​Sex, droguri și lux: Viața de valet într-un hotel de cinci stele

Probabil m-ai văzut de sute de ori: stăteam răbdător în fundal la un sumit economic important, deschideam portiera unei mașini sub rafala blitzurilor paparazzilor, însoțeam personajul principal al vreunui film din anii '90 într-o cameră pentru VIP-uri. Da, sunt eu: valetul.

Datoria mea e să văd și să aud totul. Sunt atent la fiecare detaliu al personalității clientului ca să știu exact ce își dorește.

N-o să mint, e un job diferit de orice alte joburi. Vin cu jumătate de oră mai devreme când sunt pe tura de noapte ca să mă ocup de lucruri de care tu nici n-ai idee că se ocupă cineva. Orice ai crede, nu suntem niște manechine care stăm într-un colț și așteptăm să sune cineva clopoțelul. Se întâmplă mult mai multe dincolo de cortină.

Îmi amintesc de prima noapte la job. A fost haos. La hotel se cazaseră niște saudiți. Afaceriști proaspăt îmbogățiți care ocupaseră jumătate de etaj. Când am ajuns eu, tocmai își culcaseră familiile. Nu era prima oară când hotelul avea astfel de oaspeți, dar era prima oară când trebuia să mă ocup eu de ei personal. Șeful mi-a zis că trebuie să stau lângă telefon și să mă ocup de cerințele lor.

Și au fost destule. Erau în căutare de blonde, brunete și roșcate – niciunul nu voia să doarmă singur în noaptea aia. În câteva ore, în cele șase camere au fost distribuite cincizeci de sticle de șampanie. Bineînțeles, totul s-a petrecut cu discreție totală – nimeni nu știa ce se întâmplă în camere în afară de mine și de persoanele din camere. În noaptea aceea am realizat că mi-am găsit jobul ideal.

Altă dată s-a cazat un afacerist spaniol. Se căsătorise recent cu o actriță faimoasă superbă care era însărcinată cu primul lor copil. Îmi amintesc că i-a spus soției că merge pe terasă să fumeze o țigară, dar de fapt a închiriat o cameră privată unde s-a îmbătat cu prietenii lui și a făcut tot felul de activități de care soția lui nu trebuia să știe. L-a invitat pe dealerul de droguri să rămână să bea cu ei. Evident, eu trebuia să păzesc holul și să monitorizez tot ce se întâmpla în afara camerei.

După ce am lucrat o vreme în hoteluri, pot spune că le-am văzut pe toate. Am întâlnit regi și regine, prim miniștri cu fetișuri pentru tocuri înalte și cântăreți homosexuali care îndrăzneau să iasă din dulap doar cât timp stăteau la hotel. Dar cel mai mult îmi plac clienții anonimi care au libertatea să-și îndeplinească orice fantezii fără să se teamă de părerea publicului.

De exemplu, nu demult am avut de-a face cu o clientă care părea destul de beată când a venit. Mi-a zis:

„Am o rezervare pe numele meu. Uite-mi buletinul."

„Bine ați venit, doamna Bețivănescu. Cum ați călătorit?"

„Uită-te și tu la mine."

Sunt doar băiatul de serviciu, deci nu cazez pe nimeni. Dacă recepționerul e ocupat, încerc să distrez clienții până are el timp să se ocupe de ei.

„Adu-mi cea mai scumpă sticlă de șampanie pe care o aveți. O să-ți dea bacșiș soțul meu când ajunge ", mi-a cerut.

Sigur, doamnă. Îmi place când clienții nu mă privesc ca pe un gunoi inutil sau ca pe un măgăruș de bagaje. E grozav când mă consideră o ființă umană care îi ajută să aibă noaptea vieții lor.

N-am fost deloc surprins când m-a sunat pe numărul special rezervat VIP-urilor în loc să sune la recepție. Știam că are nevoie de vitamine ca să se distreze. Normal că eu nu sunt dealer, dar mă ocup și de asta pentru că oaspeții noștri sunt stăpânii noștri.

Acum vreo două săptămâni, a venit la hotel un trio. Cel care părea să controleze situația era un bărbat înalt de vreo cincizeci de ani, destul de atrăgător. Am crezut că venise cu copiii. O fată cu ochi albaștri frumoși și părul lung, castaniu, și un tip care am presupus că era fratele ei.

Le-am dus valizele în cameră și am pus niște muzică house la cererea lor. Am văzut paturile – unul single și unul dublu – și mi-am dat seama că probabil nu erau o familie. Cel puțin nu una normală. Mi-au cerut să deblochez ferestrele – care de obicei rămân închise – așa că a trebuit să dau o fugă până jos să iau o cheie. Când m-am întors, cinci minute mai târziu, era evident că începuse petrecerea. Tânăra alerga prin cameră în chiloți, iar „fratele" ei era și el dezbrăcat. Tipul mai în vârstă și-o ardea cel mai serios. Într-un sfert de oră, tot coridorul era plin de gemetele lor de plăcere.

În general, lucrurile se calmează pe parcursul nopții. Clienții adorm până la urmă și pe coridoare se lasă pacea. E liniștea aceea care mă asigură că am făcut o treabă bună. Toată lumea e satisfăcută și doarme bine mersi.

În perioada aceea, când urmează tura de dimineață, mă ocup de lucrurile pe care n-am avut timp să le fac în timpul zilei. Apoi vine vremea să mă odihnesc. De multe ori, în drum spre casă, încerc să prezic ce nebunii o să aducă noaptea viitoare, dar e imposibil de ghicit.

Tocmai de asta îmi iubesc jobul.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre hoteluri:
Dispozitivul care te va opri să te spargi în camere de hotel și cămine de studenți Experții LEGO au construit o replică a Grand Budapest Hotel Viitor hotel subacvatic în Dubai