Techno-ul e foarte hot acum. A fost întotdeauna, prin diferite părți ale globului, dar mai nou a devenit genul de muzică electronică cel mai atractiv pentru tinerii producători și DJ din România. Nu știu exact de ce, poate pentru că acum i-a venit rândul. După trance, dubstep, drum and bass, house și alte genuri care au fost populare pe la noi în anii anteriori, românii se întorc la minimale.

Cert este că, în momentul ăsta, există o scenă puternică. Evenimente constante, release-uri independente, diferite „colective", podcast-uri peste podcast-uri. Fenomentul e atât de răspândit, că nu există festival din România care se respectă fără o scenă techno.

Au crescut și numărul românilor care se ocupă cu acest gen muzical. De la gașca a:rpia:r, care a reușit să intre și pe piața din străinătate, la Sunrise, Gazette, Tzinah, Dinsubsol, Understand, Midi sau Cyclic, tot mai mulți tineri bagă techno. Parcă în fiecare oraș există o trupă de derbedei care-și pierd nopțile în fața monitorului sau la pupitru. Tot mai bine decât pe Facebook.

Deasupra tuturor stă Cosmin TRG, cel mai de succes producător și DJ de techno din România. Mă rog, născut în România, pentru că în prezent locuiește la Berlin. A avut show-uri peste tot în lume. De la Berghain până în Tokyo. A scos și două albume la casa de discuri berlineză 50Weapons, una dintre cele mai apreciate de fanii techno. Dacă e un român de la care poți fura meserie când vine vorba de genul ăsta de muzică, e Cosmin TRG.

De aceea am țopăit prin cameră până am pierdut două kilograme când am auzit că vine în România, ca invitat al Red Bull Music Academy, pentru un set la Sala Polivalentă din Cluj, și un workshop împreună cu Benjamin Damage, un artist britanic care se ocupă cu același lucru.

Am zis că e o șansă bună să văd cu ce se mănâncă treaba asta, și dacă o să pot să ajung și eu în rând cu lumea, și să devin DJ și producător de techno. M-am îmbrăcat tot în negru, să par că-s de-al lor, mi-am luat un carnet pentru notiție și am mers la eveniment să fur meserie, la fel ca orice român.

În prima parte, discuția a fost mai mult biografică decât educativă. Cosmin TRG, moderatorul, l-a întrebat pe Benjamin Damage despre primul lui contact cu muzica, cât de greu era să facă rost de piese, cum a început să producă, de ce s-a mutat la Berlin, bla, bla, bla. Răspunsurile au fost acompaniate de mici pauze, în care punea pe laptop diferite piese care l-au marcat. Chestii informative dacă ești un fan, dar prea puțin despre cum să produci efectiv o piesă. A fost ca o adunare de vineri seara în bucătăria oricărui tânăr boem de 22-35 de ani. Am pus piese, am ascultat povești și între timp ne-am îmbătat.

Când, în sfârșit, a deschis Ableton-ul, am deschis și eu șampania. Gata cu vorba, e timpul să trecem la acțiune și să învăț și eu ceva la modul practic. Din păcate, excitement-ul a dispărut după trei click-uri. S-a pus să facă o piesă, dar pentru un novice ca mine era ca un profesor de matematică care rezolva o problemă de geometrie la tablă, în fața unui grup de oameni care crede că triunghiul e un produs de patiserie.

La final, a zis:

Geez, mersi Damage, acum sigur pic examenul. Apoi a urmat o scurtă sesiune de Q&A, după care au mers toți spre casă, pentru că la 23:00 începea party-ul la Polivalentă.

Dar eu am stat peste program, pentru că eram determinat să scot ceva de la profesori.

M-am bazat pe faptul că am făcut deja un interviu cu el, acum doi ani, și am mers să văd dacă nu are timp pentru o șuetă. A acceptat din start, cu toate că a dormit doar cinci minute în 24 de ore. Seara anterioară a băgat la Control în București, și, probabil, rămăsese într-un after existențial. Ne-am pus la o masă, am tras o pipă și ne-am pus la povești:

VICE: Care e reacția publicului la lecturile tale?
Cosmin TRG: Am început în 2009 la București, anul acesta este prima oară când venim și la Cluj. Avem un public constant, mă bucură să văd și fețe cunoscute și figuri noi. Sunt foarte curioși, mai ales de aspectul tehnic. Încercăm să ținem tonul discuțiilor undeva într-o zonă accesibilă unui public mai larg, e o atmosferă informală, nu e academie în sensul prăfuit al cuvântului.

Ce înseamnă pentru tine să fii un producător și DJ de techno?
Techno e doar un cuvânt umbrelă, nu produc doar techno și mă interesează zone de muzică sau sound art mult mai diverse. Pentru mine e un mod de exprimare, un act de creație care mi-e indispensabil.

Ce părere ai despre noua generație de producători din România?
Nivelul este foarte sus și există constanță. Se face orice fel de muzică electronică. Acum termenul de Techno a ajuns să însemne foarte multe lucruri. Sunt atâtea stiluri și subgenuri încât e greu să delimitezi. Eu unul nu țin foarte mult la denumirea genului, nu mă interesează categoriile. Sunt plăcut surprins de Dj-ii din România. Mi-e mai greu să urmăresc de la distanță, dar românii sunt de ceva vreme în vogă și ca producători, și ca DJ.

Ce părere ai despre polemica asta cu software vs. hardware, care e atât de discutată în rândul producătorilor?
Sunt de părere că nu sculele fac muzica. Primul meu disc a fost făcut în așa numitul Fruity Loops, actualul FL Studio. Era un demo și nu puteam salva proiectul. Așa cum a ieșit după o zi de muncă, așa a fost lansat pe vinil. Am migrat spre hardware pentru că îmi plac ca obiecte și ca sound, dar nu cred că e esențial pentru a face muzică. Cunosc mulți artiști, mai tineri sau mai experimentați, care posedă metri cubi de hardware și totuși fac o muzica perfect mediocră.

E mai bine să te muți în străinătate dacă vrei să ai succes ca producător și DJ de techno?
M-am mutat mai degrabă pentru că îmi doream de mult să schimb aerul. Mulți „expați" vin la Berlin, așa cum actorii își încearcă norocul la Hollywood sau pe Broadway. Berlinul e mai multe orașe într-unul. E un oraș sărac, e un oraș liber, internațional, nepretențios. Dar e și german, frustrant, birocratic, nu e chiar ca în broșura pentru turistul techno. Berlinul te adoptă ușor, dar te consumă la fel de repede dacă nu ai o anumită disciplină și perspectivă. Diferența față de România e că Berlinul îți deschide anumite oportunități, e frumos să te întâlnești cu oameni pe aceeași frecvență.

Ce sfat i-ai da unui tânăr producător sau DJ de techno?
Să aibă multă răbdare. Succesul nu vine de pe o zi pe alta, iar când se întâmplă asta de obicei nu ține prea mult. Cheia stă în experiment. Mă interesează să aud sunete noi, direcții noi. Trebuie să ai curajul să experimentezi și să fii creativ. E tentant să vrei ca piesele tale să sune ca alte piese care te inspiră, te bucuri de fiecare dată când ajungi la un nivel tehnic similar cu al altor producători, însă cel mai mult apreciez unicitatea și originalitatea unui autor. A avea răbdare și a nu arde etape este extrem de important în acest proces.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre techno:
Urmărește o explozie de techno pe acid în noul clip al artistului canadian Tiga
Andu Simion ne-a făcut un mix techno cu un strop de pop comunist
Zece documentare despre muzica electronică pe care probabil nu le-ai văzut încă