De parcă nu avea destule probleme pe cap, cum ar fi, de exemplu, că-l cheamă Ștefănel, primarul interimar al Bucureștiului și-a mai creat, recent, încă una. Vineri, întrebat de reporterul Europa FM dacă bucureștenii riscă să rămână în curând fără apă caldă și căldură, din cauză că primăria nu a aprobat bugetul RADET, Marin Ștefănel Dan și-a pierdut cumpătul și-a scăpat o înjurătură.

„Băga-mi-aș pula în ei!‟, i-a răspuns primarul reporterului, după care i-a trântit telefonul în nas. Ceva mai târziu, într-o conferință de presă, Marin Ștefănel Dan te-a lămurit și cine sunt acei „ei‟ care l-au scos din minți: șefii de la Radet. În aceeași conferință de presă, primarul și-a prezentat scuzele, însă asta-i mai puțin relevant. Oricum, probabil că înjurătura lui de vineri va rămâne vârful carierei sale de edil al Bucureștiului.

Exprimarea asta a lui Ștefănel nu-i un caz izolat printre primarii și politicienii din România. Dacă te întorci puțin în timp, o să descoperi că noi, românii, ne mândrim cu o listă bogată de oameni cu funcții importante, care și-au etalat în public limbajul de cartier.

Fostul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, acum aflat în arest la domiciliu, este printre cei mai prolifici politicieni români, când vine vorba de înjurături ca la colțul străzii. În februarie 2010, cineva l-a înregistrat pe Vanghelie în timp ce-l înjura, în lipsă, pe Mircea Geoană, colegul lui din PSD. „Dă-l în pula mea, că are o grămadă de defecte! Da' e vorba de cum te uiți tu în oglindă dimineața, înțelegi?‟, spunea „vagabondul de bulevard‟ Marian Vanghelie, într-un mic discurs despre atitudini și principii, expus în argou de Ferentari.

În 2014, același Vanghelie chiar a demonstrat cât de băiețaș de Ferentari este. Furios că paparazzi îi dau târcoale, în timpul unei ieșiri la restaurant chiar cu cuplul Geoană, fostul edil din sectorul cinci și-a pus șoferul să-i urmărească pe tupeiști. Ca un profesionist, fix când s-a ivit momentul potrivit, le-a blocat mașina acestora, după care s-a dat jos să-i spurce și să le arate cine-i șeful.

Pe lângă înjurături tradiționale, cu morți și mame, fiorosul Vanghelie i-a acuzat pe cei doi că-l fotografiază în scopul unor interese politice și i-a amenințat că-i aranjează, că are el șapte mașini care-s deja pe urmele lor. Ca să arate că nu glumește și că-i om matur, s-a răzbunat puțin pe mașina celor doi paparazzi, pe care a lovit-o repetat cu pumnii și picioarele.

Vanghelie a schimbat înjurături și cu Gigi Becali. Prin 2008, nu i-a convenit ce-a zis Becali într-o emisiune TV, așa că s-a ridicat de pe canapea și s-a dus până la B1, ca să se răfuiască cu patronul Stelei. Schimbul de replici dintre doi, consumat chiar pe holurile studioului, atinge cea mai de jos limită posibilă. Până și fotbaliștii cred că-s mai inventivi la înjurături.

Deși anii săi de glorie au trecut de mult, Gigi Becali o să rămână un personaj de care o să-ți amintești. Cu scârbă, dar tot îți vei aminti. Între donații pentru biserici și pelerinaje la amicii săi bărboși de la muntele Athos, Becali s-a comportat mai tot timpul ca o primată. Ca un adevărat creștin fățarnic, a mușcat și mâna care l-a hrănit, cea a jurnaliștilor, fix cei care l-au adus în lumina reflectoarelor și l-au promovat masiv.

Când a ajuns patron la Steaua prin diverse mânării, care au ieșit mai târziu la iveală, Gigi Becali era doar un ilustru necunoscut. A devenit, însă, repede mascota favorită a presei, care-l scotea mai mereu în față, ca să se uite lumea la el ca la urs. Încet-încet, a câștigat ceva popularitate, a mai construit câteva biserici din bani furați și a ajuns politician. După care, a început să înjure ca un birjar pe oricine avea sânge să-i adreseze întrebări incomode.

Aici, o conversație celebră cu un reporter al Antenei 1, una din capodoperele sale, în care Becali își bagă și-și scoate podoaba minute-n șir. Sigur, se repetă mult, că nu prea are cuvintele la el, dar tot e o performanță.

Același stil sărăcăcios, dar direct, îl are și c-o ziaristă de la Ziua Veche, care a avut tupeul să-l chestioneze despre declarația sa de avere.

Și încă una de poveste:

Exoticul Radu Mazăre s-a remarcat cu multe chestii ieșite din comun, inclusiv prin limbajul său colorat. În septembrie 2014, Mazăre, afectat puternic de faptul că DNA l-a ridicat de la masă cu mascații ca să-l ducă la audieri, încă mai spera că-și poate salva cariera politică. Într-un discurs lung și plictisitor pe care l-a ținut la un congres PSD, desfășurat la Constanța, Mazăre l-a înjurat ca pe plaja din Mamaia pe procurorul DNA care se ocupa de dosarul său.

Bine, adevărul e că Mazăre a beneficiat și de-un public bun, pe care și l-ar dori orice orator. Pesediștii din sală, nici ei în relații cordiale cu Justiția, l-au aplaudat secunde bune pe fostul primar al Constanței, ca niște școlărei încă necopți care se bucură când aud expresii licențioase.

