Am stat de vorbă cu eroii drepturilor omului la Forumul Libertății din Oslo

Chen Guangcheng (stânga) și Ali Abdulemam.

În sala pentru mic-dejun la Forumul Libertății din Oslo, lui Ali Abdulemam i se face cunoștință cu Chen Guangcheng. În lumea celebrităților, e ca și cum Tom Cruise ar da mâna cu Leo diCaprio la premiile Oscar. Abdulemam (un blogger aflat în exil) și Guangcheng (un avocat aflat în exil) sunt doi dintre cei mai faimoși dizidenți refugiați din regimuri dictatoriale – din Bahrain și, respectiv, China. Dizidentul sirian Ali Ferzat – caricaturist și satirist exilat – trece și el prin zonă. Atmosfera seamănă puțin cu cea de la festivalul Comic-Con, doar că eroii sunt adevărați și din păcate, majoritatea n-au reușit încă să învingă personajul negativ. În schimb, au fost torturați, închiși și obligați să fugă din țară ca să-și salveze viața.

E de înțeles că Abdulemam nu vrea să dezvăluie prea multe despre perioada în care a stat ascuns. Trebuie să-i protejeze pe cei care l-au ajutat și pe soția și copilul lui care sunt încă în Bahrain (deși sperăm că vor fi scoși din țară în condiții de siguranță cât de curând). Ali mi-a spus că vrea să reprezinte vocea tinerilor din Bahrain, dintre care mulți aparțin mișcării 14 februarie, un colectiv care recurge tot mai des la violență, din frustrare că țara lor nu progresează spre democrație. Deși e bucuros că e liber, Ali a trebuit să plătească libertatea prin exil. L-am întrebat cum a fost să se ascundă timp de doi ani.

„N-am simțit nimic, de fapt,” mi-a spus. „Am fost doar îngrijorat că regimul își pierde vremea în loc să găsească o soluție reală pentru situația pe care trebuie s-o repare. E foarte rău că amână găsirea soluțieiși mă gândeam că această amânare îi va costa și mai mult decât găsirea imediată a unei soluții.”

Au existat multe controverse în privința surselor de sponsorizare pentru Forumul Libertății din Oslo. Liderului carismatic al Forumului, Thor Halvorssen Mendoza, i s-au aruncat în cap multe acuzații nefondate și prost argumentate, cum ar fi cea că ar fi finanțat de aceiași islamofobi de extremă dreaptă care l-au inspirat pe ucigașul în masă norvegian Anders Breivik. Halvorssen e un venezuelean de origine norvegiană, al cărui tată a fost prizonier politic în Venezuela la începutul anilor '90 și a cărui mamă a fost împușcată la un protest împotriva re-alegerii lui Chavez în 2004.

Dacă ai fi un adept al extremei drepte în secret, n-ar fi o decizie cam proastă să torni o grămadă de bani în organizarea unei conferințe pentru drepturile omului? (Halvorssen a fondat evenimentul cu donații și de la alte partide.) Atitudinea anti-Chavez a lui Halvorssen e destul de clară și dinafară pare tot mai justificată. Există dovezi care arată că Partidul Socialist Unit – cel care deține puterea de 15 ani – a folosit mijloace violente și coercitive împotriva opoziției cum ar fi agresarea parlamentarilor care au refuzat să recunoască rezultatele ultimelor alegeri.

Halvorssen mi-a spus că a fost conservator când trăia în Marea Britanie în anii '80, dar în ultima vreme se descrie ca fiind liberal. Oricare ar fi situația, e adevărat că, așa cum au repetat mai mulți participanți, nu există dictatură de dreapta sau de stânga, există doar dictaturi și atât. E valabil astăzi și a fost valabil dintotdeauna. Dacă te uiți pe harta dictaturilor lumii, de exemplu, unde ai plasa Rusia, China sau Arabia Saudită într-un spectru binar stânga-dreapta?

Thor Halvorssen Mendoza.

În ciuda acuzațiilor că Forumul Libertății din Oslo e un front pentru investitorii de dreapta, dacă te uiți la numărul mare de vorbitori și de teme acoperite, îți dai seama că forumul nu e doar despre criticarea socialiștilor sud-americani.

Pe mulți îi sperie să vorbească cu Jacob Appelbaum. Jake e unul dintre coderii din spatele Tor (un browser de internet care îți promite anonimitatea) și care a fost implicat în WikiLeaks o vreme. Mi-a spus că unii oameni de pe site-ul Silk Road – infama piață neagră a internetului – au solicitat să le fie asasinate fostele iubite. Applebaum a apărut pe un panou de securitate online, unde a descris supravegherea persistentă la care l-a supus guvernul american. La un moment dat în timpul unei conversații, a scos un aparat care producea zgomot alb ca să împiedice persoanele inconvenabile să-l asculte.

