Am vorbit cu românul care-i bucătar șef ziua și toboșar într-o trupă rock seara

Un food truck ca la festivalurile alea care au împânzit Bucureștiul vara trecută nu înseamnă doar mâncare. Bine, pentru asta mergi acolo și cu asta rămâi, dar cel care m-a interesat pe mine și-a găsit vad bun undeva în parcarea unui complex de birouri din Pipera. Vine și cu distracție la pachet. Și pentru asta sunt responsabili doi oameni care stau în spatele tejghelei. Unul e patronul și unul este bucătarul. Probabil că acesta din urmă ar fi trecut neobservat dacă n-ar fi fredonat melodii rock vechi în timp ce m-a întrebat cu ce borș să mă servească. „M-ai înnebunit cu rock-ul tău!”, i-am spus într-o zi.

A fost de ajuns ca să deschid cutia Pandorei și să aflu că omul nu este doar rocker, ci și cântăreț într-o trupă de coveruri, una care încearcă să-și scoată și piese proprii.

În momentul în care bucătarul, Ionuț Nistor pe numele lui, m-a cadorisit cu un CD al trupei, album proaspăt lansat, și m-a invitat să-l ascult și live am zis că trebuie să aflu povestea omului ăstuia. Unul care gătește și cântă la tobe, într-o trupă rock.

VICE: Cine ești și ce-i cu tine?
Ionuț Nistor: Am 42 de ani, sunt din Galați și sunt bucătar șef. Dar, în același timp, sunt și toboșar, și profesor de muzică la o școală privată. M-am apucat de muzică la cinci ani, am început să studiez chitara, apoi, la nouă ani, tobe și la 12 ani, pian. Dimineața mergeam la școală, apoi la repetiții la, cum era pe vremuri, Casa Pionierilor, și asta m-a făcut să mă obișnuiesc, în timp, cu genul ăsta de „du-te-vino!”.

Acum, dimineața lucrez în restaurant, de la 7 la 16, la Granny's Food, din Băneasa, unde gătim pentru mai multe locații, inclusiv cel din Băneasa. De la 17, ori sunt la școala particulară de muzică, ori la repetiții cu trupa mea, ori în studio, să tragem material pentru noul album. Predau cam de trei-patru ori pe săptămână. Am elevi copii cu vârste de cinci ani, dar și adulți de vreo 30 de ani. Muzica n-are vârstă.

Care-i treaba cu trupa în care ești?
Sunt toboșar la trupa Ride on Band, înființată în 1995 în Câmpulung Moldovenesc. Ulterior, băieții s-au mutat în București, iar eu cânt cu ei de aproximativ cinci – șase ani. Sunt bateristul trupei și tobe predau și la școala de muzică. Abordăm stiluri ca blues, jazz, jazz-rock, funck, fusion. Suntem patru membri, dar toți lucrăm și ne finanțăm din salarii.

Avem joburi din domenii diferite, unul este medic, eu sunt bucătar, unul ghid turistic, unul electronist. Dar, în același timp, ne finanțăm și din concertele pe care le avem. Ce-i drept, nu-s foarte multe, pentru că blues-ul nu este atât de gustat în România.

Ce faci cu jobul de bucătar când ai concerte prin țară?
S-au inventat zilele de concediu, dar, în mare parte, concertele sunt în weekend. Dar dacă mai intervine o cântare în timpul săptămânii, ne mai înțeleg și patronii. Chiar i-am invitat și la cântările noastre, la unele au venit și le-a plăcut.

Am înțeles cu muzica. Cum a fost cu bucătăria?
Îmi place să gătesc și am început să gătesc undeva la vârsta de 13 – 14 ani. Atracția spre bucătărie o am de la bunica mea, care a fost oarbă. Făcea o mâncare extraordinară, așa oarbă cum era. Când am plecat din Galați și m-am mutat în București, n-am stat chiar pe roze cu cântările, așa cum mi-am propus, și m-am apucat să fac ceea ce știam cel mai bine: să gătesc. La început am lucrat ca ajutor de bucătar, apoi am făcut o școală de bucătar șef și acum profesez ca unul.

Se câștigă mai bine în domeniul ăsta decât în muzică?
Sincer să fiu, da. La cântările din club, suntem plătiți pe bilete. Rareori sunt stabilite cântări cu tarif fix. Prea puține sunt cluburile care te plătesc înainte să cânți. De obicei, trupa Ride on Band cântă cam două programe a câte 50 de minute, cu o pauză de un sfert de oră. Să zicem că se pleacă de la un 4 – 500 de euro. Pentru un bilet, unele cluburi impun un tarif de 20 – 25 de lei și ajung la 40 – 50 de lei, în funcție de club, de oamenii care vin acolo. De obicei, se împarte câștigul între artiști și club, 50 – 50.

Mi-ai făcut cadou primul vostru album pe CD. Merge treaba?
Am lansat primul nostru album Ride on Band și am încercat să îl distribuim pe la tot felul de case de producție, dar nu prea te bagă nimeni în seamă cu bluesul. Promisiuni, hai că facem. Așa că-l distribuim singuri, la cântările noastre, la standul nostru. Costă 35 de lei. Sperăm ca în primăvara anului viitor să-l lansăm pe al doilea. Soundul va fi mai modern, dar cu tema de blues-rock.

În bucătărie, ce-ți iese cel mai bine?
Preferata mea este mâncarea asiatică, cum ar fi Vita Gong Bao. Tot ce înseamnă chinezărie îmi place foarte mult să fac. Am avut șansa să lucrez cu bucătari care au lucrat pe nave de croazieră, plus chefi chinezi, indieni. De la fiecare am luat câte ceva. Din mâncarea românească îmi place să gătesc sarmale, ardei umpluți, ciorbe și borșuri din zona Moldovei și pește. Fiind gălățean, îmi place peștele la nebunie, sub orice formă.

Cât de rapid ești în bucătărie?
Depinde de preparat, unele îți pot lua o oră, altele chiar și două. Pentru 50 – 60 de porții de mâncare asiatică, îmi trebuie cam o oră și jumătate. Carnea de porc se gătește mai greu, cea de pui un pic mai repede. Vita, la fel, mai greu. Ajung în băcătărie pe la ora 6 dimineața. Suntem 10 oameni în total, dintre care cinci bucătari. Gătim pentru cinci locații: doar în cea din Băneasa vin aproximativ 5 – 600 de persoane, așa că avem o medie de peste 1 000 de porții de mâncare pe zi. Gătesc de la ora 7 până în jur de ora 11.

Dup-aia, ducem mâncarea către locații, iar eu vin aici (în Pipera – n.r.), până pe la 15. Atunci mă întorc la sediu și pregătesc, dacă se poate, ceva pentru a doua zi. La 16 – 16.30 plec spre școala de muzică.

Ce-ți dorești mai mult: să fii mare în muzică sau în bucătărie?
Mi-aș dori ca lumea să ne asculte, să ne placă, să avem cântări, pentru că, sincer, chiar dacă îmi place bucătăria foarte mult, balanța înclină mai mult către muzică. Dacă aș putea să trăiesc doar din muzică, doar asta aș face. Și, poate, când mă găsesc cu prietenii, să mai fac un grătar și să-mi mai aduc aminte și eu de gătit.