Cum e să fii gay și Martor al lui Iehova

Fulvio, în vârstă de 35 de ani, s-a născut în comunitatea religioasă Martorii lui Iehova. În urmă cu trei ani a recunoscut că este gay și a fost renegat de către familie. Părinții și frații săi nu mai vorbesc cu el.

Mărturia asta face parte din seria Être un homme. Un proiect realizat de Michel-Ange Vinti și o producție de Studio Balado. 

Părinții mei au părăsit Italia și au venit în Belgia pentru muncă. Tata avea 30 de ani când a cunoscut-o pe mama, ea avea 22 de ani. S-au cunoscut într-un context religios, la o întâlnire anuală a Martorilor lui Iehova. În anii care au urmat, au făcut opt copii: patru fete și patru băieți. Eu sunt al șaptelea. 

Am trăit într-un mediu destul de plăcut. Am crescut într-o familie religioasă cu valori creștine care erau bazate pe o interpretare literală a Bibliei. Ideea centrală era cea a unui Dumnezeu căruia ar trebui să-ți dedici viață, la care se adăuga ideea de devotament și sacrificiu. Acele idei m-au ajutat să-mi modelez personalitatea și caracterul. Dumnezeu era deasupra a tot ce există, Iehova era peste familia mea.

Cu toate astea, eu mă îndoiam constant de Dumnezeu, nu de părinții mei. Când eram copil mă tot gândeam: „Ce va zice Iehova despre asta? Ce va crede Iehova despre asta? Dacă înșel? Dacă mă uit la un băiat cu prea multă pasiune?” Lucrurile alea erau de neconceput, aș fi rănit sentimentele lui Iehova. Orice ca să-l onorez pe Dumnezeu, orice ca să-l fac pe El - și în consecință pe mine - fericit. Numai așa aș supraviețui Apocalipsei, oribila judecată finală a acestui sistem malefic condus de către Diavol. Doar cei aleși, care au trăit o viață devotată și cinstită, pot fi salvați în timpul Apocalipsei și să ajungă în lumea nouă. Am crescut cu genul ăsta de idei. 

Am știut mereu că-mi plac bărbații, dar am tot negat-o. Nu voiam să mă gândesc la asta. Așa că am continuat să muncesc, să predic și să merg din ușă în ușă. M-am implicat în activități spirituale ca să nu mă gândesc la lucruri nesănătoase. Chiar dacă noi ca Martori ai lui Iehova adulți realizăm că suntem homosexuali, refuzăm să ne lăsăm pradă sentimentelor. Folosim scuze precum „Nu am făcut niciodată sex, așa că nu sunt gay. Dumnezeu nu mă respinge”.

Conform comunității, noi, homosexualii, nu suntem urâți. Se spune că Iehova urăște doar homosexualitatea în sine. Dar există o natură manipulatoare în spate: „Nu este vorba despre persoană, ci despre comportament”. E o aberație, până la urmă homosexualitatea este persoana homosexuală.  Urăsc „homosexualitatea” ca să neg că sunt homofob, îmi pare rău… 

Cu toate astea, fratele meu mai mare și-a făcut coming out-ul când avea 22 de ani. Faptul că a făcut asta a însemnat că va fi renegat, excomunicat. Comunitatea Martorilor lui Iehova și familia nu mai vorbesc după aia cu tine. De la o zi la alta s-ar putea să nu mai poți vedea persoana pe care o iubești. Dacă te întâlnești cu ea pe stradă, ar trebui să treci pe partea cealaltă a trotuarului și să eviți pe cât posibil contactul vizual. Exact asta i s-a întâmplat fratelui meu. N-am avut curajul să-l apăr sau să-l ajut. Și asta în timp ce eram și eu în toiul bătăliei. Am spus că va reuși să treacă prin asta dacă se va ruga la Dumnezeu să-i dea forță. Am fost sincer, am crezut în ce-am spus. Când l-am respins pe fratele meu, m-am gândit la ce s-ar întâmpla cu mine. 

