​Fotografii cu cele mai distruse cartiere ale Spaniei

Fotograful Oriol Miñarro se plimbă prin orașele Spaniei ca să surprindă cele mai puternice momente și cele mai interesante personaje pentru proiectul lui, Welcome to the Barrio, la care lucrează de câțiva ani.

Zonele lui preferate sunt cartierele El Raval și Ciutat Vella din Barcelona. În peregrinările lui prin ele, a descoperit o realitate care încă levitează în zonă, în ciuda trecerii timpului.

Autorul se definește drept un fotograf autodidact. „Am descoperit fotografia târziu, la trezeci de ani, și n-am absolvit niciun fel de educație în domeniu. Dar adevărul e că lucrul ăsta mi-a acordat o anumită libertate pe care n-aș fi avut-o într-o școală. Pe de altă parte, e înnebunitor să tot încerci și să dai greș pe partea tehnică, până ajungi să înțelegi și să înveți ceva."

Welcome to the Barrio e unul dintre proiectele finaliste ale ultimei ediții Nexofoto, a participat anul acesta la PhotoAlicante și autorul speră ca într-o bună zi să-l publice într-un album. Am vorbit cu ele despre cartierele pe care le cunoaște cel mai bine.

VICE: Cum ți-a venit idea să fotografiezi cartierele Barcelonei?
Oiol Miñarro: Sincer să fiu, a început în cel mai puțin interesant mod posibil. Pur și simplu am pus mâna pe un aparat foto, fără să am cunoștințe despre fotografie, și am început să mă plimb prin cartiere și să fotografiez străzile. Cu cât am început să am mai multe cunoștințe, am înțeles că pot crea un discurs despre ce se întâmpla în jurul meu, un fel de reinterpretare personală a spațiilor și clișeelor.

La final ai zis că aceste cartiere au devenit cartiere mentale…
Asta e altceva și e mult mai greu de explicat. Are legătură cu un alt proiect de-al meu, Lóbulo Occipital, care este despre boli mintale și imaginile pe care acestea le creează înăuntrul conștiinței. Ca să clarific, când cineva face fotografii, face o declarație și se expune într-un mod subliminal. Din acest motiv, imaginile din Welcome to the Barrio văzute din această perspectivă nu sunt altceva decât imagini generate în mintea mea, un cartier al minții, unde locuiește imaginația și unde se formează modul nostrum de a privi realitatea.

În concluzie, e un mod de a conecta cele două proiecte menționate. Un haos organizat, exprimat prin limbaj fotografic, care își are originea în cartierul minții.

Prin ce cartiere reale te-ai plimbat?
Prin el Reval, un vechi district roșu, și Ciutat Vella, zonele în care mă simt cel mai bine și m-am adaptta cel mai ușor. Am mai fost și la periferia orașului, prin Ciudad Meridiana, sau în cartiere din alte orașe precum Valladolid, Burgos, Salamanca, A Coruña or Vigo, când am călătorit cu afaceri.

Ce ai vrut să arăți în aceste fotografii?
Aspecte ale propriei imaginații, aspecte ale condiției umane mizere și aspecte ale moralității. Toate acestea construiesc mai multe realități ale cartierului, o schemă cu infinite combinații. Religie, politică, sex etc. Toate puse într-un singur blender.

Ai interacționat cu oamenii care apar în fotografii?
Interacționez cu nouăzeci de procente dintre persoanele pe care le fotografiez. Nu poți fotografia pe cineva atât de intim fără să-i înțelegi împrejurimile și viața. Mi se pare absurd să fotografiezi realitatea din spatele unui scut. Dar am făcut și fotografii în care am știut că, dacă intervin, stric momentul.

Ai avut vreodată probleme?
Niciodată. Trebuie să fii prudent, dar nu să te temi de străzi. Important e cum prezinți o situație, să înțelegi că nu poți fotografia chiar orice și că uneori trebuie să renunți la anumite cadre. Dacă arăți respect, vei fi respectat.

Fotografiile tale par scoase în afara timpului, ar putea fi de azi sau de acum douăzeci de ani. Parcă s-a oprit timpul în ele.
Mă bucur că apreciezi asta pentru că e complex să elimini elementul timpului din ceva atât de specific. Dacă reușești să elimini un anumit specific dintr-o imagine, o faci să funcționeze într-un timp numai al ei. În orice caz, sexul, religia, politica sau condiția umană sunt toate subiecte ciclice, nemuritoare, care nu țin cont de timp.

Ai zis că e un proiect deschis. În ce direcție se îndreaptă acum?
Străzile sunt un element în continuă schimbare, deci să le consider un subiect închis ar însemna să neg realitatea. Deși trebuie să recunosc că la un moment dat trebuie să închizi un ciclu și să începi altul. Știu că acest proiect e suficient de matur și conistent pentru a începe o a doua parte a lui, cu alte nuanțe și interpretări… o altă poveste care, deși are aceeași origine, poate duce la ceva diferit.

Ai avut în minte referințe sau alți fotografi când ai început proiectul Welcome to the Barrio ?
Am pus căruța înaintea calului. Am început să fac fotografii fără să am veun model, ca să-mi pot construi propiul stil. Dar am învățat pe parcurs. Cu timpul, am incorporat diverși autori, dar eram deja contaminat de propriul stil și propriul limbaj fotografic. Voi enumera câțiva artiști de care mă simt apropiat: Joel Peter Witkins, Anders Petersen, Martin Parr, Diane Arbus, García-Alix…Iar pe plan local, Salvi Danés, un fotograf foarte muncitor și pasionat. Pe de altă parte, nu pot să nu-l menționez și pe pictorul meu preferat: Goya.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe proiecte foto pe VICE:
Cum ți se schimbă viața când prietena ta de douăzeci de ani are cancer
Fotografii cu evreii din România uciși de mareșalul Antonescu
Fotografii cu frumusețea pustietății din România