Acum, fostul primar al Constanței nu trece prin momente prea fericite. După ce-a stat câteva luni în arest, e liber, dar se află sub control judiciar și urmează să fie judecat într-un dosar în care e acuzat că ar fi primit mită de nouă milioane de euro. Poate o să facă iar pârnaie, cine știe, dar măcar va avea cu ce să se fălească la ceilalți deținuți (de la minutul 6:40):

Antonie Solomon este aproape necunoscut românilor care n-au legătură cu Craiova. Omul ăsta reprezintă, însă, o importantă pagină de istorie pentru orașul doljean, fiind primar al urbei timp de opt ani de zile, din 2004 până-n 2012. Apoi, în 2013, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru c-a luat mită. Între timp a fost eliberat, după ce-a scris două cărți, ca orice pușcăriaș care se respectă: „Un scorpion în lumea viperelor‟ și „Primăria – dragostea și pacostea vieții mele‟.

În vremurile în care era pe val și se bucura de dragosta necondiționată a craiovenilor, Solomon își făcuse un hobby din a-i spurca pe ziariști, mai ales pe ăia locali. La sfârșitul lui 2007, l-a amenințat pe un „derbedeu‟ de la o televiziune din Craiova că-l calcă-n picioare, pentru că acesta avea pretenții și îi ceruse aprobare pentru transmiterea unui eveniment.

Câteva luni mai târziu, în 2008, i-a aplicat același tratament unui alt jurnalist. Totuși, destul de modest și Solomon, parcă ne-așteptam la ceva mai multă originalitate de la un oltean.

Un alt primar care nu și-a cenzurat deloc limbajul în discuțiile cu ziariștii este Constantin Constantinescu, fostul edil al orașului Bârlad. Cum cine se aseamănă se adună, Constantinescu are legături de rudenie cu Solomon, ex-primarul Craiovei, al cărui naș de cununie este. Poate ai auzit de dânsul: e ăla care-i face concurență lui Iisus Hristos, fiind pictat la scară naturală pe pereții unei biserici din oraș.

În octombrie 2013, primarul pesedist a pierdut un proces cu un cetățean care voia să organizeze o manifestație împotriva gazelor de șist, în centrul urbei din Moldova. Contactat de o jurnalistă locală să-și spună opinia pe tema asta, Constantin Constantinescu și-a vărsat oful pe omul care câștigase împotriva lui în instanță.

Între timp, lucrurile merg nasol și pentru Constantinescu. A pierdut postul de primar și-a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, în februarie anul ăsta, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

Cel mai recent caz în care un primar a fost filmat cum înjură s-a petrecut la sfârșitul lui octombrie, undeva prin județul Suceava. Primarul Gheorghe Fron, din Cornu Luncii, a înjurat sănătos o femeie de 64 de ani, nemulțumită de condițiile mizere din locuința socială care i-a fost repartizată. Primarul o face pe bătrână cum îi vine la gură, moldovenește așa, și-o mai și scuipă, ca bonus.

Printre altele, îi spune că ea nu-i om și că poate să se ducă să se sinucidă. Doar venirea unui polițist a încheiat conflictul. Numai că, exact ca-n bancul cu oaia vinovată și capra scoasă țap ispășitor, cea care a primit amendă a fost femeia abuzată.

Din nefericire pentru el, Fron a ieșit șifonat după incidentul ăsta: PSD Suceava a decis să-l excludă pe primar din partid. Mă rog, probabil nu neapărat comportamentul a fost problema, ci faptul c-a fost fraier și l-au prins.

Proaspăt mort, încă jelit de ăia care consideră c-a fost vreo personalitate marcantă a țării, Corneliu Vadim Tudor va continua să trăiască mulți ani de acum înainte. Dar nu prin poeziile sau prin viziunile sale politice, că nu e cazul, ci prin colecția sa nemaipomenită de înjurături. Pe bune, e o provocare uriașă să selectezi cele mai spectaculoase înjurături ale lui Vadim. Pentru că omul ăsta a fost tot timpul super creativ la înjurături.

Pe deasupra, mai toată lumea a avut privilegiul să intre-n gura lui, puțini au scăpat fără măcar o insultă de la tribun. Spre deosebire de toți amatorii de mai sus, Vadim era tătic la înjurat. Dac-ar fi fost sărac, omul ar fi putut să facă un ban cinstit din meditații la sportul ăsta.

Un show clasic marca Vadim este cel în care o spurcă pe Mărioara Zăvoranu, într-o parcare. Până și cei prezenți acolo îl aclamă, atât de bun era omul. Se remarcă, în plus, combinația spumoasă între jargonul ăla de cartier, à la Vanghelie, și construcții complexe, inventate pe loc. Talent pur.

Iar unul din cele mai strălucitoare momente ale tribunului e ăsta, în care o înjură sincer, fără ocolișuri, pe Anca Cârcu, o fostă membră a partidului său, PRM. Vadim o dă din inimă aici, cu-o intonație perfectă, profund naționalistă. Parcă ne amintește puțin de vremurile alea în care recita poezii patriotice, la curtea lui Ceaușescu. Oricum, e de 10/10. Fără dubii.

Citește și alte materiale despre limbaj neadecvat:
Am fost la Academia Română să aflu cum înjurau străbunicii

Interviu cu spaniolul care a făcut românii hoți și curve

Poți să rămâi fără cetățenie, dacă scrii chestii nasoale pe Facebook