Să nu introduci manuale digitale, că nu au toţi eReader, e ca şi cum n-ai vinde benzină, că n-au toţi maşină

Foto via

Pe la sfârșitul anilor '90 am terminat o școală generală din București considerată de fițe. Nu cred c-o să uit vreodată că învățam engleză și germană după niște manuale optzeciste. Acolo întâlneam cuvinte precum „tovarășa" și făceam analize pe texte despre excursiile pionierilor la combinatul siderurgic de la Govora. Asta ca să nu mai vorbesc despre părinții mei care au fost nevoiți să-mi cumpere aproape toate manualele noi, pentru că alea primite la școală aveau pagini rupte, exerciții date cu pastă corectoare și alte minuni care le făceau inutilizabile. Nici nu vreau să-mi imaginez cum stăteau școlile rurale la capitolul ăsta.

Deși a trecut ceva vreme de atunci, problema manualelor învechite, depășite sau deteriorate, a rămas. Una dintre soluțiile oferite Ministerului Educației de către producătorii de manuale a fost introducerea treptată a unor manuale digitale, pentru clasa întâi și a doua, la începutul anului școlar 2014. Din păcate, pe 15 septembrie, în loc de manuale, copiii au primit un scandal legat de licitații, contestații și tot felul de intervenții politice legate de aceste cărți digitale și s-a decis revenirea la manualele vechi, până se rezolvă problema.

Ca să aflu mai multe despre problemă, am vorbit cu Cosmin Mălureanu, fondator şi CEO al Ascendia Design, una dintre companiile producătoare de e-book-uri educative, care a participat la licitația pentru manualele școlare şi a avut între cele mai bune punctaje de calitate.

Odată cumpărate de Ministerul Educației, manualele pot fi transmise liber de la un elev la altul, fără a exista problema drepturilor de autor. Foto: Ascendia Design

VICE: Care a fost până la urmă motivul pentru care nu s-au implementat manualele digitale la începutul anului şcolar 2014?
Cosmin Mălureanu: Ministerul Educaţiei, prin Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), a demarat procedura de licitaţie foarte târziu și a implementat-o prost. În plus, a viciat procedura de evaluare a manualelor. Sunt edituri care pe parcursul evaluărilor s-au declarat câştigătoare şi au împânzit media cu reclame la manualele lor, în condiţiile în care proiectele trebuiau să fie secrete, ca evaluarea să fie obiectivă.

Deşi evaluatorii au fost clar influenţaţi, CNEE nu a descurajat aceste practici și a dat dovadă că nu este în stare să gestioneze procesul corect şi transparent. Asta a stârnit contestaţii din rândul producătorilor, care au fost validate de Comisia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), care a obligat ministerul să reevalueze ofertele. Proiectele de manuale sunt gata de mult şi, dacă nu vor mai fi alte sesizări, după această reevaluare, vor fi semnate contractele de furnizare.

Momentan se vorbește de clasele I - II. Sunt planuri pentru implementarea acestui sistem și la clase mai mari?
Declarativ, ministerul spune ca doreşte dezvoltarea de manuale digitale pentru tot ciclul de studii I-XII. La nivel faptic, deşi se plânge că nu există manuale actualizate de mulţi ani, nu actualizează programele de studiu și nu cere producerea de manuale noi pe baza lor. Producatorii nu pot face manuale noi de capul lor.

Dar în mediul universitar, unde manualele sunt excesiv de scumpe?
Universităţile au putere de decizie. Ele fac programele de studiu, ele hotărăsc ce materii se fac şi în ce ani. Foarte multe deja beneficiază de produse educaţionale în format digital, folosesc cursuri în format eLearning, pentru augmentarea procesului educaţional clasic. Şi noi producem astfel de materiale digitale interactive pentru universităţi şi, deşi nu sunt sub forma unor manuale digitale, rolul pe care-l îndeplinesc este similar.

Șase firme, inclusiv a voastră, au câștigat licitația. În cât timp vor fi implementate manualele electronice de clasele I - II în școli?
Dacă nu vor mai fi probleme, vor ajunge în şcoli între 15 și 25 noiembrie. Dar procesul este tot unul viciat şi netransparent. Este o minciună sfruntată că profesorii vor evalua manualele propuse de producători şi va comanda fiecare de la cine vrea. Manualele sunt puse pe o platformă și fiecare şcoală va avea un singur cont securizat de acces, care este la director. Cum vor vedea învăţătorii manualele? Vor sta toţi într-o cameră şi vor evalua şase manuale la o materie, apoi încă şase la urmatoarea, împreună cu directorul? Pe lângă asta, producătorii nu văd în timp real ce se comandă şi de unde. Noi doar vom fi înştiinţaţi câte manuale se doreşte de la fiecare, nu ştim la ce şcoli se duc şi nu putem verifica dacă acele comenzi au un temei real sau numerele sunt „scoase din căciulă" ca urmare a unor interese.