Părinții mei îl adorau, așa că i-am văzut cum se chinuiau în tăcere. Tata a devenit o persoană diferită, mult mai puțin fermă, mult mai iubitoare. Am văzut durerea ambilor mei părinți. A fost dificil să-mi privesc mama cum plângea tot timpul, dar și cum tata se ascundea în garaj ca să plângă. De asta am stat. Nu voiam să-i văd că suferă. Mi-am spus că n-ar supraviețui dacă aș fi făcut același lucru. 

Am trăit cu trauma încă câțiva ani, în care am crezut sincer că coming out-ul ar fi însemnat sfârșitul părinților mei. Am decis să las deoparte toate lucrurile alea și să pun fericirea părinților mei pe primul loc. Așa că am fost nefericit, dar aveam prieteni alături. M-am distrat. Deși am început să fac greșeli mari, în special financiare. Am încercat să umplu golul cu achiziții compulsive. Era autoflagelare pură.

Când aveam 27 de ani am descoperit sexul și am văzut imediat că era mișto. Brusc am înțeles de ce exista frustrare în comunitatea Martorilor lui Iehova. Am văzut frustrările în relații, dar eu aveam doar aventuri. Nu-mi mai plăcea educația pe care am primit-o. „Viața lor e nașpa”, mi-am spus. Eu, cel care se împotrivea tuturor dogmelor religioase, m-am simțit liber. Acea libertate a fost începutul emancipării mele. 

M-am limitat la aventuri fiindcă mi-era frică să nu fiu văzut sau să dau nas în nas cu vreun Martor al lui Iehova. N-am mers niciodată într-un bar gay în Liege fiindcă ieșeam singur în Bruxelles. Am cunoscut și alte persoane gay. Au văzut că eram complet stresat și le-a părut rău pentru mine. A fost de nesuportat și asta a durat mult timp. Mi-am spus că trebuie să nu mai gândesc așa și să încep să trăiesc. 

Am vrut o căsnicie. Asta e imaginea cu care am crescut. Părinții mei s-au căsătorit, fratele meu s-a căsătorit… dar știam că asta nu se va întâmpla niciodată dacă nu-mi fac coming out-ul. Nimeni nu mă va accepta pe mine și paranoia mea. M-am pus în pielea partenerilor mei potențiali și mi-am spus că n-aș putea să le fac asta. Până când am reluat legătura cu fratele meu: m-am dus la el acasă și m-a primit ca și cum nu ne-am fi despărțit niciodată. A trebuit să-l văd, să văd cu ochii mei că era fericit. I-am spus că sunt gay și am continuat să mă văd cu el o perioadă lungă de timp până au aflat părinții mei. Se întrebau ce s-ar putea întâmpla cu mine. Ar putea fi ăsta începutul finalului? Părinții mei au încercat o perioadă să mă convingă să nu mă văd cu fratele meu, dar nu concepeam asta. Am început în timp să mă simt mândru că sunt gay. 

Într-o zi am mers în vacanță în Spania cu alți Martori ai lui Iehova, cu care mă înțelegeam bine. Acolo m-am îndrăgostit pentru prima oră și sentimentul era reciproc. Avusesem deja câteva aventuri, dar acum m-am îndrăgostit pentru prima oară. Când ești îndrăgostit pe bune, te schimbi ca persoană. Nu mai ești același om. Prietenii mei și-au dat seama nu mai eram același Fulvio. Mă tot gândeam la tipul ăla. Până când mi-a zis să mă mut în Madrid cu el. Sora mea mai mică, care era în vacanță cu mine, a citit conversațiile noastre de pe WhatsApp fără permisiunea mea. Așa că știa că voiam să plec cu el. Pentru mine asta a fost picătura care mi-a umplut paharul și povestea s-a încheiat. 

Am decis să mă distanțez de Martorii lui Iehova. Nici măcar nu mai voiam să-mi apară numele în registrul lor. Am scris o scrisoare și le-am trimis-o la sediu. A doua zi, au venit părinții să mă vadă și mi-au spus să cred în Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova. Nici măcar n-am permis discuția. Le-am reamintit părinților că obișnuiau să fie catolici și s-au convertit la Martorii lui Iehova. I-am reamintit tatălui meu că propriul lui tată l-a respins când a devenit un Martor al lui Iehova. Și că acum a făcut același lucru cu propriul fiu.

Între timp nu mi-am mai văzut familia de trei ani. 

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.