Șoferii de autobuz sunt eroii necunoscuți ai transportului în comun. Când nu încearcă să scape cu viață de vreun ţăran agresiv care îi amenință cu ranga, oamenii ăștia au grijă să te transporte din punctul A în punctul B mai ieftin decât ai merita. Mai ales dacă ești student şi circuli aproape moca. Așa că ai face bine să fii recunoscător şi să închini un gând şi pentru oamenii fără de care n-ai putea să ajungi acasă, în cartierul tău nasol, prin care nu trece metroul. Chiar dacă nu îi vezi, ei sunt acolo. Mereu la volan, mereu pe traseu, mereu cu organul în mamele celorlalți participanți la trafic.

Lucrul ăsta, însă, îi expune pe șoferii de autobuz şi îi transformă în ținte sigure pentru frustrările altora. Am vrut să văd cu ce căcaturi se confruntă zilnic șoferii Regiei Autonome de Transport București (RATB), așa că am mers la Autobaza Nordului şi am vorbit cu câțiva dintre ei. Cei mai mulți mi-au spus că s-au obişnuit cu abuzul într-atât încât nici nu mai acordă atenţie la ce se întâmplă în spatele cabinei lor. Înjurăturile, vandalismul şi violenţele nu îi mai şochează de mult, dar unele întâmplări li s-au întipărit în memorie şi nu au ce altceva să facă cu ele decât să le împărtăşească şi altora.

„Asta se întâmpla acum câţiva ani, într-o toamnă. Era destul de târziu şi se întunecase, era ultimul tur. Mergeam pe banda a doua, cu vreo 30-40 la oră, abia ieşisem din staţie de la Precizia, undeva pe Bucureştii Noi , şi mi-a venit un 4x4 în spate, grăbit tare. A început să mă claxoneze, iar eu am zis să fiu băiat de comitet şi am intrat pe banda întâi, ca să-l las să se ducă. A trecut de mine, a intrat şi el în banda întâi, s-a băgat în faţa mea , pur şi simplu, şi a pus frână. Am frânat şi eu, o fracţiune de secundă mai târziu şi făceam accident.

S-a dat jos din 4x4 o namilă de om, a venit până la geam la mine şi a scos un pistol. Îmi îngheţase sângele în vene când l-am văzut. A ridicat pistolul şi a lovit cu el în geamul din stânga până l-a spart şi după asta a început să mă înjure. Ce puteam să-i zic? Am tăcut şi m-am rugat să scap cu viaţă de acolo. Până la urmă, namila s-a întors în maşină şi a demarat. Putea să mă omoare dracului. Şi pentru ce? Pentru că nu putea el să treacă când voia muşchiul lui." ( Ursache, 59 de ani, linia 460B)

„În mai toate autobuzele găseşti boschetari. Unii se urcă şi stau liniştiţi pe scaun. În special iarna, ca să nu stea în frig. Dacă îi laşi în pace, îşi văd de treaba lor şi nu deranjează pe nimeni. Numai că miros. Unii miros de nu poţi să respiri lângă ei . Acum câţiva ani, vara, un boschetar s-a aşezat pe unul din scaunele alea din spate, fix lângă motor. La un moment dat a adormit şi s-a pişat pe el. S-a pişat atât de mult, că s-a îmbibat buretele de la scaun.

M-au chemat călătorii să-l ridic de acolo, că era insuportabil. Mi-am pus mănuşile şi am tras de el până s-a ridicat şi am reuşit să-l dau jos. Da' putoarea a rămas. Era în mijlocul verii, scaunul ăla îmbibat cu urină era lângă motorul încins, îți dai seama cum a fost. Era saună cu vapori de pişat în autobuz. Seara când am ajuns la garaj, nici n-am mai curăţat scaunul, l-am schimbat direct." ( Ionuţ, 29 de ani, linia 261 )

„Mai sunt din ăştia care îmi fac semn să opresc între staţii, ca să îi iau de acolo. Dau de d-ăştia în fiecare zi. Au impresia că ăsta e taxi, nu autobuz. Acum vreun an, eram pe traseul 304 şi tot aşa îmi făcea un băiat semn să-l iau dintre staţii. Era singur, doar nu era să opresc pentru el. Când m-a văzut că nu dau semne că încetinesc, a pus mâna pe un pietroi şi a aruncat după mine. Mi-a spart geamul din spate, nenorocitul.

Şi asta nu e tot. A trebuit să plătesc geamul din banii mei, că maşinile RATB n-au CASCO. Jegurile astea care sparg geamuri, rup scaune, strică uşi, nu se gândesc, mă, că toate cad pe capul şoferului. Tot el plăteşte. El ce vină are?" (Onacă, 58 de ani, toate liniile care aparțin Autobazei Nordului )

„Eu am fost norocos, mie nu mi s-au întâmplat măgarii prea mari. Da' un coleg de pe 422 a păţit-o rău acum vreo trei săptămâni. Era noapte şi îşi făcea ultimul tur şi se apropia de capătul de linie. Din câte am înţeles , mai erau puţini călători în spate şi când a oprit, au coborât toţi, mai puţin unul. Era unu' beat criţă şi cu chef de scandal. S-a dus la şofer, i-a batut în geam şi l-a înjurat.

