Fotografii intime cu femeile pe care le-am cunoscut pe Internet

Acest articol a apărut inițial în i-d VICE.

„Trebuie să umplu golul dintre sclipirea adolescentină și strălucirea maturității”, a scris Sylvia Plath într-un jurnal la 25 de ani, cam în perioada tranziției dintre adolescență și maturitate. Cristóbal Severino, fotografa din Chile, încearcă să surprindă exact această transformare. Imaginile ei, făcute cu ajutor unor aparate pe film second-hand, subliniază cât de fragili putem să fim atunci când corpurile noastre, identitățile noastre se află încă într-o perioadă de metamorfozare. Motivele ei recurente sunt florile proaspăt culese, lumina palidă a soarelui și pielea bronzată.

„Îmi place să mă bucur de tinerețea veșnică”, glumește fotografa în vârstă de 24 de ani, în timp ce încearcă să explice ce o motivează să creeze. „Îmi place să trăiesc în trecut și majoritatea fotografiilor mele exprimă asta”, detaliază ea. „În trecut, am trăit cu un sentiment de nostalgie pentru ceva ce nu există, iar primele mele lucrări reflectă asta. Acum vreau să arăt cum o persoană poate să călătorească cu ajutorul formei, culorii și emoției”. Această abordare intuitivă îi permite lui Cristóbal să creeze portrete care sunt percepute la fel ca niște file de jurnal, sincere și intime.

i-D a stat de vorbă cu Cristóbal despre cum folosește ea fotografia ca să transmistă emoții și despre scena creativă din Chile.

Cum ai devenit interesată de fotografie?
Interesul meu pentru fotografie a luat naștere când am început să studiez Comunicarea Audiovizuală la facultate acum nouă ani. Foloseam aparatul pe film Zenit XP al părinților mei și un Canon Reflex digital pentru proiecte mici. Cu ajutorul lor, am reușit să învăț care sunt posibilitățile artistice ale fotografiei.

Ce cameră folosești acum?
Acum folosesc o varietate de camere și formate. Pentru 120mm, folosesc un Hasselblad 500c. E perfect când vreau să creez fotografii delicate. Pentru 35mm, folosesc un Pentax k1000 sau un Zenit 112. Îmi plac foarte mult pentru că sunt rapide și sunt confortabil de utilizat în diferite scenarii.

Multe dintre pozele tale sunt făcute afară. Există vreo conexiune între munca ta și natură?
Natura este totul. Pentru mine, conexiunea dintre natură și oameni este importantă. Divinitatea este obținută prin natură: pădurea, un copac, o rază de soare. Și florile sunt importante pentru că transmit ideea de regenerare. Natura este originea frumuseții pure.

Cu ce speri să rămână oamenii după ce îți văd fotografiile?
Îmi place mult când reușesc să transmit emoții. Când oamenii se uită la o fotografie și experimentează un sentiment de empatie și o privesc ca pe o adevărată operă de artă. Trăim într-o lume saturată de fotografii. Așa că simt că este necesar să fac fotografii care să depășească tot acest zgomot. Este important pentru mine ca pozele mele să transmită ceva despre umanitate. Pentru ca generațiile viitoare să vadă cum am gândit și simțit noi.

Cum îți cunoști modelele?
De obicei sunt persoane interesate de munca mea care mă contactează. Vorbim online și cădem de acord asupra a ceea ce vrem să facem. Apoi ne întâlnim, stăm de vorbă despre ideile mele, ne plimbăm prin parcuri și facem fotografii.

Ca artistă tânără, cum te inspiră arta și cultura chiliană?
Avem mulți artiști în Chile, pe nișe diferite, care au nevoie să devină mai cunoscuți pe platformele sociale. Internetul deschide calea pentru răspândirea mult mai eficientă a artei. Totuși, există oportunități în America de Sud. De exemplu: o să plec în curând în Bolivia ca să lucrez la un documentar comercial.