Un chef de pe Lacul Străulești mi-a arătat că bucureștenii încă știu să petreacă-n natură

Sâmbătă după-amiază, încet-încet, a început să se strângă lumea. Intrau unul câte unul, dar mai ales doi câte doi, la doi paşi de buricul târgului, pe poarta unui loc pe care nu te-aştepţi să-l găseşti în Bucureşti, când eşti obişnuit să te învârţi mai mult între betoane şi mai ales când parcurile mici dispar unul câte unul ca să lase loc altor betoane.

Ne-am obişnuit ca singurul lac din Bucureşti să fie Herăstrăul, că Cişmigiul sau IOR-ul pot fi considerate mai degrabă nişte bălţi, şi am ratat Străuleştiul. Ei bine, aici, pe malul lacului Străuleşti, sâmbătă, a avut loc cea de-a patra petrecere Strongbow Appletone şi prima la care a fost liber accesul public. Iar alegerea locului a fost pretextul ideal pentru a bea un cidru cu gheaţă la momentul perfect: fix când apune soarele. Sau, ca să vorbesc în fotografeză, la „golden hour".

Când am ajuns eu, n-apucase bine să se întunece şi deja se strânseseră câteva sute bune de persoane. Până la sfârșit, locul părea un fel de stadion de fotbal mai mic, cu vreo cinci mii de oameni, majoritatea veniți ca să-i asculte pe cei de la Sono şi pe Peter Bjorn and John, veniţi pentru prima oară în România fix pentru această ocazie.

Acum, să ne-nţelegem, eu sunt departe de-a fi vreun pui de hipster şi dacă mă-ntrebi cine-i cutare DJ, o să-l caut pe Google. Dar seara a început cu un set al lui Never Over, un DJ român pe care MC-ul evenimentului, Bogdan Şerban, îl laudă de mult, şi recunosc că am devenit fan.

Apoi, i-am prins şi pe băieţii de la Jurjak, o trupă despre care Bogdan Şerban spunea că-i parte din viitorul alternativului romănesc. Şi asta mi-a plăcut, ceea ce-mi confirmă că trebuie să mai las naibii politica şi economia şi să mai pun şi eu mâna pe căşti, să mai ascult nişte muzică.

Ah, şi că tot ziceam de locaţie. Aici am testat pentru prima oară cum e să asculți muzica la un concert din spatele scenei. Și nu pentru că n-am prins loc în față, ci pentru că oamenii de la Strongbow au avut ideea asta mișto, ca să împartă spaţiul pentru public în mai multe zone. Dacă n-aveai chef de un live, te puteai băga în fun zone-ul cu jocuri, în zona de chill sau la unul din leagănele de pe malul lacului, la fix pentru petrecut apusul.

Şi că tot ziceam de apus, la ora nouă, deasupra scenei, s-a aprins un soare care a prelungit asfinţitul până la sfârşitul petrecerii. Hai cu următorul party!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre petrecerile Strongbow:
Am fost la prima petrecere într-o livadă de meri şi-a fost dulce-acrișor
Am fost la un party în Grădina Botanică şi am sculptat în gheaţă
Graficianul Saddo aduce labirinturile în stilul „Where's Waldo?" în România