Poate șorțul de bucătărie să fie puternic și sexy?

De când Paris Starn a postat prima ei fotografie pe Instagram la începutul lunii decembrie, rochițele ei scurte din colecția Paris 99 au ajuns peste tot, de la pagina Discover până în New York Times. Inspirată de șorțurile străbunicii ei, colecția explorează feminitatea, „dar într-o versiune nouă și proaspătă", a zis Starn.

Studenta de 24 de ani a crescut în Manhattan și a început să facă schițe de haine pentru ea de când era mică. Când a ajuns la facultate, își făcea deja propriile ținute, cu excepția șorțurilor vintage pe care le purta acasă când gătea. Obsedată de felul în care îi încadrau talia și spatele, Starn a hotărât să-și combine cele două pasiuni și să creeze un brand care omagiază domesticitatea și forma feminină. „Am vrut să fac haine pentru femei care ar putea fi asociate cu ceva opresiv și să mă revolt împotriva acestei opresiuni", a explicat ea. „Gătitul nu trebuie să fie o slăbiciune. Îți poate conferi putere, la fel ca și o rochiță sexy."

Acum, după ce a vândut aproape toată colecția de debut, Starn are de gând să-și extindă brandul. „Nu e nevoie să porți un costum ca să fii o femeie puternică", crede Paris. „Uneori poate ai chef să fii puternică într-o rochiță drăguță."

Am vorbit cu designerița ca să aflu cum a trecut de la lumea artei la lumea modei.

Povestește-mi cum a început brandul.
Îmi făceam singură hainele încă din facultate, inițial pentru că nu aveam job și apoi pentru că nici nu găseam ce mi-ar fi plăcut să port. Mi-au plăcut mereu hainele vintage, dar multe sunt vechi și se deteriorează rapid. Așa că am început să-mi fac propriile haine de inspirație vintage la mașina de cusut. După facultate, am lucrat timp de un an în arte și apoi am dat la istoria artei. Mi-am dat seama că am suficient timp liber și că ar fi mișto să înființez un brand.

Și zici că hainele au fost inspirate de șorțurile străbunicii tale?
Da. Străbunica a murit când aveam trei sau patru ani și ne-a lăsat fiecarui nepot câteva lucruri. Mie mi-a dat toate mănușile ei, parfumul, rujul și șorțurile. Pe atunci aveam patru ani și mi s-a părut ciudat, pentru că nu purtam mănuși sau ruj sau parfum. Parcă a știut instinctiv că o să-mi placă să gătesc. De fiecare dată îmi pun șorțurile de la ea și ador cum îmi înconjoară talia și cum îmi dezvăluie decolteul. Sunt părți ale corpului pe care le ador și nu sunt multe haine care să le facă cinste. Așa că m-au inspirat mult șorțurile în procesul de creație.

Ai avut și alte influențe?
Am fost inspirată în special de materialele acestor rochii, imprimeurile cadrilate. Mereu mi-a plăcut cultura americană vintage.

Dar totuși șorțurile amintesc de rolul feminin stereotipic.
Exact, și am vrut să lupt împotriva acestei idei. Rochiile astea nu sunt opresive și nu sunt concepute pentru privirile bărbaților. Scopul lor nu e să dezvăluie părțile corpului care sunt sexualizate în mod normal, precum sânii. Au scopul să dezvăluie spatele. E o dinamică mișto. Am vrut să fac rochii pentru fata care vrea să se simtă puternică în feluri noi.

Sunt niște rochii foarte sexy, dar nu…
Nu vulgare.

A fost intenționat?
Absolut. Ideea a fost să fie sexy și inocente. Sunt haine pentru fete tinere ca mine. Am 24 de ani și mereu mi-a fost greu să găsesc lucruri tinerești, dar sexy.

Care e fata Paris 99?
Nu știu dacă e un anumit tip de fată, dar sper că toate fetele care îmi poartă rochiile încep să au încredere în ele. Vreau să le dau putere. Mie îmi dau multă putere hainele pe care le port. Vreau ca fetele să se simtă îndrăznețe și capabile de orice în rochiile mele.

Provii dintr-un background artistic și studiezi istoria artei. Ce te-a atras la lumea modei?
Îmi fac singură hainele de când eram mică. Părinții mei sunt implicați și ei în lumea artei și a modei și sunt judecați pentru asta pentru că fashionul pare o formă de artă mai superficială și vanitoasă decât filmele sau muzica. Dar de când am început să fac asta, am realizat că fashionul îți poate da la fel de multă satisfacție precum orice altă artă.

Moda a fost acceptată abia de curând în rândul artelor, cu expoziții și prezentări la MoMa și The Met. Nu era așa când eram noi mici.
Nu, deloc. Dar eu am văzut moda ca pe o artă de mică, de când desenam schițe. Părinții mă luau cu ei la diverse prezentări de modă și se distrau să vadă cum redesenez modelele. Arhitectura hainelor la designeri precum Rei Kawakubo m-a impresionat dintotdeauna. Nu spun că eu fac așa ceva, dar le ofer fericire fetelor prin rochiile mele.