Viața ca medic român în Africa de Sud, unde toată lumea știe pe cineva care a murit de coronavirus

Deşi a dat cu „eroare 404” la întregul an 2020, când coronavirus a reuşit să închidă o planetă întreagă, unii dintre noi preferă să iasă din rând şi să strige „Jos masca!”. Adepţii teoriilor conspiraţiei capătă, în astfel de vremuri sulfuroase, o teribilă gură de oxigen: iată, semnele sunt aici, pretextul e ideal, totul se joacă acum la vedere.

Guvernul român, la fel ca mai toate guvernele şi instituţiile planetei, e făcut sandviş în faţa unei dileme încă fără răspuns: alegerea „lockdown-ului”, cu riscul prăbuşirii economiei sau alegerea expresiei „viaţa merge mai departe”, însoţită de riscul prăbuşirii sistemului medical și poate chiar al nației.

Dincolo de bâlba autorităţilor, există un singur comunicator public care îşi face treaba fix ca la carte: coronavirusul însuşi. Acesta sapă la temelia omenirii încet, sigur şi diabolic de metodic şi ne comunică cifre din ce în ce mai mari: astfel, boala se răspândeşte pe întreaga planetă fix ca în filmele alea SF de mâna a doua. Acum se apropie de 14 milioane de persoane infectate. În consecinţă, tot mai mulţi oameni mor de pe urma ei. Ultimele date arată că acest număr se îndreaptă spre șase sute de mii de morţi. Ăsta da, viral.

În lipsa Jocurilor Olimpice 2020, anulate pe motiv de COVID-19, ne uităm acum la topul ţărilor infectate precum ne-am fi uitat la clasamentul ţărilor, în funcţie de medaliile câştigate. Podiumul e deţinut de SUA, Brazilia şi India. Pe locul patru, Rusia trage şi ea tare să prindă măcar bronzul.

O apariţie interesantă în acest clasament este Africa de Sud, ajunsă pe poziţia a şasea, din punct de vedere al infectărilor, care tocmai au depăşit pragul de trei sute de mii de bolnavi, dar şi o cifră relativ mică de decese, raportată la numărul populaţiei, de 4 669, la data de 17 iulie.

Aşa cum am arătat deja aici, Africa de Sud este o ţară a contrastelor care se bucură, pe de o parte, de o infrastructură şi un sistem medical de „lumea întâi”, dar cu probleme majore legate de sărăcie, şomaj şi criminalitate caracteristice mai degrabă „lumii a treia”. În prezent, situaţia din marile metropole e aproape critică, mai ales în zonele extrem de sărace (celebrele „township”-uri) din Johannesburg, de pildă.

Am discutat, cu acest prilej, cu acelaşi medic român anestezist, Radu Ispas, stabilit în această ţară în anii ’90, care lucrează în prezent la Frere Hospital din oraşul East London, un soi de spital judeţean care deserveşte o provincie întreagă în această ţară – Eastern Cape.

„Frere este principalul spital de stat în această regiune. De fapt, în tot Eastern Cape sunt trei astfel de spitale, care sunt end of the road, în sensul că noi nu trimitem mai departe pacienţii, şi servesc aproximativ 80% din populaţia Eastern Cape, vreo șapte milioane de locuitori. Restul de 20%, care au asigurare medicale sunt serviţi în sistemul privat”, spune Ispas.

Ca fapt divers, „spitalul judeţean Frere” are 15-20 de săli de operaţie, după cum spune medicul român care lucrează aici. Fiecare secție are unul sau mai multe saloane special amenajate pentru pacienții COVID, cu traseu separat față de ceilalți pacienți.

„Pacienții COVID sunt operați în prezent în singurul teatru (sală) de operații «designated COVID»”, spune Ispas, „dar deja, datorită numărului în creștere, un al doilea teatru a fost preparat pentru COVID, ca să se evite statul la coadă”.

„Totodată, spitalul a organizat un departament nou COVID, unde lucrează doctori «donați» de la toate celelalte departamente, prin rotație, ca să se minimalizeze expunerea”, mai explică medicul român. De exemplu, dacă o persoană vine cu piciorul rupt şi e testat pozitiv, este operat într-o sală de operații dedicată exclusiv pacienţilor COVID.

„Când eşti de gardă, ca medic anestezist, te duci la orice urgenţă. Pentru pacienţii COVID e protocol separat, cu cale de acces separată. Te îmbraci şi te duci!” povestește medicul Radu Ispas.