Jacon Appelbaum, dreapta, vorbește cu Rafael Marques de Morais despre cum i-a fost hackuit laptopul.

Mai târziu în aceeași seară, activiștii participanți la forum au început să-l roage pe Appelbaum să verifice dacă au cumva spyware în calculatoare. Rafael Marques de Morais, un activist anti-corupție din Angola, avea spyware instalat de un coder din India, probabil angajat de Angola pentru a da rapoarte despre activitățile lui Marques. Criptografia și hackingul fac parte din viitorul proiectului pentru drepturile omului. Cei care încearcă să-și controleze cetățenii angajează hackeri mercenari pentru a-i spiona. Așa că e bine de știut că există hackeri precum Appelbaum, care spune că nu poate fi cumpărat și care ajută activ dizidenții să se protejeze de guvernele țărilor lor.

Forumul Libertății din Oslo e un eveniment important pentru încurajarea și antrenarea activiștilor care luptă pentru drepturile omului în lumea întreagă. Acest gen de evenimente sunt necesare pentru a continua lupta pașnică împotriva opresiunii cu care se confruntă atâția oameni. Activistul sârb Srdja Popovic, care a condus revoluția care l-a doborât pe Slobodan Milosevic în 1998, a comunicat Forumului că revoluțiile non-violente au de două ori mai multe șanse de reușită față de cele violente.

Luând legătura cu oameni la fel ca el, participanți la revoluții – precum cel din Bahrain – poate primi sfaturi despre cum să-și mențină principiile non-violente în fața opresiunii brutale. Dacă studiem operele satiriștilor precum Mads Brugger și Ali Ferzat, vedem cum poate fi folosită comedia pentru a a-i ridiculiza pe cei puternici. Activiștii au nevoie de aceste evenimente ca să-și spună poveștile, să-și facă relații și să vadă că fac parte dintr-o rețea interconectată de sprijin a drepturilor omului.

Forumul Libertății din Oslo ar trebui lăudat, nu criticat. La urma urmei, convenții ale dealerilor de arme au loc tot timpul, deci e greu să nu pari idiot când lupți împotriva guvernului și a fondurilor private pentru a promova drepturile omlui. În orice caz, e important să realizăm că problemele legate de drepturile omului nu se întâlnesc doar în țări îndepărtate de paradisul liberal al UE.

Chiar după colț de teatrul care găzduia discursurile Formului, un grup de protestatari criticau o nouă lege care vrea să scoată în afara legii dormitul pe străzi în Norvegia, o măsură ce are în vizor romii, dintre care mulți cerșesc pe străzile din Oslo. Prin 2006 a existat un flux de romi în Norvegia și pentru majoritatea populației sunt musafiri nepoftiți.

Europa de Est are o istorie rușinoasă în privința politicilor adoptate față de romi și imigranți în general. În Marea Britanie, ministrul conservator Eric Pickles a abrogat legile de planificare ale laburiștilor care cereau consiliilor să ofere teren țiganilor și imigranților, dar același sistem a fost instituit trei ani mai târziu pentr a rezolva problemele cauzate de locul de campare. Acest gen de incompetență a guvernului costă și publicul o grămadă de bani – un exemplu e cazul evacuării de la Dale Farm, în valoare de 11 milioane de lire.

Dacă vrem să ne dedicăm total drepturilor omului, trebuie să criticăm atât abuzurile care se întâmplă în curtea noastră, cât și pe cele care se întâmplă la mii de kilometri depărtare. I-am spus asta lui Thor Halvorssen și l-am întrebat dacă poate ruga pe cineva să vorbească despre drepturile romilor sau dacă asta ar face pune în pericol fondurile primite de la guvernul norvegian. Mi-a spus că nu ar fi o problemă dacă ar găsi persoana potrivită pentru discurs.

La urma urmei, drepturile omului sunt câștigate prin pași mici – victorii mărunte care confirm că eforturile în acest sens sunt importante. Să-l auzi pe Ali Abduleman spunându-i lui Jake Appelbaum că a reușit să se ascundă de guvernul din Bahrain folosind unul dintre softurile TOR pentru anonimitate ale lui Appelbaum e unul dintre acele lucruri mărunte care fac să merite efortul.

Urmăriți-l pe John pe Twitter: @jwsal

Traducere: Oana Maria Zaharia