Nu e ușor să obții date despre consumul de droguri, mai ales într-o țară ca România, unde încă ne prefacem că nu există, incriminăm consumatorii și nu avem politici publice eficiente de harm reduction.Când te-a întrebat ultima oară cineva, structurat, cu empatie și fără să te judece, despre modul în care consumi? Prin Global Drugs Survey (GDS), psihiatrul Adam R. Winstock, specialist și cercetător în problema adicțiilor, vrea să afle mai multe despre cum și de ce se consumă drogurile. De aici, speră să pornească o conversație onestă despre asta.
Global Drugs Survey a fost înființat în 2011 și aduce împreună experți și grupuri de harm reduction din peste 30 de țări. Anul trecut, peste 130 de mii de oameni din 44 de țări l-au completat. La ediția de anul ăsta, sunt peste 117 mii de răspunsuri până acum, iar oamenii au timp să completeze până la final de decembrie.„Ne autofinanțăm și suntem independenți față de orice industrie sau structură de stat. Dăm o voce unor oameni care consumă droguri. Nu-i definim în funcție de substanțele pe care le consumă. Vorbim despre lucrurile bune și cele rele specifice consumului de droguri și respectăm alegerile individuale. Dăm mai departe ce vedem și învățăm, prin resurse la liber de harm reduction, aplicații sau videouri”, mi-a răspuns Winstock pe mail.De anul ăsta, sondajul e disponibil și în limba română. Astfel, caută să afle cum stă treaba cu consumul de droguri din România.
L-am întrebat pe Winstock cum vede contextul românesc în privința consumului de droguri și a mentalității legate de serviciile de intervenție, mai ales că el a lucrat cu specialiști români în traducerea și adaptarea sondajului pentru România.
„Lucrurile se schimbă odată cu creșterea accesului la servicii terapeutice și printr-o mai mare expunere la cultura vestică. Din ce am văzut în timpul vizitelor mele aici, există o frică foarte mare și o acceptare mică a ideii că drogurile pot fi disociate de criminalitate sau alte devieri sociale. Ideea de a oferi sfaturi pentru un consum mai sigur era o adevărată provocare pentru medicii și psihologii cu care am vorbit. Ne dorim să avem date locale tocmai pentru a avea o conversație despre droguri bazată pe dovezi. În România, consumul de alcool este foarte mare și mulți oameni beau prea mult, deși nu ar trebui. Alcoolul este un drog. Multe droguri ar trebui privite la fel și nu sunt. Folosirea lor poate cauza rău sau poate aduce plăcere - e ok să recunoști asta, nu e sfârșitul lumii.”
Publicitate
De ce e important pentru consumatori să-l completeze
Sondajul e și despre abuz, încredere, riscuri, microdozaj, consimțământ și despre diferitele tipuri de substanțe populare la noi.Probabil te întrebi dacă te poți trezi cu poliția la ușă dacă îl completezi. Nu. E anonim, criptat, are aprobări pe partea de etică de la trei universități, nu se înregistrează IP-uri, nu pot fi track-uite răspunsurile, nu există informație personală identificabilă.În funcție de ce răspunzi, intră în profunzime pe un anumit subiect și ține cont de ce ai răspuns anterior. Mai mult decât atât, are o componentă importantă de harm reduction - în funcție de răspunsurile tale, îți oferă informații despre substanțele respective și te întreabă chestii de genul: „Ok, acum că știi asta, ți-ai reduce consumul din respectiva substanță?”.
L-am întrebat pe Gabriel Cicu, psihiatru la Color Mind, terapeut și formator în domeniul adicțiilor și parte din ONG-ul Awaken, despre cum vede Global Drug Survey.„Ce are acest survey foarte nou este că aduce un beneficiu pentru trei categorii. Aduce clinicienilor foarte multă informație valoroasă «de pe front», despre comportamente, tendințe, despre combinații. Noi suntem obișnuiți cu studiile, dar de cele mai multe ori sunt abstracte, științifice, «de laborator». Al doilea public țintă e clasa politică. De aici, din viața reală, ar trebui construite politicile publice. Noi nu suntem, din păcate, obișnuiți să facem politici publice și strategii sociale pe baze științifice. Cel mai valoros beneficiu al acestui survey este cel adus actorului principal: consumatorul. E vorba despre oameni. Specialiștii vorbesc despre ei, dar ce spun consumatorii, până la urmă?”