Foto: Ascendia Design

Ministerul a mers pe cărţile mai ieftine, deşi au recunoscut că ale voastre au o calitate mai bună. De ce crezi că se întâmplă asta? 
La ambele evaluări am obținut cel mai mare scor la calitate. La prima, Ministerul i-a ales pe cei cu preţurile mici și a spus ca sunt perfecţi, deşi în propriile rapoarte de evaluare acei furnizori aveau la fel de multe neconformităţi ca cei descalificaţi. Este evident o situaţie care merită studiată de DNA. După contestaţii, au fost acceptate și o parte din celelalte oferte, inclusiv manualul nostru de Comunicare în limba română pentru clasa a II-a. Ministerul ar fi trebuit să ofere zece lei pe un manual şi să aleagă primele şase în ordinea punctajului la capitolul calitate. Dar prețul valora 50% din punctaj, așa că există manuale proaste, care cu un preţ mic s-au calificat în primele şase, în detrimentul unora mai bune. A lipsit și dialogul cu producătorii, care deși au solicitat asta, n-a fost nimeni de la minister dispus să-i asculte.

Firmele care produc manualele vor da si e-Readere?
Companiile selectate oferă doar manualele tiparite şi manualele digitale, fără suportul hardware. Dotarea şcolilor este un proiect separat, care va cădea în administrarea Ministerului Comunicaţiilor (MCSI). Este un proiect despre care nu se vorbeşte public încă, deşi se aude că se lucrează la el.

Care sunt principalele puncte forte ale manualelor digitale?
Reuşesc să atragă copii către învăţare, sunt interactive, prietenoase şi distractive. Jocurile educaţionale, animaţiile, filmuleţele, materialele audio, simulările şi celelalte unelte multimedia aduc un plus clar procesului educaţional. Sunt cea mai eficientă modalitate de achiziţie şi sedimentare a informaţiilor, iar în condiţiile în care copilul este însoţit de un educator virtual, poate fi chiar ghidat, susținând un demers cognitiv bine articulat.

Sunt pregătiţi copiii de la noi pentru manuale digitale?
Da, noi producem jocuri educaţionale pentru preşcolari de câţiva ani şi tendinţa este clară. Părinţii tineri sunt utilizatori de tehnologie modernă, aşa că şi copiii lor au acces la astfel de dispozitive din ce în ce mai mult. Aceşti copii cresc cu tehnologia, sunt obişnuiţi cu ea şi ar fi o mare pierdere să n-o folosim şi pentru activităţi educaţionale. În şcolile de stat, tendinţa de modernizare este înceată, dar manualele digitale nu sunt destinate utilizării exclusiv în clasă, ci si acasă. La nivelul populaţiei, în România se achiziționează anual aproximativ un milion de telefoane inteligente și şase sute de mii de tablete.

Ce reacţii primiţi din partea părinţilor şi profesorilor?
Primim mai ales susţinere şi idei de îmbunătățire. E nevoie de un echilibru între componenta educaţională şi cea de joc. Noi dezvoltăm produsele cu educatori şi învăţători, pornind de la programa şcolară. Sunt avizate de Ministerul Educaţiei şi foarte apreciate de părinţi, chiar dacă unii sunt reticenţi la început. La nivelul beneficiarilor, criticile sunt că nu există bani pentru achiziţia de dispozitive suport şi nu toţi părinţii şi profesorii înţeleg beneficiile pe care le aduce tehnologia.

E important să trecem la manualele digitale în locul celor de hârtie?
Nu încă, cele de hârtie au un rol foarte important în educaţie. Poate în jurul anului 2020 vom putea vorbi despre înlocuirea lor integrală, odată cu apariția unei noi generații de dispozitive hardware (ecrane pliabile etc), însoțită de utilizare acestor dispozitive pe plan larg. Dar este clar că acum este momentul pentru introducerea manualelor digitale. Tehnologia (pc-uri, laptop-uri, tablete) este deja folosită de foarte mulţi oameni. Să nu facem acest lucru ar fi ca şi cum am refuza folosirea benzinei, pe motiv că nu toţi oamenii au maşină.

Citește mai multe despre sitemul de învățământ românesc:
La școală nimeni nu te-nvață cum să salvezi o viață și asta e o problemă
Religia în școli: Ce spun copii
Legea modificată a educației îți transformă diploma din hârtie în șmirghel