Şoferul, colegul meu, a deschis uşa de la cabină ca să-ncerce să-l dea jos pe ăsta, că nu mai cobora. În momentul ăla, beţivul a început să-l lovească. I-a dat una în cap şoferului şi ăsta a căzut lat. Ălălalt şi-a luat tălpăşiţa, nici până acum nu l-au găsit. Din fericire, colegul ăsta al meu s-a ales doar cu nişte vânătăi. Eu nu ies niciodată din cabin ă când văd că se complică treaba, poate de asta am fost ferit până acum." ( Levente, 47 de ani, linia 205)

„Vara trecută, eram pe 123, prin centru. Urma să fac staţie la Unirea, da' în faţa mea era un 104 care făcea deja staţie în alveol ă, aşa că am oprit fix în spatele lui şi am deschis uşile acolo. Când mi-am terminat tura şi m-am întors la autobază, am aflat că o cucoană cu relaţii pe la Primărie îmi făcuse o reclamaţie în care scria că eu n-am făcut staţie şi cerea să fiu penalizat. Ea stătea şi citea ziarul în staţie şi n-a fost atentă când am oprit eu în spatele lui 104 şi a pierdut autobuzul şi după aia tot ea s-a isterizat că «De ce n-am făcut staţie, dom'le?» Cum dracu să nu fac staţie la Unirea, în mijlocul zilei? Ea voia să îi parchez la picioare şi să o anunţ special că i-a venit autobuzul.

Mi-o fi luat ea numărul de la maşină şi o fi dat câteva telefoane pe la Primărie, da' şi eu am ars-o. Soţia mea e juristă, e cu legea-n mână, aşa că am luat frumos plângerea şi ne-am uitat pe ea. I-am cerut soţiei să caute prin legi şi i-am făcut şi eu o plângere cucoanei pentru prejudicierea imaginii, calomnie şi toate alea. Am cerut şi daune morale în valoare de cinci sute de mii de lei. Cred că a făcut aia o faţă când a văzut la ce se bagă… Şi-a dat seama că e în plus şi şi-a retras reclamaţia. Eu aveam dovada că am făcut staţie, aveam înregistrarea de pe camera video din autobuz. La o adică, dacă insista femeia, scoteam imaginile şi ne uit am frumos pe ele şi îi făceam pagubă de juma' de milion." (George, 48 de ani, linia 123)

„Acum cinci ani, eram pe 112, pe Şoseaua Pipera şi s-a băgat un tâmpit care mă tot claxona, în faţa mea şi a pus o frână bruscă. Am băgat şi eu o frân ă din aia, s-a dus piciorul până la podea imediat. S-au dezechilibrat câţiva călători şi au căzut, se auzea agitaţie din spate. Pe moment nu mi-am dat seama, dar au venit oamenii şi mi-au zis că o femei e gravidă căzuse şi se lovise şi se simţea rău. Am dus-o până la prima staţie, au chemat oamenii salvarea să vină s-o ia. Ce să mai zici? De asta avem parte în fiecare zi." ( Ion, 46 de ani, toate liniile care aparțin Autobazei Nordului )

„Mi s-a întâmplat acum câteva luni să mi se urce unul cu ditamai pitbull-ul fără botniţă, deși e interzis. L-am văzut în oglindă şi nu puteam să-l las aşa. Mă gândeam la ceilalţi călători, dacă se speria câinele şi muşca pe cineva, vă daţi seama, tot eu intram în belele că de ce nu aplic regulamentul. Aşa că m-am dat jos din cabină cât eram în staţie şi m-am dus în spate. I-am zis ăluia să coboare că nu e voie cu câini fără botniţă, mai ales că era bartai animalul .

A început să mă înjure toată lumea, au sărit pe mine c ă de ce mă iau de om, că şi câinele are dreptul să circule cu autobuzul . Mai aveau un pic şi mă linşau. M-am întors în cabină şi mi-am văzut de treabă. Dacă ei vor să fie muşcaţi, să fie muşcaţi. De atunci nu mă mai bag. N-au decât să se descurce." ( Constantin, 44 de ani, toate liniile de la Autobaza Nordului)

„Nu mai ştiu pe unde eram, m-a tras pe dreapta un echipaj de poliţie. Imediat cum am acostat, a apărut şi o dubiţă cu mascaţi. Nu înţelegeam ce se întâmplă, mi-au zis să deschid uşile. Le-am deschis, a urcat câte un mascat pe fiecare uşă, vocifera u oamenii prin spate, se panicase ră. Credeau că e cine ştie ce control şi le era frică că n-au bilet.

De fapt, l-au ridicat pe un derbedeu. Era dilăr de droguri, mi-au zis poliţiştii. Cred că îl filaseră sau ceva, că aveau semnalmentele lui. N-a durat mult treaba, imediat l-au înşfăcat. Da' asta e ceva normal. Mi se întâmplă să mai aresteze pe câte vreun şuţ când sunt pe traseu." (Emil, 39 de ani, toate liniile de la Autobaza Nordului )