Stilul de viață al influencerilor pe wellness e doar la un pas de tulburările alimentare

Lee Tilghman, o influenceriță cunoscută ca „Lee from America”, a strâns sute de mii de foloweri cu conținutul ei orientat pe wellness. Adică: reclame la produse precum latte cu cărbune și colagen și fotografii cu mesele ei din legume frumos aranjate. Joi, Tilghman a adăugat ceva nou pe blogul ei: „Mulți oameni apelează la wellness și reușesc să-și mențină sănătatea mintală și să nu devină obsedați. Pentru mine n-a funcționat. Am dat rateu. Pentru mine, o dietă înseamnă că voi sfârși în proporție de 100 000% cu o tulburare alimentară și o obsesie pentru mâncare”, a zis Tilghman. Postarea a scos în evidență experiența ei cu ortorexia, un termen pentru un tipar de consum pe care Asociația Națională pentru Tulburări Alimentare îl descrie ca „o obsesie nesănătoasă pentru a te hrăni sănătos”. Poate porni inofensiv, de la intenții bune, dar se transformă treptat într-o fixație pe calitatea și puritatea hranei.

Tilghman a zis că a cerut ajutor și acum e în recuperare, ceea ce e o veste extraordinară. Dar, din nefericire, nu e primul influencer pe wellness care să vorbească despre cum „mâncatul sănătos” poate ascunde tulburări alimentare. Povestea ei e ultima dintr-o serie de confesiuni despre „mâncatul sănătos” care au deja un deceniu.

Traiectoria lui Tilghman seamănă cu cea a lui Jill Miller, o fostă vegană practicantă de yoga, care a trecut prin așa ceva ca membră a comunității vegane în 2010. „M-am agățat de teoria din spatele veganismului ca să-mi justific dorința de a-mi impune restricții”, a declarat Miller pentru The Daily Beast. „O dietă vegană era o cale convenabilă prin care să elimin grăsimile și caloriile.” E genul de afirmație pe care a făcut-o și Jordan Younger în 2014, altă bloggeriță fostă vegană care a scris despre dieta devenită obsesie în „De ce am renunțat la veganism”. „Începusem să trăiesc într-o bulă de restricții. În întregime vegană, pe bază de plante, fără gluten, fără uleiuri, fără zahăr rafinat, fără făină, fără sosuri etc.. și-mi trăiam viața pe baza a ceea ce puteam și nu puteam să mănânc sau să combin”, a scris Younger. Și influencerița britanică pe sănătate Eloise du Luart a spus o poveste similară la BBC News în 2018. „Credeam că aveam dreptate și că-n același timp îmi curățam corpul”, a zis du Luart. „Acum când mă uit în urmă, pot să văd controlul și obsesia.” De fapt, Tilghman nu e singura bloggeriță care s-a deschis joi pe tema luptei sale cu tulburarea alimentară: fosta colaboratoare Buzzfeed Arielle Calderon a vorbit într-o postare de blog despre chinul ei cu mâncatul compulsiv, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, cum a făcut și Tilghman.

Un număr din ce în ce mai mare de americani își dau seama de tiparele lor de consum, conform NEDA. Și asta în mare parte datorită listelor de diagnosticare prin care poți identifica tulburările de alimentație. Până mai ieri, genul ăsta de probleme se limita doar la două tipuri rigide (anorexia nervosa și bulimie), dar încep să fie recunoscute și altele ca ortorexia (care se află sub diagnosticul umbrelă al Tulburării de Alimentație Restrictivă sau Evitantă sau ARFID), anorexia „atipică” și tulburarea de alimentație compulsivă. Felul în care tulburările astea s-au răspândit printre bloggerii de wellness e un simptom al presiunii culturale care te vrea slab, doar că acum e îmbrăcat în colanți de designer, dă foc unei lumânări parfumate și postează un #ad la ultimul suc de detoxifiere. E ușor să-ți dai seama de ce unii s-ar simți presați să fie „buni” când corpul și obiceiurile tale de consum devin un brand și crezi cu tărie că-ți folosești platforma ca să promovezi grija de sine, și nu opusul, unor oameni care te urmăresc pentru că-i inspiri. Odată ce presiunea există și e lăsată să se ascundă în spatele wellness-ului, următoarea postare cu titlul „De ce mâncatul sănătos nu funcționează pentru mine…” e o realitate tristă și inevitabilă.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.