Primul smartphone din Coreea de Nord probabil nu e nord-coreean și nici nu e conectat la internet

Via KCNA

După ce a respins ani de zile tehnologia consumistă, Coreea de Nord începe să cocheteze cu ideea de a o îmbrățișa. Dar, ca orice pretendent egocentric, vrea să facă asta doar după propriile reguli.

În weekend, televiziunea de stat din Coreea de Nord l-a arătat pe Kim Jong-un într-o fabrică, inspectând ceea ce ar trebui să fie primul smartphone nord-coreean. Doar că sunt mari șanse ca telefonul să nu aibă conexiune la internet și să nu fie nord-coreean.

Totuși, Agenția Centrală de Știri din Coreea de Nord a dat mare atenție vizitei și a raportat că liderul suprem a apreciat mult ingeniozitatea creativă și entuziasmul patriotic de care au dat dovadă funcționarii și angajații fabricii în manufacturarea de telefoane în masă. A comentat ceva de genul: „Ce frumos e să vezi că telefoanele se pot produce cu succes cu ajutorul tehnologiei indigene.”

Dar experții suspectează că telefonul a fost, de fapt, manufacturat în China, apoi trimis în secret peste graniță și inspectat în Coreea de Nord, ca să dea impresia că e un produs nord-coreean. Muncitorii apar în fotografii cu produsul finit, le inspectează și le testează, dar nu par să manufactureze nimic, a raportat North Korea Tech. Între timp, Jong-un s-a lăudat despre cum „producția în masă de bunuri marca DPRK le cresc coreenilor sentimentul de mândrie națională și respectul de sine.”

În momentul de față se știu foarte puține despre smartphone – doar că e Android, are cameră cu mulți pixeli și se numește Arirang, după un cântec folcloric coreean. Deci sunt multe motive să ne îndoim că dispozitivele se vor putea conecta la internet.

Se știe că țara ține internetul într-o gheară de fier. Doar câțiva nord-coreeni din afara guvernului sau a armatei au acces la World Wide Web. În loc de internet, au o rețea internă, Kwangmyong, accesibilă prin dial-up, care conține câteva site-uri aprobate de stat. Luna trecută, când un turist a pus mâna pe o tabletă Android nord-coreeană, a observat că browser-ul de web se conecta doar la intranet.

În Coreea de Nord există un singur furnizor de internet care e controlat de stat. Planurile 3G sunt momentan interzise. Au acces la ele doar străinii care locuiesc în Republică. În februarie, Coreea de Nord a permis turiștilor accesul la 3G, dar l-a închis după o lună.

Evident că nord-coreenii tânjesc la telefoane mobile ca la fructul oprit. Cam un milion de norocoși dețin mobil în momentul de față – majoritatea sunt oameni care locuiesc lângă granița cu China și le aduc în țară ilegal. Numărul celor înscriși pe Koryolink, singura rețea de telefonie mobilă din țară, s-a dublat într-un an și a ajuns la 2 milioane.

Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care Coreea de Nord și-a îmblânzit atitudinea față de smartphone-uri și tablete. Ca un părinte care îi spune copilului: „Dacă tot bei alcool, măcar bea acasă.” Dacă oamenii tot au telefoane mobile, măcar să fie aprobate de guvern.

Se poate și ca liderul în vârstă de 29 de ani să fie un mare tocilar pasionat de tehnologie. Are telefon mobil și a declarat în mai multe rânduri că adoptarea noilor tehnologii ar putea ajuta economia. Ar fi frumos ca telefonul mobil să fie un semn de progres într-o țară atât de izolată. Dar mie îmi pare mai degrabă un mic compromis făcut pentru imagine. Dacă telefonul Arirang va fi ca tableta Samjiyon, atunci nu va avea aplicații Google, nici wireless, nici internet. Măcar are Angry Birds.

Traducere: Oana Maria Zaharia