Antonio Barrera nu e un toreador excepțional. După cum a zis criticul de coridă J.A. del Moral în documentarul lui Ido Mizrahy, Gored, tipul nu are „grație estetică ". Cu alte cuvinte, nu e unul dintre matadorii artiști cu „o puritate estetică… din altă galaxie ". Barrera nu ajunge niciodată în punctul în care spectacolul încetează să mai fie „o simplă luptă cu tauri" și devine „un balet tragic de o extraordinară frumusețe".
Publicitate
Dar compensează aceste neajunsuri printr-un curaj nemaiîntâlnit. Barrera pare dispus să-și riște viața de fiecare dată când intră în ring și, cu 23 de răni, sau cornadas, la activ, e cel mai mutilat toreador din istoria modernă. Gored ne oferă ocazia să-i urmărim experiențele extrem de periculoase: îl vedem în genunchi în ploaie, în fața unui taur imens ; îl vedem cum sare prin ring ca un titirez cu coapsa însângerată; cu pieptul gol și răni deschise ; cu costumul rupt la cusături de coarnele taurului; transportat la infirmerie pe targă. Soția lui își dorește cu disperare ca el să renunțe la acest stil de viață, dar când s-au îndrăgostit, i-a promis că nu-i va cere niciodată să se retragă.Gored spune povestea retragerii lui Antonio Barrera din coridă și prezintă ultima lui luptă cu un taur pe nume Bienvenido. După ce a făcut turul festivalurilor de film din toată lumea, Gored e disponibil acum și online. Am stat de vorbă cu regizorul Ido Mizrahy despre documentarul lui sângeros și l-am întrebat de ce crede că luptele cu tauri nu vor dispărea prea curând.
Fotografii din arhiva lui Ido Mizrahy
VICE: Cum ai aflat prima oară de Antonio Barrera? Erai fan? Ido Mizrahy: Nicidecum. Partenerul meu de scris (jurnalistul Geoff Gray) devenise interesat de coridă. L-a cunoscut pe Antonio Barrera în Spania și a scris despre el. Au păstrat legătura și, când Antonio i-a zis că intenționează să se retragă, ni s-a părut că am putea face un scurtmetraj interesant. Dar când am început să filmăm, ne-am dat seama că povestea era mult mai complexă și am decis să facem un documentar de lungmetraj.
Publicitate
Se știe că Barrera nu e un toreador nemaipomenit de talentat. Ce te-a atras la el ca subiect?
Mi s-a părut interesant exact faptul că nu e unul dintre zeii coridei. Îi lipsește măiestria marilor toreadori – e doar un om care a încercat să facă asta. Destinul i-a fost pregătit de tatăl său, care a fost toreador și l-a pus pe Antonio să se confrunte cu taurii de la vârsta de șapte ani, dar se vedea de atunci că nu prea are talent. Așa că și-a creat propriul stil de coridă, unul foarte palpitant, care l-a făcut faimos. Și a trebuit să-și păstreze stilul pentru că fix asta îi atrăgea pe oameni la el.Barrera e spaniol, dar și-a dezvoltat cariera în Mexic. De ce?
Antonio s-a simțit mai bine primit în Mexic din mai multe motive, dar mai ales pentru că mexicanii îi apreciau curajul. Spaniolii nu ridică în slăvi curajul pentru că li se pare normal să fii curajos ca toreador, n-ai de ce să faci mare caz de asta. Cel mai mult îi interesează estetica, măiestria. Dar mexicanii l-au respectat pentru curaj, în ciuda faptului că nu era artist.Corida e un subiect controversat. Ai avut încredere că publicul și criticii vor aprecia filmul indiferent de problemele morale asociate cu luptele cu tauri?
Știam că mergem pe un teren fertil, asta își dorește orice realizator de film. Am ales să facem un film despre Antonio, și nu despre coridă în general, ca să prezentăm publicului un individ de care să se poată apropia. Mai ales că Antonio nu e expert în ce face și nici nu dă dovadă de măiestria specifică toreadorilor mari, ți-e și mai ușor să rezonezi cu el. Nu am vrut să găsim justificări pentru acest sport sângeros și tocmai de aceea a fost apreciat și de persoane care sunt împotriva coridei. E, pur și simplu, un film despre obsesie, viață și moarte, vise neîmplinite, familie.
Publicitate
Dar, așa cum spune Antonio Barrera la finalul documentarului, „sunt un toreador". Nu e doar un bărbat oarecare. Ar exista povestea lui Antonio, scoasă din contextul coridei?
Nu, și tocmai de asta încă există această artă. Există nevoia viscerală de a avea moartea în preajmă într-un mediu controlat. Ne place să intrăm într-un mediu controlat și să vedem cum omul încearcă să subjuge natura, de asta e încă relevantă corida. Și tot de asta sunt atâtea campanii împotriva ei. Dacă ar dispărea, oamenii ar uita-o. Dar încă are mulți fani și continuă să existe pentru că le satisface acestora niște nevoi primare.
Ți-a schimbat experiența filmării documentarului perspectiva pe care o aveai asupra coridei?
Sunt mult mai interesat de coridă. Am lucrat mult la film și ne-am implicat enorm în subiect. Trebuie să înveți să-ți înțelegi subiectul fără să-l judeci. Nu sunt fan al coridei, dar nici protestatar împotriva ei. Nu pot să spun că-mi place, dar o înțeleg mai bine și înțeleg de ce există în continuare.
Cum a reacționat Barrera la film?
N-am idee. E super greu să dai de matadori. Antonio e ca un taur; dacă nu ești în raza lui de vedere, nu poți ajunge la el. Oricât de apropiați am fost de el cât am filmat, când nu e, fizic, în fața noastră, nu reușim să dăm de el. Am vrut să-i cer părerea vizavi de film, dar nu mi-a răspuns niciodată.
