Clipul lui Beni Cheş e spiritul Crăciunului în România

Luni, un tip pe nume Chereş Ştefan Beniamin a postat pe Facebook un filmuleţ în care rulează fin într-o maşină clasa limuzină printr-o suburbie a Ploieştiului şi aruncă cu bancnote de un leu într-o mulţime de oameni care aşteptau autobuzul într-o staţie. O să zici că filmuleţul ăsta care a strâns 70 de mii de vizualizări în 24 de ore rezumă tot ce e în neregulă cu România în doar 66 de secunde, dar asta doar pentru că eşti superficial. Gestul lui nu e o harfă ieftină de parvenit, ci reprezintă chiar spiritul Crăciunului. Nu ăla pe care îl vezi în reclame de sezon care au costat obscen de mult, ci ăla autentic, de pe stradă. Fii atent:

Clipul începe cu un Beniamin care savurează aroma unui evantai de „verzi" de un leu, pe bancheta din spate a unei maşini presupus luxoase. E îmbrăcat în geacă de piele grena, poartă ochelari de soare Wayfarer şi șapcă întoarsă cu cozorocul la spate. Pe inelarul său se observă o piesă argintie supradimesionată, ornată cu o piatră neagră. Mai sus pe încheietura mâinii sale stă agăţat un ceas auriu. Încă din primele secunde, e clar că băiatul ăsta face parte din tânara aristocraţie urbană şi, spre deosebire de alţii ca el, nu se jenează să o recunoască ostentativ. La el se gândea Ruby, când a venit cu piesa aia „Băiat de bani gata".

Imediat după, aflăm că îşi spune Beni Cheş. (Numele ăsta e foarte practic: când te prezinţi, le dai de înţeles tuturor că eşti atât de bogat, că ţi-ai schimbat numele în numerar, iar când o să ai copii, or să-ţi poarte numele şi tu o să poţi să spui liniştit că eşti tata la bani.) Beni nu e doar bogat, ci şi generos. Ăsta e şi motivul pentru care a făcut clipul ăsta: „Hai să facem un bine la proletari, la şobolanii ăştia de la Coreco. Ia dă-i, mă, aicea, şi bag-o pe avarie, să le înseninăm ziua", comandă el, în timp ce şoferul maşinii se conformează şi opreşte în faţa unei staţii de autobuz în care aşteptau nişte muncitori.

Beni ştie că proletarii români sunt exploataţi de zor pe nişte salarii de nimic şi că cel mai probabil nu vor avea parte de prime de Crăciun, aşa că se oferă el să-i ajute şi face să plouă cu bani chiar în faţa lor: „Bă, la care vă e foame, bă? Luaţi de aicea nişte dolărei de ăştia verzi". La început, oamenii par să nu creadă că scena asta se întâmplă cu adevărat. Li se citeşte uimirea pe faţă şi nimeni nu schiţează vreun gest. Expresiile lor par să afişeze acelaşi gen de degust pe care îl resimţi când un cocalar infect încearcă din răsputeri să îţi demonstreze cât de bogat e. Dar Beni nu e nimic de genul ăsta. Gestul lui nu este despre EL, ci despre OAMENI. Cauza lui e una nobilă, pentru că, în fond, spiritul sărbătorilor de iarnă ăsta este să dăruieşti, fără să te gândeşti la ce primeşti în schimb, nu să o arzi superior moral pe Facebook, hipstere.

Deşi oamenii nu au fost mişcaţi de generozitatea lui, Beni nu a luat asta ca pe o jignire, pentru că este un tip răbdător şi ştie că lumea tratează cu suspiciune facerea de bine. Aşa că a continuat să împrăştie bani în stânga şi-n dreapta şi să-i îndemne pe oameni: „Luaţi, mă, aicea, că e gratis. Nu vă fie, mă, ruşine, că-s adevăraţi". Punct în care mulţimea de faţă a decis că demnitatea nu ţine de foame şi că un leu e totuşi un leu şi s-a dezlănţuit asupra covorului de hârtii verzi care se aşternea între ei şi Beni.

„Uite, bă, ce înseamnă Ploieşti", exclamă el satisfăcut. „Bă, Beni Cheş mă cheamă, să ştiţi", le mai aruncă el pe geam, în speranţa că oamenii o să-l ţină minte şi o să se roage pentru sufletul lui. După care dispare încet în depărtare în maşina lui, probabil în căutare de alţi nevoiaşi pe care să îi ajute din mărinimia lui. Acest ideal uman al dragostei pentru aproape.

Pe profilul lui de Facebook, majoritatea informaţiilor despre el sunt private. De-acolo am aflat că a studiat „The Streets" la „Harvard University" şi lucrează ca „Boxer" la „Boxing", ceea ce înseamnă că e chelner pe undeva şi smardoi în timpul liber. Tu îţi dai seama câte săptămâni de bacşiş a trebuit să strângă Beni ca să construiască teancul ăla de bancnote de un leu? Pe care mai apoi le-a aruncat în mulţime. Până la ultimul Iorga. În condiţiile în care un chelner câştigă un salariu de rahat şi depinde de bacşişul lui, asta e o faptă aproape eroică. Banii ăia putea să-i dea pe lanţuri de aur, pe sesiuni de epilat pe piept sau pe şi mai multe geci de piele. Dar nu. Beni a dat dovadă de multă abnegaţie şi nu s-a lăsat sedus de ispita consumerismului de sezon, ci le-a făcut ziua mai bună unor sărmani. Tu ce faci pentru semenii tăi mai puţin norocoşi de Crăciunul ăsta?

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre sărbători:
Ghidul VICE pentru cum va fi petrecerea tristă de Crăciun de la birou
Cele mai nasoale piese românești despre Crăciun din ultimii ani
Cum este să lucrezi de Crăciun și de Revelion în România
Cum am găsit dragostea la petrecerea de Crăciun de la birou