Momentele din presa din România când jurnaliștii s-au plâns că sunt cenzurați de șefii lor

Ai zice că astăzi, în anul Domnului 2017, presa românească trăiește niște vremuri relativ blânde. Jurnaliștii români nu mai sunt nevoiți să lucreze sub spectrul amenințător al terorii ceaușiste, nu mai există frica permanentă că vei avea de suferit dacă nu-l lingușești cum se cuvine pe Conducătorul mult iubit. Nu mai trăim nici în epoca Năstase, când libertatea presei era o iluzie și baronii locali ai PSD-ului aveau puterea de omorî ziare prin tăierea rețelelor de distribuție. Le-au omorât deja, ne-a rămas internetul.

Suntem în UE și NATO, partidele aflate la putere sunt aspru criticate din toate părțile, iar la prima vedere pare că presa românească se află într-un moment istoric bun. Totuși, amenințări există-n continuare, iar derivele autoritare ale politicienilor n-au dispărut așa, peste noapte. Încă mai există lideri de partid care trimit ANAF-ul pe capul jurnaliștilor incomozi, miniștri de Interne care întocmesc liste negre și parlamentari care tratează presa cu aroganță, de parcă scopul industriei media ar fi să le servească lor interesele, nu să informeze corect publicul.

Amenințări la adresa meseriei vin și din interior, nu doar dinspre clasa politică. Șefii de redacție cu porniri dictatoriale n-au dispărut, sunt tot acolo, tună și fulgeră-n continuare. N-au dispărut nici patronii care intră cu picioarele-n politica editorială și au impresia că jurnaliștii sunt simpli executanți, fără gânduri, opinii sau principii proprii. Ba dimpotrivă, cam de un an încoace, conflictele dintre conducere și jurnaliștii de rând par să se fi înmulțit.

Încep cu cel mai recent caz. În urmă cu două săptămâni, Mircea Barbu, șeful secției video de la Adevărul, declara pentru Paginademedia.ro că șefii ziarului au încercat să-i ciuntească un interviu cu Roger Stone, fostul consilier de campanie al lui Donald Trump. Mai precis, Dan Marinescu, redactorul-șef, i-a reproșat lui Barbu că două dintre întrebările pe care i le pusese consilierului american, una despre vestitul incident cu „grab her by the pussy", cealaltă despre pasiunea lui Stone pentru swinging, ar scădea „nivelul interviului" și nu sunt compatibile cu standardele unui ziar quality.

Scandalul nu s-a oprit aici și puțin mai târziu s-a dovedit că invocarea „standardelor" a fost doar un pretext. Într-un text publicat pe platforma de bloguri Adevărul și șters ulterior de redacție, Barbu a povestit cum Marinescu i-a spus la telefon, pe un ton agresiv, că vrea să elimine întrebările respective pentru că „ne-au rugat oamenii ăia", adică echipa lui Roger Stone. Și nu, nu e un caz de „he said, she said", pentru că Barbu a fost suficient de prevăzător încât să înregistreze întreaga convorbire.

Zilele au trecut, dezvăluirile au început să se înmulțească. Aparent, ideea de interviu cu omul lui Trump fusese clocită de patronul ziarului Cristian Burci, nu se știe încă din ce motive, putem doar specula. Totuși, ce știm cu certitudine e că lui Roger Stone i-a fost pus la dispoziție studioul Adevărul pentru a înregistra un clipuleț pentru prestigioasa instituție de presă inforwars.com. Da, despre acel infowars este vorba.

Drept răsplată pentru îndrăzneala de a face cunoscute abuzurile din sânul redacției, Mircea Barbu a fost concediat. Dar nu l-au trimis la plimbare așa, oricum. Pentru că nu exista niciun temei legal pentru o astfel de decizie, au apelat la un șiretlic simplu: au desființat întreaga secție condusă de Barbu. Acum, omul e în preaviz și, ca să fie tabloul complet, a fost amenințat cu bătaia de redactorul-șef adjunct, Călin Nicolescu. Totul pe un ton „quality", cu înjurături de mamă și morți.

Reacția redacției a fost firavă. Mai întâi a fost Dan Marinescu și fumigena standardelor înalte la care ar opera Adevărul. Spun „fumigenă" pentru că, așa cum a arătat și Mircea Barbu, ziarul lui Burci nu s-a ferit să publice materiale mai deșucheate în trecut, chiar și despre metodele de agățat ale lui Trump. Apoi, Călin Nicolescu s-a apărat spunând că nu l-a înjurat pe fostul său subaltern, ci DOAR l-a amenințat cu bătaia. Și-n final avem poziția de ieri a redacției, potrivit căreia Barbu face speculații „telenovelistice" și vrea doar „să pozeze într-un martir al jurnalismului". Da, după aproape două săptămâni de scandal, asta-i tot ce au putut spune-n apărarea lor.

