Am vorbit cu bone despre cât de nasol e să aibă grijă de copiii tăi

În 2011, Amy Poehler s-a trezit la Gala TIME 100, o cină în onoarea celor mai influenți oameni ai anului. Își câștigase locul pe merit. În discursul ei, le-a mulțumit lui Hillary Clinton și lui Lorne Michaels pentru impactul profund pe care l-au avut asupra vieții ei. Apoi le-a mulțumit lui Jackie Johnson și Dawa Chodon. Cele două sunt din Trinidad și, respectiv, Tibet, și sunt bonele copiilor ei. Le-a mulțumit că au ajutat-o să-și crească copiii și să-și continue cariera pentru care fusese invitată acolo în seara respectivă. A zis un adevăr pe care puțini oameni îl spun: „Nu e deloc ușor să fii bonă. Bonele bune precum Johnson și Chodon sunt persoane care îți iubesc copiii la fel de mult cum îi iubești și tu, persoane care îi inspiră și îi influențează." Să fii bonă poate fi o sarcină foarte frustrantă, așa cum am descoperit când am stat de vorbă cu câteva femei care fac asta. Iată cele mai dubioase experiențe de acest gen.

E important să înveți copilul la oliță

Lucrez pentru o familie cu doi copii: un băiețel de opt ani și o fetiță de șase ani. Într-o zi, găteam prânzul, când l-am auzit pe băiețel că mă striga din baia de sus. Am fugit să mă asigur că e ok. Am fost bucuroasă să-l găsesc viu și nevătămat, dar deloc încântată de motivul pentru care mă strigase. Stătea în picioare, cu pantalonii în vine, și îmi arăta un căcat de pe podea. Nu zicea decât „am ratat veceul" și se tot uita la mine ca și cum trebuia să-l curăț eu. I-am zis că îmi pare rău de ce a pățit, dar că acum e băiat mare și trebuie să învețe să strângă singur după el. A luat-o razna total: MAMA STRÂNGE DUPĂ MINE! O SĂ SE SUPERE PE TINE!" Ne-am certat vreo câteva minute, dar până la urmă a strâns el căcatul, după ce i-am zis s-o așteptăm pe mama să vedem pe cine se va supăra mai tare: pe mine sau pe el? I-am povestit mamei ce s-a întâmplat când a ajuns acasă, dar ea a râs și s-a purtat ca și cum ar fi perfect normal ca un băiețel de vârsta aia să aibă astfel de „accidente". Mmmkay. - Raquel, 23 de ani

Găștile de mame rele

Am douăzeci de ani, dar mi se spune mereu că arăt mai tânără. Lucrez ca bonă în diminețile de weekend și există un grup de mame casnice malefice care o ard prin parc la câteva străzi de casa fetiței de care am grijă. De câte ori scot fetița în parc, alea sunt acolo și se uită la mine cu priviri ucigătoare de parcă aș fi o mamă adolescentă și curviștină. Își țin copiii departe de mine și nu-i lasă să se joace cu fetița mea. Își pun întrebări despre cine o fi tatăl și dacă oare încă sunt la liceu. Asta cât sunt în preajma lor și aud perfect ce zic. Nu le-am zis niciodată adevărul pentru că, sinceră să fiu, chiar mă sperie. Și oricum nu cred că ar fi mult mai drăguțe dacă ar ști adevărul. - Lara, 20 de ani

Dacă nu ești acasă, nu te preface că ești

Nimic nu mă înnebunește mai tare decât părinții care muncesc nouă ore pe zi și încearcă să planifice fiecare minut din viața copilului cât lipsesc de acasă. Lucram pentru o familie care îmi lăsa o listă detaliată cu activități pe care ar trebui să le facă bietul copil cât sunt ei plecați. Micul dejun trebuia să dureze exact o jumătate de oră, după care urma 45 de minute de repetiții la pian, o oră de jocuri la locul de joacă, jumătate de oră de citit cu voce tare, o oră de jucat cu Lego și așa mai departe. Știu că rutina e importantă pentru copii, dar deja mi se părea armată. Lasă-ți copiii să fie spontani măcar din când în când! - Kelly, 26 de ani

Televizorul nu e dușmanul numărul unu

Știu că nu e o opinie foarte populară, dar mi-aș dori ca toți părinții să-și lase copiii să se uite măcar un pic la televizor. Sună bine în teorie, dar acești bieți copii sunt tachinați de colegii lor pentru că nu știu nimic despre emisiunile și serialele populare. Nu zic că ar trebui să stea lipiți de TV, dar e nasol să nu poată rezona la nimic din ce le place celorlalți copii de vârsta lor. În plus, mi-ar plăcea să-i las la tv o oră și să am și eu un pic de liniște cât îmi beau cafeaua. Se pot uita la documentare educaționale măcar! - Leah, 25 de ani

Dacă vii târziu, plătește-mă!

Pot să înțeleg schimbările de program de ultimă clipă. E greu să fii părinte și să muncești și uneori ajungi mai târziu acasă, dar nu te preface că nu s-a întâmplat nimic! E foarte enervant când un părinte vine cu o oră mai târziu decât trebuia fără să mă anunțe și apoi mă plătește de parcă totul ar fi decurs conform negocierii inițiale. Dacă întârzii și mă ții mai mult, fă-o să merite. Te rog nu mă face pe mine să-ți cer banii pentru că îmi dai impresia că te piși pe timpul meu. - Hannah, 26 de ani

Nu sunt obligată să spăl haine

Sunt bonă și jobul meu e să am grijă de copil. Nu sunt o soție de închiriat. Bineînțeles că strâng masa după prânz sau cină sau le fac patul copiilor. Dar au existat situații în care părinții mi-au cerut să fac curat sau să dau cu aspiratorul. Asta nu e treaba unei bone, ci a unei menajere. Am auzit de oameni care bagă asta în contract de la început, dar așa măcar știi clar ce semnezi. Dar nu e ok să mă angajezi pentru o chestie și apoi să mă încarci cu altele în aceiași bani. - Maria, 30 de ani

Urmărește-o pe Caroline Thompson pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia