor online, fără să le fi mirosit vreodată - astfel încât conceptul din spatele unui produs devine mai important. „Acum poate că există loc pentru experimentarea reală”, spune el. „Dar ar putea să existe o graniță pe care să o treci?”

Pentru de Swardt, desigur, ideea unei granițe pune probleme. „Noi mergem dincolo de tabu”, spune el. „Facem creații radicale. Facem declarații de independență.” Fiecare parfum are o poveste.

Îmi spune că unul dintre parfumurile sale preferate de la Etat Libre d’Orange e The Afternoon Of A Faun, inspirat de balerinul și coregraful Vaslav Nijinski, poetul francez simbolist Stéphane Mallarmé și compozitorul Debussy. „Știi, am spus odată că suntem scutul consumerist suprem care să te apere de la sinucidere”, spune el. „Cu cât lumea devine mai tragică, cu atât ai nevoie de mai multă frivolitate ca să rămâi în viață. Suntem o casă de parfumuri cu adevărat existențialistă - Ochii larg închiși sau Nasul larg deschis.” Existențialist; revoluționar; înfiorător - indiferent de cum te uiți la Etat Libre d’Orange, de-un lucru n-ai putea niciodată să-i acuzi, că sunt plictisitori. Ceea ce, desigur, e exact cum vrea de Swardt.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.