Românul care se chinuie să ia 6 milioane de euro pentru chefuri cu berbec la proțap

Timp de trei luni, guvernul României, prin reprezentantul său Petre Daea, vrea să te convingă să mănânci carne de oaie prin campania „Alege Oaia!”, totul pe bani publici. De la anul poate și pe bani europeni. Asta înseamnă că în loc să se construiască sisteme de irigații și alte chestii utile pe care ar trebui să le facă Ministerul Agriculturii, el se plimbă într-o caravană prin țară și face apariții pe la evenimente cu miei la proțap, ca și cum asta o să convingă pe cineva.

În România se consumă 2,6 kilograme de carne de oaie pe cap de locuitor, ceea ce ne situează pe ultimul loc în Europa la consum. Este evident și pentru un preșcolar că românul de rând nu vrea să consume carnea asta altfel decât de paște și poate frigăruia ocazională dintr-o măcelărie halal sau haram.

Degeaba-mi place mie oaia, că adevărul este că, deși țara noastră e pe locul patru la numărul de oi exportate, suntem la coada vacii când vine vorba de calitate din punct de vedere al Uniunii Europene. Ciobanii noștri cresc preponderent oi pentru lână și piele, carnea e produs secundar și nu e deloc la standarde europene. Și asta nu o spun eu, o spunea în 2016 Federaţia Naţională a Crescătorilor de Ovine, Romovis:

Pe scurt, românii nu mănâncă oaie de la noi, europenii nu mănâncă oaie de la noi. Atunci cine naibii o mănâncă? Orientul Mijlociu și țările arabe din nordul Africii. Deși Ministerul Agriculturii a oferit mereu subvenții pe oierit până aproape de plafonul maxim din UE, grosul producției s-a dus tot către țări precum Turcia sau Tunisia.

Dumitru Andreșoi, unul dintre cei mai mari producători de oi din România care-și exporta grosul oilor în Siria, Libia și Iordania, spunea prin 2014 că „Nu avem noi atâtea oi câte vor ei”. Chiar și fostul Ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, susținea anul trecut că „România poate exporta 4,5 milioane de oi în țările arabe”.

Și pe urmă a venit Daea, omul care susține că oaia este „acel animal care ne străbate istoria ca un fir roșu”. Același om care zice „Stiți de ce merge oaia cu capul in jos? Îi este rușine de televiziuni, de ce vorbesc despre ea.” Tot el a dat și „oaia a sudat generațiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul” și „oaia este o statuie vie”. Practic ai de a face cu un om cu o obsesie, lucru cu care n-am neapărat o problemă. Problema apare abia când o promovează instituțional.

Campania „Alege Oaia” a început pe 26 octombrie cu un târg la Romexpo și o pagină de Facebook anemică și a continuat până-n prezent tot așa. Daea anunța atunci că Uniunea Europeană va da bani pentru promovarea consumului de oaie în plan comunitar, ceea ce e adevărat. UE ar vrea mai multe oi, pentru că momentan preferă să importe din Noua Zeelandă și Australia față de România.

Ce a uitat să zică e că România nu era inclusă între țările în care urma să aibă loc proiectul de promovare. Mai sincer a fost când a spus că Europa oferă șase milioane de euro pentru programele astea de promovare a consumului de oaie și că a trebuit să facă unul ca să acceseze banii. Pe scurt, e mai simplu să iei bani europeni ca să faci târguri cu muzică populară și țap la proțap (și mult mai util pentru campania electorală eternă în care este PSD în mediul rural), decât să îi iei ca să construiești infrastructură pentru agricultură.

Oieri cunoscuți precum Ghiță Ciobanul au sancționat campania lui Daea, pe ideea că degeaba faci reclame pe milioane de euro oii, dacă nu există o infrastructură de abatoare și distribuția prin care să ajungă carnea aia la cetățeni.

Viitorul este luminos pentru Daea. Plănuiește și o campanie banii și timpul meu și al tău numită „Alege Vaca!”, care probabil va fi cu dansuri populare și carcase de vacă la proțap pe la evenimente penale gen zilele orașului Băicoi. Va deschide magazine cu oaie pe bani publici. Pe lângă asta, o să inventeze și o shaorma cu carne de oaie, serios. O prezintă ca pe un concept inovator, de parcă nu era miel în șaormerii de-a lungul anilor 90 sau măcar amestec vită-oaie, dar tot nu îl cumpăra nimeni în afară de mine și alți puriști.