Ce gust au cele mai dubioase preparate McDonald's din jurul lumii

Am rugat toată echipa internațională MUNCHIES și editorii VICE din jurul lumii să se ducă la McDonald's-ul din cartier și să raporteze ce-au găsit. Asta au găsit.

Destăinuire completă, înainte să citești asta: sunt vegetariană și, în afară de situațiile în care-mi însoțesc prietenii beți, să-și îndese în gură cantități inumane de McNuggets, la ore și mai inumane ale dimineții, sau de data aia când m-a rugat un dealer de iarbă să ne întâlnim la McDonald's-ul din cartier, nu m-am mai aventurat să trec pe sub Arcadele Aurii de când primeai breloc cu Tamagotchi la Happy Meal.

Deci când a venit directiva să găsesc articolul din meniul de McDonald's „local" pentru Marea Britanie, a trebuit să mă documentez un pic. Nu-i Mec-ul britanic practic la fel ca cel american, dar cu dimensiuni ceva mai mici de porții și o incidență ceva mai ridicată a sexului ilicit în budele pentru persoane cu dizabilități?

Ei bine, de fapt, analele fast food-ului de pe Reddit mă informează că nu. Există câteva variațiuni regionale în meniurile de la McDonald's-urile britanice – iar principala e bacon roll-ul, care se vinde ca articol de mic-dejun până la ora 10.30 dimineața. Nu e la fel de șmecher ca McNoodleșii și nici la fel de sofisticat și european precum opțiunea de a-ți comanda vin la Big Mac, dar cui nu-i plac feliile de pâine cu unt date-n două cu bacon? ( No comment.)

Ajung la McDonald's sperând că o să dau de un adolescent cu McJob, care-o să mă-ntrebe recalcitrant dacă vreau și cartofi prăjiți cu asta. Ce găsesc, de fapt, e un șir de ecrane cu touch uriașe și semne care-mi cer să „comand aici". A trecut ceva vreme.

Fac cum mi se spune și mă simt ca și cum aș sta în fața unui iPhone uriaș, în timp ce apăs pe butonul cu „Wrap-uri și chifle de mic-dejun". Acolo, alături de snack-ul wrap cu bacon și ou și McMuffin-ul cu ou și cașcaval, la prețul de 3,69 lire și 319 calorii, se află bacon roll-ul.

Ecranul îmi oferă variantele de ketchup și sos brun și, având în vedere că azi reprezint Marea Britanie, aleg sosul brun – aroma aia cu un vag gust de oțet, cu care se pare că nu prea-și bate capul nimeni din afara Marii Britanii. Roboții McDonald's sunt chitiți să mă convingă să adaug și alte alimente pe meniu și sunt încurajată să aleg o bătură și o garnitură la micul dejun. Apăs pe ecran în căutarea unei cafele negre americano, dar mă poticnesc în varietatea de garnituri. Chifteluțele de cartofi au sens și, da, o brioșă cu afine ar putea fi drăguță, cam ca atunci când mănânci budincă la micul-dejun, dar nu pricep cine-ar stinge un bacon roll unsuros cu o pungă cu felii de pepene. Sar peste garnitură și achit.

Aștept să-mi apară comanda la tejghea, în spatele unei mame care tocmai și-a dus copilul la școală și ține o trotinetă de copil și-o legătură imensă de chei. Își ia cafeaua, în timp ce doi adolescenți înșfacă niște McMuffins cu ouă la pachet. Un tip cu un tatuaj pe gât pare confuz când i se înmânează un smoothie de fructe cu gheață Berry Burst, odată cu wrap-ul lui cu cârnați. Femeia din spatele tejghelei îi spune că asta a comandat el la ecranul touch.

„Da, dar credeam c-o să fie un sandviș în plus sau ceva!", spune acesta.

Aștept să ajung la birou, ca să-mi despachetez comanda. Pâinea e un pic storcită și nu e complet prăjită, dar când o desfac se dezvăluie două fâșii generoase de bacon, sub un smac de sos. Fără unt. Cafeaua e… nu chiar atât de nașpa? Deși îmi dau seama că pentru o experiență cu-adevărat britanică la micul-dejun ar fi trebuit să-mi comand ceai.