Adică, îți pui pe tine echipamentul full PPE și aștepți ca pacientul să sosească cu un lift special COVID, adus de brancardieri și doctori în full PPE direct în sala de operație. „Pacientul are mască și deasupra masca de oxigen. De la lift i se pune o foaie de plastic transparent peste cap și torace. El respiră oxigen în tot timpul ăsta. În sală sunt doar eu cu asistentul de anestezie. După ce îl intubam și conectăm la ventilator, sunt chemați chirurgii și asistenta, și ei în combinezoane PPE. Afară rămâne o altă asistentă pe post de 'runner' cu care comunicăm prin geamul ușii operatorii, în caz că avem nevoie de ceva ce nu se afla în sală. La sfârșit, pleacă toți, mai puțin eu și asistenta mea. Trezim pacientul și îl extubăm, dacă e cazul, și începe să facă recuperarea în acea sală, nu la secția de reanimare. Apoi este transportat înapoi așa cum a venit”, explică medicul una dintre procedurile în cazul unor urgențe covid.

În acest moment, ambele sisteme medicale, atât cel de stat cât şi cel privat, din Africa de Sud sunt aproape de capacitatea maximă. Pentru a ţine situaţia sub control, autorităţile din Africa de Sud au luat o decizie controversată (criticată îndeosebi de comercianţi): au interzis, pur şi simplu, vânzarea de alcool şi ţigări, atât în baruri şi restaurante, cât şi în magazine. În plus, cetăţenii nu au voie să iasă din case în intervalul 21.00 – 04.00 dimineaţa. Practic, acum, în Africa de Sud, este prohibiţie în toată regula.

„Alcoolul produce cam 40% din urgenţele medicale şi ocupă paturi de ICU/HCW (high care ward, echivalentul ATI de la noi) necesare COVID sau altor afecţiuni”, spune medicul.

Într-o ţară ca Africa de Sud, prin „urgenţe medicale produse de alcool”, se înţeleg, pe lângă victimele accidentelor rutiere produse în urma consumului de alcool şi cazurile cu pacienţi care sosesc la spital bătuţi măr, înjunghiaţi sau împuşcaţi.

„Azi-noapte (15 iulie) am avut şase cazuri: unul la ortopedie care şi-a prins mâna într-un trailer, o femeie la ginecologie şi patru cazuri la chirurgie. Dar niciunul nu a fost caz specific de «trauma», de tipul pacienţi înjunghiați ori împuşcaţi”.

În spitalul Frere, în acest moment se fac numai urgenţele. „Cancerul este considerat urgenţă”, explică Ispas. „În sensul că, dacă vine, de exemplu, vineri o pacientă cu cancer mamar care trebuie operată urgent, o operăm luni sau marţi”. Ca o comparație, în România, pacienții oncologici sunt printre cei mai afectați de blocajul din sistemul medical determinat de cazurile COVID-19.

După cum probabil că știi, aseară a trecut, cu chiu, cu vai, noua lege a carantinei și izolării care spune, între altele, că orice pacient asimptomatic este obligat să meargă la spital, unde va sta internat 48 de ore, sub supravegherea medicului. Apoi, în funcție de recomandarea medicului, DSP va decide dacă pacientul se poate externa sau trebuie să rămână în continuare internat. Cei care primesc avizul medicului de a pleca acasă, au însă obligația legală de a rămâne în izolare și vor fi verificați zilnic de un echipaj de la Poliția locală. Sau cel puțin așa scrie în lege.

O lege care a stârnit multe controverse politice, Călin Popescu Tăriceanu și Eugen Teodorescu, de exemplu, s-au dezis de ea. Au mai fost și alții care s-au trezit acum că sunt mari apărători ai drepturilor și libertăților omului. Bine de menționat că, în tot timpul ăsta, în Piața Victoriei, negaționiștii au continuat să scandeze, de duminică încoace, împotriva legii carantinei și a cuplului conspiraționist Orban-Iohannis.

În Africa de Sud, însă, pacienţii asimptomatici nu sunt internaţi. „Nu este nimeni inernat împotriva dorinţei. De fapt, acum este şi un mic scandal că s-a refuzat internarea unui pacient care avea simptome uşoare şi a fost trimis în carantină acasă. Familia îl vrea în spital”.

Numărul foarte mare de cazuri depistate în această ţară a făcut ca, practic, aproape fiecare cetăţean „să ştie pe cineva care a avut COVID”. „Nu prea există negaţionişti. Mai toţi cunosc pe cineva care a murit sau a fost foarte bolnav”, povesteşte Radu Ispas.

El însuşi are un prieten medic care s-a îmbolnăvit şi a ajuns în stare extrem de gravă. „I-a scăzut saturaţia de oxigen la 80%, la un moment dat. Acum e bine. Foarte mulţi doctori şi asistente s-au îmbolnăvit. O asistentă de la spitalul meu a şi murit”, explică medicul anestezist.

„Personal, am avut un tânăr de 31 de ani, fără comorbidităţi, care a murit pe ventilator în ziua zece”, spune medicul român din Africa de Sud, unde virusul i-a făcut pe mai puțini oameni să țipe „Jos masca!”.