Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui student român plecat în SUA cu Work&Travel

Aproape în fiecare an, în jur de șapte mii de studenți români ajung să testeze Visul American, prin programul Work&Travel care a venit în România, în anul 2000. Deși astăzi, nu mai este atât de greu să obții o viză pentru a ajunge măcar o dată în „Țara tuturor posibilităților”, un astfel de program te ajută să încerci și tu marea cu degetul, cum ar veni. Orice student, masterand sau doctorand, cu vârsta până la 30 de ani, poate aplica pentru acest program. Contează să urmezi o facultate la zi și să ai totuși o mie și ceva de dolari pentru taxe. Dar e ok, ți-i recuperezi.

Pentru că am tot auzit povești faine de la cunoscuți, m-am întrebat „Eu de ce să nu plec?”, așa că am început să mă documentez despre ce acte am nevoie, suma de bani, interviul de angajare etc. Lăsând la o parte ambalajul frumos care mi-a fost prezentat peste tot, am vorbit la o bere cu prietenul meu Cătălin, care a trăit pe pielea lui această experiență, de două ori chiar. Atunci avea 20 de ani și a plecat în SUA la ceea ce a fost primul lui job. S-a întors de fiecare dată cu aproximativ 11 mii de dolari. Nu se prea compară cu o vară muncită în Costinești.

Am vorbit cu Cătălin despre experiențe mai puțin plăcute pe care le-a trăit acolo, despre cum și-a învățat colegii să danseze pe manele și muzică populară, cum s-a simțit în vizită la Marele Canion și-n Las Vegas, ce fel de skill-uri și-a dezvoltat din călătoriile astea și, mai ales, cum s-a văzut societatea americană prin ochii unui student de 20 de ani.

Acum, la 23 de ani, Cătălin locuiește în București, a terminat anul trecut facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, și lucrează ca trainer pentru Airbnb de aproape un an și jumătate.

„Este modalitatea perfectă pentru a continua experiențele din work&travel, pentru că a lucra în turism îmi permite să călătoresc foarte mult și cam ăsta este scopul meu în momentul de față”, mi-a mai spus el.

Am selectat zece întrebări (sunt 12, de fapt) pe care i le-am pus lui Cătălin, la berea aia, despre experiența lui pe meleagurile de peste ocean care sper să te inspire și pe tine.

VICE: Ce te-a determinat să pleci cu work and travel?
Cătălin: Ceea ce m-a determinat a fost dorința de evadare, să spun așa, din monotonie. Voiam să mă simt liber, să fiu pe cont propriu, să văd locuri și oameni noi, să fiu independent într-un cuvânt.

Cât timp ai fost plecat și ce joburi ai avut în acestă perioadă?
Am fost plecat în 2015 și 2016 câte patru luni în fiecare vara. În prima vară am mers aproape de vestul Statelor Unite, în Wyoming. Parcul național în care am lucrat se numește Grand Teton, o zonă superbă de munte, dar foarte departe de orice înseamnă civilizație. Am vândut înghețată, am lucrat într-un supermarket, am fost debarasator (busser) la un restaurant, chiar și instructor de caiac și canoe pe lac. Am avut o grămadă de joburi în acea vară pentru că posibilitățile de distracție erau complet limitate din cauza vremii și a distanței mari față de cel mai apropiat oraș, așa că trebuia să îmi ocup timpul cu ceva, la fel ca ceilalți colegi. În cea de-a doua vară am ajuns în Michigan, la granița cu Canada, într-un oraș mic numit Mackinaw. Jobul principal a fost ca instructor de tiroliană, iar pe lângă faptul că m-am dat pe tiroliană de 1 500 de ori în acea vară, am lucrat și ca part-time chelner la un restaurant de mic-dejun și host la un alt restaurant în septembrie, când orele la tiroliană erau destul de limitate din cauza ploii.

Care a fost diferența dintre prima și cea de-a doua plecare?
Diferența a fost în experiența propriu-zisă. În cea de-a doua vară știam foarte bine ce înseamnă acest program, vorbeam mult mai bine limba engleză, cunoșteam mult mai bine caracterul americanilor și, spre deosebire de prima vară, am putut să controlez dorul de casă. În prima vară nu știam ce înseamnă să ai un job, pentru că jobul din State a fost de fapt chiar primul meu job. Automat în cea de-a doua vară nu mai aveam această frica de necunoscut pentru că fusesem deja pe acolo și știam cum merg lucrurile. În a doua vară am cunoscut și niște oameni care s-au transformat în prieteni extrem de apropiați, atât din State cât și din alte țări din Europa, dar în special români din toate colțurile țării cu care încă păstrez legătura și ne vizităm.