Cu efectele sonore cu animale muribunde ale lui Morrissey care-mi sunau în cap, știu că bacon roll-ul ăla de la McDonald's n-ar putea niciodată să mă tenteze să-mi întrerup cei zece ani de vegetarianism – indiferent cât de precis ar fi fost conceput pentru papilele gustative ale patriei. I-l ofer unui coleg. El ia o gură și mestecă gânditor timp de-un minut.

„Îi mai trebuie niște sos brun."

—Phoebe Hurst, MUNCHIES Marea Britanie

Care-i cel mai franțuzesc aliment pe care să ți-l iei, dacă ajungi din întâmplare la un McDonald's în Franța? Dacă știi filmul Pulp Fiction, știi că „Le Big Mac" înseamnă „un Big Mac" și că atunci când francezii vor să-și comande un Quarter Pounder cu cașcaval, cer „Le Royal cu cașcaval" – o ultimă reminiscență a unei monarhii pe care-am decapitat-o acum mai bine de două secole.

Acestea fiind zise, există un sandviș pe care-un străin s-ar putea să nu-l observe la prima vedere. Nu pentru că e pe cine-știe-ce meniu franțuzesc ascuns – evident, unul care-ar merge cu un pahar de Bordeaux și-o beretă sau un tricou în dungi Beton – ci pentru că s-ar putea să sune un pic ciudat pentru cineva care n-a crescut în Franța.

Gata cu suspansul gratuit. Mă refer la infamul Croque McDo, cel mai franțuzit preparat McDonald's pe care-ai putea să ți-l iei vreodată. Croque McDo înseamnă o felie de șuncă și două felii lipicioase de Emmentaler între două clătite la toaster. A apărut pe meniurile din McDonald's-urile franțuzești în noiembrie 2001, în plină criză a bolii vacii nebune în Europa. La ora aceea, un reprezentant McDonald's a descris sandvișul ca fiind fără carne de vită și conceput ca să liniștească mamele îngrijorate din Franța.

Chestia e că sandvișul e o interpretare destul de îndrăzneață a îndrăgitului Croque Monsieur – îndrăzneață pentru că trebuie să fii dement să faci un Croque Monsieur fără sos béchamel. Sosul béchamel e pentru poporul francez ceea ce e steagul național pentru cel american: ceva ce prețuim nespus și-am vrea să vedem pretutindeni. Deci, hei, McDonald's Franța, unde-i béchamelul?

—Léo Bourdin, MUNCHIES Franța

Când eram în liceu într-un orășel din Danemarca, cea mai sigură metodă de a intra în clubul de noapte local era să lucrezi ca elev la McDonald's. Bodyguarzii de la clubul Hollywood Hard Rock primeau un voucher de reduceri la Big Mac-uri, iar noi, lucrătorii de la fast-food, ne strecuram în fața cozii fără să ne-ntrebe nimeni nimic. A lucra la McDonald's în orașul meu natal era o combinație genială de băut după muncă și salariu privilegiat.

Asta era acum aproape douăzeci de ani, cu mult înainte ca stilul nordic să fie noua chestie și când culmea mâncatului în oraș cool era brânza topită americană și chiftelele la grătar. Deci cum arată acum meniul de la McDonald's? E plin de burgeri din cereale fermentate și smoothie-uri din lingurea? Mă opresc la un restaurant de lângă Skanderborg și trec de ecranele cu touch unde dă comanda majoritatea. La tejghea mă întâmpină zâmbetul radios al lui Mariam. Mariam lucrează la McDonald's de 13 ani și are răbdarea și ținuta profesionistă a unui șef de sală de la un restaurant cu trei stele Michelin. Bate entuziasmată din palme când o-ntreb de ceva specialități daneze locale.

„Așa mă bucur că m-ai întrebat", spune femeia și-mi indică doi burgeri de pe meniul de gustări care-s la fel de danezi precum gogoșile: Super Cheese, care are o cantitate dublă de felii de Emmentaler, și Tasty Cheese, o combinație ușor afumată de cheeseburger cu McFeast. Variantele de salate par mult mai racordate la spiritul local. Chiar dacă eticheta care indică faptul că bolul meu de salată cu pui, orez sălbatic, humus și varză a fost produs în Suedia, se pare că ingredientele au fost anume alese pentru piața daneză. Totul e crud, sănătos și enervant de delicios (ce om normal la cap vine aici pentru varza crudă?). O sting cu un shake Københavnerstang („suc cu gheață în stil Copenhaga") un omagiu adus desertului danez clasic, cu înghețară de vanilie și ananas. Nu se vede nici urmă de cătină; totul e cremos, dulce și tropical. Când mă întorc la birou, adaug o dușcă sănătoasă de rom negru și monstrul se trezește la viață. Un cocktail văratic numai bun de servit în orice club. De și-ar deschide McDonald's și așa ceva.

