Tipul ăsta a primit un glonț în braț pentru că artă

La sfârșitul secolului XIX, California de Sud atrăgea toți inadaptații, idealiștii și antreprenorii care nu erau legați de nimeni și de nimic. Tot felul de guru, spiritiști și alte autorități religioase autoproclamate și-au făcut drum spre Vest ca să clădească noi credințe. Publiciști independenți, vorbitori motivaționali și artiști și scriitori metafizici au început să coloreze peisajul din Los Angeles. Rubrica Orașul Căutărilor examinează cum îi inspiră moștenirea acestei libertăți spirituale pe artiștii de azi.

În anii 1970, artistul de performance și sculptorul Chris Burden s-a împușcat în braț, a fost crucificat pe un Volkswagen Beetle și sechestrat în spatele unei vitrine de sticlă timp de trei zile fără apă, mâncare și acces la toaletă. Până la sfârșitul vieții, a făcut lucrări precum Urban Light, o serie de lampioane stradale care au rămas până azi o atracție turistică în fața Muzeului de Artă din Los Angeles. În noul lor documentar, Burden, realizatorii de film Timothy Marrinan și Richard Dewey analizează evoluția artei lui Burden și felul în care aceasta a influențat orașul Los Angeles.

Marrinan,o artistă din Londra, și Dewey, un artist din New York, au lucrat la documentar timp de cinci ani, după ce l-au întâlnit pe Burden acum zece ani. Filmul a evoluat dintr-un articol despre artist pe care cei doi l-au scris împreună și care a dus la realizarea unui scurt documentar despre una dintre sculpturile lui. După cum a declarat Marrinan pentru Creators: „Timpul pe care l-am petrecut cu el și în care am reușit, într-o oarecare măsură, să-i câștigăm încrederea, a fost esențial ca Burden să accepte să facă filmul."

Burden s-a născut în Boston și a petrecut ceva timp în Europa în copilărie, dar și-a început cariera abia după ce a venit în California să studieze artele, chiar dacă pe atunci nu exista o scenă locală a artelor vizuale. „Era într-o perioadă în care New York era centrul lumii artelor, a explicat Marrinan. LA era ca o pânză goală pe care a putut să-și lase urma."

Burden și alți artiști au simțit că au abilitatea de a experimenta într-un loc ignorat de lumea artei. „A fost foarte influențat de Los Angeles și a dat naștere scenei artistice din Los Angeles, alături de alți contemporani de-ai lui", a zis Marrinan.

Presărat cu interviuri cu mari artiști precum Ed Moses, Ed Ruscha sau frank Gehry, filmul explorează abilitatea lui Burden de a crea artă care era dincolo de granițele disciplinei din vremea aceea. Dar, în loc să ofere o critică de artă standard, realizatorii filmului au vrut să informeze publicul despre mediul lui Burden și să-i ofere un context pentru motivațiile sale. Abordarea seamănă cu cea pe care a avut-o Burden de-a lungul carierei sale. Stilul lui pur, minimalist, le-a permis privitorilor să comunice cu piesele și să-și formeze propriile opinii. „În mare parte, el a lăsat lucrările să vorbească de la sine și le-a permis oamenilor să tragă ce concluzii doresc, fără să-și impună ideile", a zis Marrinan.

În special opera timpurie a lui Burden are un vibe liniștit, aproape zen, iar alte piese mai târzii, cum e Dead Man din 1972, în care Burden a aranjat să-l calce o mașină, au dus la arestarea artistului. Conform realizatorilor filmului, Burden a devenit mai interesat de știință și inginerie în ultima parte a carierei lui, dar aspectele profunde și contemplative ale artei lui s-au păstrat întotdeauna.

„Cred că unele performance-uri timpurii aveau o calitate meditativă, mai ales Doomed, în care artistul a zăcut sub o vitrină de sticlă timp de trei zile", a zis Dewey.

Marrinan e de acord. „Iar piesele duraționale au și ele o atmosferă meditativă. Cele în care doar zăcea în pat pe termen nelimitat. Nu voia să-și depășească doar limitele corpului, ci și pe cele ale minții."

Burden n-a repetat niciodată un performance și, după ce a renunțat la arta performance în anii '70, nici n-a mai ținut pasul cu ea. Poate pentru că a considerat-o mereu o ramură a sculpturii în loc de un nou gen de artă total nou. „Sculptura obligă privitorul să fie activ fizic", spune Burden în film. Mi-am dat seama că acțiunea de a face ceva poate fi artă, nu e nevoie de un obiect în sine. Și așa am ajuns să fac performance și să-i spun artă."

Înainte de moartea lui în 2015, la vârsta de 69 de ani, Burden a predat la UCLA, dar și-a dat demisia când un student a adus la școală un pistol ca să facă un performance cu ruleta rusească care a stârnit furia administrației. Totuși, Burden a rămas în zona LA până la sfârșitul vieții, reprezentând spiritul liber al artistului de pe coasta de vest care a avut spațiul și libertatea necesară pentru a-și realiza viziunile.

„Nu mai exista alt loc în care să poți face performance-urile pe care le-a făcut el, să cumperi un teren la distanță de 25 de minute de un centru urban, să fii profesor de artă într-un loc renumit ca Los Angeles și să ai mână liberă pentru a construi sculpturi precum Urban Light", a zis Dewey.

Urmărește filmul pe Facebook și vizitează site-ul oficial aici.

Urmărește VICE pe Facebook.
Traducere: Oana Maria Zaharia