Paznicul nu vorbește fără dovezi
La început, a sperat că problemele se pot rezolva pe plan intern
Avertizorul de integritate e avertizat de conducerea școlii (pentru că avea gura prea mare)
Apelul la forurile superioare
Nevoia de dovezi
Filmarea în care se recunoaște totul
Până să apară imaginile la televiziuni, Toni a mai avut de rezolvat o problemă. Cum să ajungă informația la ele?„Am dat telefon pe la ProTV. Ăia au zis: «Lăsați mesajul». Am lăsat mesajul, chiar lui Andreea Esca. Am spus să mă sune, că e o problemă, chestii, ce-am povestit eu pe robotul ăla… Nu m-au luat în seamă”, își mai amintește Toni.„Eu sunt bun, blând, dar tot le mai scap câte o scatoalcă la fund, că nu am ce să le fac, frate, oricât aş vrea eu! Trebuie să îi pedepsesc cumva, să ştie de frică. Toţi batem la ei. Toţi! Toate clasele, de sus până jos. Nu există clasă să nu îi atingă. Două la fund şi nu mai spunea nimic!. (…) Se fac că nu văd pentru că ştiu că fiecare profesor în parte, separat, îl împarte separat. Ştii cum sunt ăştia? Exact ca animalele alea! Şi sunt zece. Te las cu zece în clasă. Fă tu ordine cu ei!”
Ajutorul dat de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități
Televiziunile au venit la școală
Consecințele anchetelor
Între timp, Toni Filip nu mai duce copii de mână la clasă, nici nu mai sapă grădina, ci a fost mutat la poarta Liceului Dacia, care are curte comună cu Școala Specială 4, situată pe o alee, la două sute de metri de intrare. În noua sa fișă a postului scrie, printre altele, că nu are voie să permită intrarea persoanelor străine în unitate, iar în paranteză e precizat clar: „mass-media”.„Acum o lună de zile, am fost la detectorul de minciuni. Săptămâna trecută am fost iar la ei: «Domnu’ Filip, am încheiat ancheta, uite dosarul aici. Acum, ceilalți au avocați și au dreptul să-și studieze dosarul. După care, îi dau drumul la parchet». Am colaborat foarte bine cu polițiștii. Că, tot așa, mi-au cerut dovezi, le-am dus stick-uri.”
Patimile lui Toni Filip
În așteptarea unei concluzii
L-am întrebat pe Toni de ce nu pleacă din școala aia sau dacă nu se pensionează.„Am 58 de ani, 40 de ani de muncă. Aș putea să ies, pe la 61-62, cum e cu legile astea. Eu aș ieși și azi, că sunt sătul. Am vrut să plec, după ce mă dăduseră ei la poartă, găsisem și serviciu. Da’ vor zice că sunt laș, că plec. Aici mă roade pe mine. Cum să-i las pe ăștia în pace, când nu s-a văzut situația încheiată?”Acest articol a fost realizat cu sprijinul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate, Biroul pentru Europa de Sud-Est.Am încercat să obținem și un punct de vedere de la directoarea școlii, în legătură cu afirmațiile lui Toni Filip. „Care este motivul oficial pentru care Toni Filip a fost mutat la poarta liceului Dacia?”, a fost și întrebarea pe care i-am adresat-o pe SMS doamnei directoare. Din păcate nu am primit niciun răspuns.
Editor: Gabriel Bejan