Cum poate fi oprită dependența de cocaină chiar înainte să înceapă

Cine nu și-ar dori să încerce toate drogurile posibile fără să devină dependent? Stai, mai bine nu răspunde. Pentru că nu e exact ce au încercat oamenii de știință de la Universitatea British Columbia să facă atunci când au creat șoareci de laborator modificați genetic care nu dau niciun semn de dependență, chiar și după mai multe injecții repetate cu cocaină.

De fapt, cercetătoarea Shernaz Bamjii a declarat pentru VICE că echipa ei a încercat să creeze opusul - un creier de cobai cu tendințe amplificate spre dependență. Totuși Bamji s-a trezit de fapt cu un grup de rozătoare care aparent nu mustăcesc după următoarea doză.

Studiul UBC, publicat săptămâna trecută în Nature Neuroscience, aduce o nouă perspectivă asupra părții din dependență care e învățată și cea care e genetică. Și se adaugă la un istoric îndelungat de experimente dubioase făcute pe șoareci în numele științei.

De exemplu, pentru scopul acestui articol, să spunem că „învățarea" nu e tocmai un lucru rău. Singura aptitudine despre care înveți aici e cum să devii un personaj trist și distrus din Requiem for a Dream. Bamji explică de ce: „Cercetătorii din prezent consideră că dependența e doar un proces de învățare care a luat-o razna într-o parte specifică a creierului", a zis pentru VICE.

O parte din procesul de „învățare" are de a face cu un grup de proteine numite cadherin. Bamjii descrie cum cadherin se comportă ca un lipici care întărește legăturile dintre celulele creierului.

„Ca să înveți ceva trebuie să întărești conexiunile astea sinaptice. Când adaugi mai mult lipici sinapsei, o faci să devină mai puternică", a zis ea.

Cercetările anterioare au arătat că persoanele cu probleme de dependență tind să aibă mutații genetice care produc „lipici" în plus în circuitul recompensei din creier asociat cu dependența. Asta e zona în care anumite tipuri de conexiuni îi pot face pe oameni să se comporte ca niște idioți sau să piardă abilitatea de a funcționa în căutarea unei explozii de dopamină.

Din nou, Bamji a vrut să încurajeze obiceiurile urâte la unii șoareci. „Am modificat genetic animale ca să avem mult lipici de cadherin în sinapsele astea. Am crezut că mai mult lipici va însemna sinapse mai puternice, mai multă învățare și mai multă dependență. Dar ne-am trezit exact cu opusul."

Toți șoarecii au fost injectați cu cocaină și soluție salină în mai multe zile. Narcoticele au fost date într-o parte a cuștii cu marcaje. După care șoarecii au fost lăsați să-și facă de cap.

Șoarecii normali nu s-au putut relaxa și au mers în linie dreaptă spre zona în care au fost lăsați. „Animalele normale, când le lași să meargă, se duc în camera în care au primit drogul, ceea ce arată că-l vor", a zis Bamji.

Șoarecii cu extra cadherin nu păreau să fi primit mesajul. Asta a fost o descoperire importantă, conform lui Bamji.

Cercetătorii au aflat că prea mult lipici de fapt oprea formarea de legături noi în creier. „E ca un blocaj în trafic. În mare, nu poți să obții tipul corect de neurotransmițători în membrană, așa că nu apare învățarea, astfel că nicio sinapsă nu se întărește, nu înveți nimic și nu se formează nicio dependență."

Desigur că încă nu-i clar dacă șoarecii mutanți simțeau cu adevărat efectele drogului sau dacă au fost modificați genetic să urască plăcerea.

„Nu putem intervieva animalele ca să determinăm care dintre variantă e corectă", a zis Bamji pentru VICE. „Ori nu e vorba de partea în care învață că ăsta-i locul în care obține drogul ori animalul nu se simte atât de prăjit."

Ceea ce putem spune e că genele noastre au mai mult de a face cu obiceiurile noastre de consum în privința drogurilor decât credeam. Poate că vom putea să testăm indicatori genetici la oamenii predispuși la dependențe.

Dar Bamji spune că nu trebuie să scoatem din schemă alegerile personale sau factorii de mediu. În plus, nu va crea prea curând un creier uman rezistent la dependență.