Publicitate
Valentin Simionov, fost director la Rețeaua Română de Harm Reduction și actual coordonator de programe la International Association of People who Use Drugs (INPUD), este mai rezervat:„Capătă din ce în ce mai multă vizibilitate, dar nu poate fi o sursă completă de informații, pentru că mulți consumatori nu au timp sau chef să răspundă la zeci de întrebări despre viața lor personală. În plus, mulți dintre cei care se luptă de la o doză la alta nu au acces la Internet sau, atunci când îl au, nu cred că primul lor gând e sa completeze Global Drugs Survey. Este, însă, o sursă importantă de informații despre trenduri.”Simionov cunoaște foarte bine problemele străzii din România și spune că discuția ar trebui mutată din sfera criminalității în cea a sănătății, cu un pachet de politici publice aferente. Subliniază că cei mai vulnerabili primesc cel mai puțin ajutor și că stigma este o problemă uriașă în România.
De ce e nevoie de politici publice și de ce sunt datele importante
Fotografie via contul de Facebook al Poliției Române.
Nu pot fi gândite politici publice eficiente fără date de la nivel local, mi-a spus Winstock.„România are nevoie de date pentru a-i informa pe cei care decid în privința politicilor publice și pentru a pune lucrurile în perspectivă cu experiența internațională. Promovarea și dezvoltarea unor terapii bazate pe realități, a unor servicii care nu judecă și nu incriminează și a unor surse bune de harm reduction poate pune bazele unei conversații oneste și a unor politici publice care se concentrează pe sănătatea oamenilor și pe modul lor de viață”, a explicat cercetătorul.
Dacă întrebăm ANA câți oameni au murit din cauza drogurilor sau câți copii s-au născut în sevraj, vedem că datele pe bune lipsesc.„E important să începem de undeva. Orice se face e foarte bine în zona asta. În România, sunt mentalități rigide în privința drogurilor. Zona de droguri este tabu, nu doar pentru stat. Lucrurile nu vor veni neapărat ca inițiativă românească, ci le vom importa și adapta de la cei care lucrează în domeniu și fac cercetare de zeci de ani. Nu cred că trebuie să îi ajungem din urmă, cât să învățăm de la ei”, mi-a spus Cicu.
În primul rând, orice discuție despre consumul de substanțe îl scoate dintr-o zonă în umbră. Lucrurile sunt diferențiate, pentru că nu poți băga în aceeași oală un cui, o pastilă, un tab de LSD sau o doză de heroină. O mare problemă pe care o semnalează și specialiștii consultați de mine este băgatul lucrurilor sub preș, care vine la pachet cu stigmatizarea.„Stigma și prohibiția fac solidaritatea imposibilă. Nimeni nu vrea să fie asociat cu deformarea grosolană: imaginea drogatului supt la față care-ți fură telefonul ca să-l dea pentru o doză”, mi-a spus Valentin Simionov.Când ne prefacem că nu există, nici nu vrem să aflăm mai multe despre un subiect. Aici vine componenta de educație și de reducere a riscurilor asociate consumului. Încurajezi consumul dacă vorbești despre asta? Specialiștii spun că nu. Iar discuțiile, datele și studiile științifice, traduse apoi pe „limba oamenilor” ajută la cunoaștere.
„Harm reduction este ca centura de siguranță sau testele auto pentru cei care conduc. Poate aș vrea ca oamenii să nu conducă mașini, dar, dacă tot o fac, vreau să fiu sigur că știu să șofeze, pentru a reduce riscul de a-și face rău lor sau altora. Harm reduction nu face drogurile sigure de consumat. Dar reduce riscurile. Cred că metodele de harm reduction îi fac pe oameni mai conștienți de riscuri și pe unii chiar îi oprește să consume. Folosirea unor substanțe se face cunoscându-le. Ignoranța e foarte riscantă”, mi-a spus Winstock.