Ce sfaturi ai da celor care vor să plece în SUA cu Work and Travel?
În primul rând, să plece! Să își aleagă cu grijă locul unde își vor petrece vara, să muncească și să vadă cum se simt la sfârșitul verii să își cheltuiască proprii bani. I-aș mai sfătui să nu vină înapoi fără să viziteze. Este pe puțin spus cea mai frumoasă parte a programului. Încă mă uit la pozele din State și îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri sentimentul pe care îl aveam la marginea Marelui Canion sau a Cascadei Niagara, pe Brooklyn Bridge sau în centrul Vegasului.

Ce ți-ai fi dorit să știi sau să ți se spună înainte de a ajunge în SUA?
Nu cred că mi-aș fi dorit să știu mai multe dinainte sa plec. De obicei, sunt spontan și îmi plac surprizele. Am avut și surprize neplăcute desigur, dar de-a lungul timpului ele s-au transformat în amintiri amuzante pe care le-am povestit prietenilor care nu au avut șansa să plece și care erau curioși. Cert este că fiecare experiență este diferită. Diferă în funcție de așteptări, de caracter și de capacitatea fiecăruia de a se adapta la nou și, cel mai probabil, la necunoscut.

Care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut din cele două perioade?
A fost în prima vară. Pe scurt, în mijlocul nopții, în căminul în care stăteam cu ceilalți colegi, a izbucnit un incendiu. Am fost treziți de alarme și de un fum gros care deja intra pe sub ușă. Au fost și victime din păcate, dar noi am reușit să scăpăm pentru ca americanii au darul de a se mobiliza foarte repede, iar pompierii au ajuns extrem de repede. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost un caz izolat și nu aș vrea ca cineva să se sperie de ce am pățit eu.

Care au fost cele mai wow amintiri din această experiență?
Un balcon situat la aproximativ 400 de metri deasupra orașului Chicago, un trenuleț care te aruncă peste marginea celei mai înalte clădiri din Las Vegas și focurile de tabără din spatele căminului în jurul cărora se strângeau studenți din zeci de țări.

Ce skill-uri și experiențe ai dobândit în urma lunilor petrecute peste ocean?
Am avut foarte multă practică în limba engleză, am învățat să cunosc oamenii, am adăugat la CV aproximativ opt luni în care am muncit, iar angajatorii din România apreciază foarte mult acest tip de activități pentru un începător. Implicit, cresc șansele să obții jobul dorit la întoarcerea în România chiar și fără experiență pe piața muncii de la noi.

Ți-ai fi dorit să rămâi acolo? Dacă nu, ce te-a făcut să te întorci?
Erau momente când îmi doream să rămân acolo, dar reveneam repede la realitate și la dorul de casă. Câteodată aveam impresia că a trăi în SUA este enervant de perfect și că nu aș putea să fac asta, învățat fiind cu aglomerația, stresul și „lupta pentru supraviețuire” din București. Cu toate astea, dorul de State revine și el extrem de des. Și că să răspund și la a doua întrebare, viza care se termina în luna octombrie m-a făcut să mă întorc. Nu puteam să rămân acolo ilegal, chiar dacă mi-aș mai fi dorit câteva luni de călătorit prin State.

Care a fost impactul cultural și social după cele două întoarceri în România?
În ceea ce privește educația, oamenii de acolo sunt mai slab pregătiți decât noi. Cam toți vorbesc doar engleză (mai sunt câțiva care se laudă că știu spaniola, dar se blochează la „hola” pronunțat oricum greșit). Mulți au impresia că România este în Africa sau Mexic, ceea ce nu este neapărat de condamnat având în vedere că trăiesc într-o țară care le oferă tot și nu sunt nevoiți să plece în străinătate ca noi, pentru o viață mai bună. Impactul cu America nu este atât de mare cum ai crede, pentru că toți ne uităm la filme americane și știm cam ce se întâmplă acolo. Un impact mai mare ar fi un work & travel în China sau Africa.

Ce crezi că trebuie schimbat la România pentru a ajunge din spate SUA?
Asta nu ar fi posibil. Date fiind evenimentele care au loc de ceva timp în România mi se pare că ni se ia până și șansa de a concura cu alte țări. Cu toate astea, nu cred că trebuie să schimbăm ceva ce ține de noi, ca oameni. Românii sunt curajoși și muncitori, vorbesc multe limbi străine, am putea avea succes oriunde în lume. Schimbarea trebuie să vină de la conducere, iar asta nu ține întotdeauna de noi. Schimbarea o să se întâmple așa cum s-a mai întâmplat și în trecut, pentru că vom ajunge într-un punct în care va fi inevitabilă. Asta nu înseamnă că o sa fie neapărat în bine și avem istoria recentă ca martor.

Ai schimba viața pe care o ai în România acum pe cea din State?
Nu pot spune ca aș schimba-o, dar dacă aș putea să am o vacanță de câte o lună în State, an de an, cu siguranță nu aș refuza.