—Lars Hinnerskov Eriksen, MUNCHIES Danemarca

McKroket-ul e o pleașcă dată prin pesmet și prăjită în baie de ulei de tocăniță de vită, pe clasica chiflă de McDonald, garnisită cu un pic de muștar de Dijon, care chiar conține boabe adevărate de muștar (iei!), dar care-a și fost amestecat cu maioneză (uăă!).

Poți să-ți iei așa ceva (se numește broodje kroket) de la practic orice restaurant din țara asta și în mod normal se servește cu muștar, deși unii (oameni lipsiți de gusturi, sincer), preferă maioneza în schimb.
Olanda chiar a fost prima țară în afara continentelor americane unde a încercat McDonalds să-și deschidă francize, în anii '70. La început au eșuat, în principal pentru că-și amenajaseră restaurantele în suburbii, ceea ce n-a fost o strategie de prea mare succes în Olanda. Dar au introdus McKroket-ul, pe care îl serveau alături de sfânta treime a mâncărurilor aniversare pentru copii: pui, sos de mere și cartofi prăjiți. (Și supă de mazăre păstăi. Dar nimeni nu servește așa ceva la petrecerile de zi de naștere ale copiilor olandezi.)

În fine, după ce prima încercare a McDonald's de a cuceri Olanda a dat greș, s-au întors pe cai mari, iar restaurantul a devenit super popular în anii '80 și '90, fază la care au reintrodus McKroket-ul. S-a vândut atât de bine, încât l-au păstrat.

Ei, acum adevăratul broodje kroket, când ți-l iei dintr-un loc cât de cât ok, e fără doar și poate mai bun decât un McKroket. Crocheta de la McDonalds e o cărămidă anostă de tocăniță mediocră de vită. Tocănița n-are niciun gust, are foarte mult sos și n-are deloc bucăți întregi de vită. O crochetă bună e o demență fierbinte, cu bucățoaie mari, de chestie lipicioasă, prăijită-n baie de ulei. Dacă încerci McKroket-ul, încearcă-l o dată, ia-l drept ceea ce e, iar apoi du-te să-ți iei un broodje kroket de la Van Dobben sau ceva.

—Jan van Tienen, VICE Olanda

E posibil să crezi un preparat de fast food care încorporează absolut toate clișeele despre Germania? Când McDonald's a lansat „Nürnburger-ul" în 2010, adică practic trei cârnați de porc ascunși într-o singură chiflă, cu niște muștar, a devenit evident că se poate. Mersi mult, McDonald's.

Dar nu se oprește totul la cei trei cârnați într-o chiflă: ca să facă Nürnburger-ul, McDonald's a colaborat cu una dintre cele mai controversate personalități din Germania, Uli Hoeneß. Hoeneß a fost un jucător de fotbal de mare succes, care-a cam câștigat tot ce se putea câștiga, pe vremea când juca la Bayern München. După ce s-a retras, a devenit managerul general de la Bayern München, apoi președintele clubului și, în principiu, a câștigat din nou cam tot ce se putea. Și, între timp, în 1985, a înființat și o firmă de cârnați la Nürnberg. Ceea ce nu-i atât de bizar precum pare: tatăl lui Hoeneß era măcelar, ia Nürnberg – sau Nuremberg, cum i se mai spune – e un oraș bavarez cunoscut pentru cârnații săi, „Nürnberger Würstchen".

Nu se mai vinde de ceva vreme, deci nu prea-și amintește nimeni ce gust avea pe bune. Nürnburger rămâne în continuare unul dintre cele mai celebre preparate nemțești care-a ajuns vreodată pe meniurile de la McDonald's, iar de când Uli Hoeneß a fost eliberat din închisoare (ajunsese după gratii pentru evaziune fiscală, dar asta-i altă poveste), există șanse să revină. Nürnburger-ul conține cârnați, e ideea genială a unui fotbalist bavarez și e vag asociat cu infracționalitatea, dar nu cu sexul. Există ceva mai nemțesc de-atât?

—Philipp Sommer, MUNCHIES Germania