Am vorbit cu un doctor din centrul epidemiei de coronavirus din Coreea de Sud

În prezent, Coreea de Sud are cel mai mare număr de cazuri noi de coronavirus (COVID-19) după China, cu 7 478 de infecții confirmate și 53 de decese până luni, 9 martie, conform Centrului Coreean de Prevenire și Control al Bolilor (KCDC).

Sute de cazuri sunt confirmate zilnic încă de la finalul lui februarie și nu exagerez când spun că majoritatea societății sud-coreene a fost imobilizată.

Școlile erau pline de elevi anul trecut pe vremea asta, dar în prezent sunt goale pentru că începutul semestrului a fost amânat de pe 2 martie pe 23 ca o precauție împotriva virusului. Mai mulți artiști, inclusiv trupa BTS, și-au anulat concertele și evenimentele. Bibliotecile și muzeele vor fi închise până pe 22 martie.

În prezent sunt deja 166 de pacienți recuperați complet în Coreea de Sud. Conform Centrului Johns Hopkins, rata mortalității din cauza coronavirus era undeva între 0.6 - 0.7% până luni, 9 martie, mai mică decât cea globală de 3.4%. E cu mult mai scăzută decât media MERS (34%) și SARS (10%).

Nimeni nu poate să ateste cât de gravă e situația mai bine decât cei care luptă direct cu epidemia, cum e doctorul Lee Wang-jun. Lee e directorul Spitalului Myongji din Coreea de Sud și conduce noul Departament de Urgențe pentru Coronavirus.

Spitalul Myongji are nouă camere de izolare cu presiune negativă (NPR), gândite pentru a limita contaminarea pe calea aerului, care acum sunt dedicate tratării pacienților cu coronavirus. În prezent, spitalul are nouă cazuri și a externat șase pacienți care și-au revenit complet

VICE a vorbit cu Lee despre cum face față spitalul său cazurilor de coronavirus, ce a descoperit în proces și ce pot învăța celelalte țări din asta.

VICE: Care-i cheia în lupta cu coronavirus?
Lee Wang-jun: Aș putea spune că nu e tratamentul per se, ci accesul la un spital. E important pentru guvern și autoritățile medicale să gestioneze epidemia conform datelor anterioare. Coronavirus nu e o boală mortală, iar rata mortalității e relativ scăzută comparat cu alte epidemii, deși se răspândește cu rapiditate.

Care sunt simptomele coronavirusului? Cum se simte să îl ai?
Simptomele nu pot fi diferențiate de răceala simplă sau gripă decât dacă pacienții sunt mai în vârstă sau cu alte boli. Simptomele presupun febră blândă și tuse seacă. Pe baza observațiilor noastre, temperatura pacienților cu coronavirus nu depășește 39 de grade. Altă dovadă a prezenței virusului sunt consolidările de tip sticlă mată (cercuri albe multifocale) în plămâni, care sunt văzute la computer tomograf.

Pacientul 17, unul dintre pacienții care au fost externați, a zis că virusul nu se simte la fel de rău pe cât se aștepta. Nu a fost ușor, dar era cam ca o gripă severă, nu o boală serioasă, mai ales când ești tratat imediat. Deși a trecut prin faza moderată a virusului când a ajuns la noi, simptomele i s-au părut tolerabile.

Cum vindeci pacienții când sunt internați?
Depinde de fiecare, pentru că oamenii pot fi în faze diferite ale virusului. Au fost pacienți care au venit în faza de recuperare. Pentru ei am oferit masa și monitorizarea. Ăsta a fost cazul Pacientului 28, o cetățeană chineză. Era în perioada de recuperare, așa că n-am făcut mare lucru pentru ea.

Pacientul 17 era în faza moderată când a ajuns la noi. Înainte să fie internat, credea că-i doar gripă. A mers la spital după ce i s-a spus că un cetățean malaezian cu care se întâlnise într-o călătorie de afaceri în Singapore a fost confirmat cu virusul. I-am oferit tratamentul minim, pentru febră, după ce i-am verificat corpul și analizele de sânge. N-a fost nevoie să folosim agenți antivirali.

Pe Pacientul 3, care a stat cu noi de la începutul până la finalul infecției, am folosit antibiotice și Kaletra, o combinație de două medicamente anti-HIV, până când a fost externat din spital, pentru că tomografia lui a ieșit perfectă. Cazul lui arată care-i procesul de tratare a virusului, pe care l-am dat mai departe în Journal of Korean Medical Science (JKMS).

Ce-ai învățat din tratamentele pe care le-ai oferit? Ai vreun sfat pentru oamenii din afara Coreei de Sud?
Că programele socio-psihologice sunt la fel de importante precum cele medicale. Pacienții cu virusul sunt în carantină săptămâni întregi, așa că se simt izolați. Unii oameni au comparat-o cu filmul Oldboy, pentru că personajul principal e ținut într-o cameră pentru 15 zile.

Celor care fac față cu greu izolării le facem consultații la pat și programe artistice, cum ar fi concerte în video call-uri. Oferim pacienților consultații psihologice și fizice zilnice, calmante și pastile de dormit, iar celor cărora nu le place mâncarea din spital le servim mese speciale.

Am descoperit cât de important e să studiezi informațiile existente. Pentru moment, datele din China sunt cele mai importante, pentru că sunt bazate pe un număr mare de pacienți. China se luptă deja de peste două luni cu virusul, cu o lună înainte față de Coreea de Sud. Raportul WHO-China Joint Mission on Coronavirus Disease 2019 arată că situația din Coreea de Sud se aseamănă cu cea din China, ceea ce înseamnă că ne putem folosi de informațiile lor pentru a lua decizii.

Cred că și datele din Coreea de Sud vor fi de ajutor pentru alte țări. Din cauza numărului mare de pacienți, China nu face reacție de polimerizare în lanț în timp real (RT-PCR) pentru toată lumea, deși asta se face de regulă cu HIV sau gripă. Coreea de Sud face asta cu toate cazurile. Deși informațiile din China sunt mult mai abundente, cele din Coreea sunt mai sofisticate. În curând vom avea date importante din Coreea care vor ajuta și celelalte țări în lupta cu virusul.

Interviul a fost editat pentru claritate și concizie.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.