Și mai smintit este că nimeni din conducerea redacției Adevărul, jurnaliști de la care poți avea pretenții pentru că au demonstrat că sunt de partea binelui, nu spune că acolo a avut loc un caz clar de cenzură. Totul se rezumă la cuvintele lui Dan Marinescu:

Într-un interviu publicat ieri, de paginademedia.ro, redactorul-șef spune că departamentul video ar fi fost oricum desființat fiindcă managementul holdingului îi cere să reducă din cheltuieli și „nu prea mai aveam ce să mai reduc. Decât o secție care nu mai funcționa". Adică, întâmplarea a căzut mănușă. Mircea Barbu a fost sacrificat pentru binele redacției.

La începutul anului ăsta, un alt scandal legat de Adevărul făcea vâlvă în bula mea de jurnaliști și influenceri: demisia Ramonei Ursu, șefa secției de corespondenți. Jurnalista invoca atunci niște pretinse presiuni pe care Cristi Burci le-ar făcut asupra conducerii (da, e vorba despre același Dan Marinescu) ca ea să fie dată afară. Motivul? Editorialele „prea dure" pe care le-a scris la adresa unor personaje precum Ponta sau Sebastian Ghiță.

N-am acordat prea multă importanță incidentului la vremea respectivă, pentru că citisem deja câteva dintre editorialele Ramonei Ursu și… să spunem că nu-mi lăsaseră o impresie prea bună. Erau chintesența cringe-ului. „Domnule procuror Negulescu, aveţi dreptate, Ghiţă e o zdreanţă! Să-l învăţăm un cântecel!", „Dragă române creştin-ortodox, fii mândru şi îndrăzneşte să crezi în asta: sictir!", „Slugile mafiei PSD din TVR l-au cenzurat pe Cioloş. Bine că penalul Victor Viorel v-a plăcut, comuniştilor!" sau „Victor Viorel, eu nu sper să crăpi. Eu sper să faci puşcărie până crăpi!" sunt doar câteva dintre titlurile de mare angajament ce ieșiseră din condeiul Ramonei Ursu. Antipesedism atât de scremut doar la Rareș Bogdan am mai văzut.

Totuși, în lumina ultimului incident, care i-a avut în prim plan pe aceiași doi oameni, Cristi Burci și Dan Marinescu, parcă încep să disting un sâmbure de adevăr în povestea Ramonei Ursu. Sigur, titlurile alea rămân în continuare cringy, daaaar ele au fost așa dintotdeauna, deci dacă celor doi șefi de trib de la Adevărul le-ar fi păsat cu adevărat de profesionalism și norme deontologice, ar fi dat-o afară cu mult timp în urmă, de la prima tentativă sau, cum spunea Dan Marinescu în interviul de la paginademedia, din poziția de redactor-șef ai puterea de a edita texte, de a stabili teme și titluri. Lucru care nu s-a întâmplat nici în cazul Ramonei Ursu.

Ceva nu miroase deloc bine în redacția aia și am impresia că demisia Ramonei Ursu a fost doar un prim simptom al unei boli mult mai grave.

Tot la începutul anului, Mălin Bot, fost redactor-șef pe online la România Liberă, a fost concediat pe motiv că redacția trecea la vremea respectivă printr-o „criză financiară" și a fost nevoie de o reducere generală de costuri și personal. Sau cel puțin asta a fost explicația lui Sabin Orcan, directorul editorial al României Libere. Mălin Bot a spus că motivele ar fi fost altele și decizia a fost luată ca urmare a unor presiuni făcute de Alexander Adamescu (fiul răpoastului Dan Adamescu, același om care astă-iarnă comanda editoriale pro-corupție în The Guardian). Speculațiile lui Bot au fost întărite de Ondine Gherguț, jurnalistă concediată de România Liberă în aceeași zi, care a declarat într-o postare pe Facebook că i s-a reziliat contractul pentru tupeul de a susține DNA și lupta anticorupție în general.

În cazul ăsta, e cam greu de spus cine are dreptate și cine nu în absența unor probe concrete. Cert e că nici Mălin Bot n-a fost vreun monument de deontologie de-a lungul carierei, fiind cel care a popularizat la EvZ modelul clickbait-ului jenant, cu titluri senzaționaliste despre sirene, tehnologii extraterestre și apocalipse iminente. Și-n ciuda faptului că se află-n slujba unui apologet al anti-anticorupției, Sabin Orcan, din ce am răsfoit pe România Liberă, nu-mi pare vreun executant umil, gata oricând să-i spele imaginea mustăciosului pesedist. Poți citi și versiunea lui Mălin Bot pe blogul lui.

Și scandaluri de tipul ăsta au mai tot fost de la începutul anului până acum. Cel mai mediatizat tre' să fi fost conflictul intern din Digi 24, între Dragoș Pătraru și Cosmin Prelipceanu. Dar despre el s-a mai scris în VICE și oricum nu m-aș grăbi să-l martirizez pe unul ca Dragoș Pătraru, că nu-i nici el vreo ușă de biserică cu insinuările lui belicoase de tip RTV, despre corporații și securiști acoperiți. Plus că, dacă povestea de dragoste dintre el și postul RDS-ului se va încheia cu adevărat, sunt sigur că există suficiente redute anti-binomiste-n care-și poate muta emisiunea. Poate va fi primit înapoi la RTV sau poate va fi chemat să-i țină locul lui Felix Rache la Antena 3, cine știe.