​Am vorbit cu un spărgător de bancomate

Bancomatele au fost dintotdeauna veriga slabă a lanțurilor bancare. Băncile au tot mai puțini

bani gheață în birouri, iar bancomatele sunt de obicei pline cu cash, ceea ce atrage hoții. În 2011, biroul central pentru lupta împotriva delincvenței itinerante a numărat 209 spargeri debancomate în Franța, dintre care 26 de procente au fost efectuate cu ajutorul explozibililor.

Guvernul și băncile au luat diverse măsuri pentru a crește siguranța bancomatelor. Un decret eliberat în octombrie 2012 le permite tehnicienilor să poarte armă la ei în timp ce repară bancomatele. În plus, băncile au început să adopte un sistem prin care pătează banconetele cu cerneală în cazul în care cineva încearcă să spargă cutiile în care sunt ținuți banii. Din cauza acestor măsuri de securitate, există rar jafuri de succes la bancomate.

Totuși, am avut ocazia să-l cunosc pe Amine*, un tip care a reușit să spargă un bancomat cu succes. Tipul se apropie de treizeci de ani și e angajat la un magazin, dar nu ezită să-și suplimenteze veniturile prin furt. Se diferențiază de alți infractori prin discreție și profesionalism și, astfel, nu a intrat în vizorul poliției. A fost de acord să ne povestească unul dintre cele mai mari jafuri pe care le-a comis.

VICE: Poți să ne spui ceva despre mediul în care ai crescut?
Amine: Cred că am urmat aceeași cale ca mulți golani de vârsta mea. În liceu, am făcut trafic de diverse – iarbă, biciclete și scutere furate, mașini – am făcut orice ca să scot profit.

În scurt timp, n-am mai depins de părinți pentru

bani. Nu eram bogat, dar trăiam bine fără să spetesc prea mult. Mergeam des în vacanțe, îmi permitea haine de designer pentru ieșirile în weekend. Pe la 19 sau douăzeci de ani m-am angajat, dar am continuat și cu furturile. N-am fost prins niciodată, ceea ce mă încurajează să continui.

Cum ai trecut de la infracțiuni mărunte la jafuri de bancomate?
Am făcut afaceri bune și mi-am făcut relații. M-am împrietenit cu oameni ca mine, serioși, motivați să facă bani în cel mai scurt timp posibil. Așa că am format un grup de șase-șapte oameni. Eram specializați în jafuri pe stradă, spargeri de mașini. Făceam planuri în avans, stabileam echipe pentru fiecare infracțiune. Eram o gașcă.

Ne-am construit o reputație și am început să lucrăm doar când aveam planuri concrete. Nu lăsam nimic la voia întâmplării. Oamenii veneau să ne spună că va avea loc o vânzare cu bani cash în nu știu ce zi și că un comerciant își va stoca profitul acasă le el. Făceam rapid o evaluare cu beneficii și dezavantaje și stabileam dacă merită efortul. De cele mai multe ori, primeam ponturi chiar de la rudele victimelor – soții înțelate, de exemplu. Se răzbunau și făceau și ele un ban, luau o parte din profit.

Se pare că le-ai făcut rău multor oameni. Cum te simți în privința asta?
Nu prea sunt eu cu morala. Nici nu sunt vreun Robin Hood care fură de la corporații. Nu mă interesează că sunt indivizi sau corporații. Prefer să am eu buzunarele pline de bani în locul altuia. N-am ucis niciodată pe nimeni: când oamenii cooperează, nu folosesc violența. Dar e adevărat că s-a întâmplat să mai trag niște pumni sau să ameninț pe câte cineva cu pistolul.

Cât despre traumele psihologice pe care le-aș putea cauza, n-am insomnii din cauza asta. Nu mi-am cunoscut niciodată victimele și nu mă gândesc niciodată la impactul pe care l-am avut asupra lor.

Ok. Povestește-mi, te rog, cum ai reușit să spargi un bancomat.
Într-o zi, gagiii din echipa mea au cunoscut un fost hoț care știa să facă asta. Nu poți alege o bancă aleatoriu unde să te duci fără un plan. În anumite zone, banii se livrează prin curieri. Curierul parchează mașina paralel cu bancomatul ca să evite un atac. Dar uneori mașina rămâne singură și atunci e momentul să acționezi. Nimeni nu vrea măcel pentru doar patruj ' de mii de euro de persoană. Mai e important să știi dacă banca respectivă folosește sistemul de stropire a bancnotelor cu cerneală în caz de atac. E super frustrant să primești bancnote stropite!

După ce tipii încep să încarce bancomatul, trebuie să ai grijă la timp, altfel ai belit-o. Trebuie să aștepți până are la el bancnotele pre-depozitate. Din punct de vedere practic, bancomatul trebuie să fie parcat într-un loc în care să-l poți lovi cu mașina ta drept berbec: folosim mașina ca să spargem ușa prin care trece tipul care încarcă bancomatul, care e chiar lângă bancomat.

Cum v-ați pregătit pentru această spargere?
Fiecare dintre noi a făcut mult jogging ca să își regleze bătăile inimii. În caz de pericol, trebuie să știi să te confrunți cu situațiile stresante. Când dai o spargere, îți bate inima foarte tare. Trebuie să reușești să-ți păstrezi calmul. Între timp, începi să monitorizezi bancomatul. Parchezi într-un colț liniștit și aștepți ore în șir să vină tipul care îl încarcă. Poți să-i urmărești rutele și orarul. Trebuie să repeți asta în fiecare zi timp de câteva săptămâni, ca să nu ai vreo surpriză în ziua cea mare.

Desigur, nu-ți permiți să fii prins de oamenii din vecini. Noi ne organizăm așa: doi dintre noi stau pe lângă bancomat și alți doi stau fiecare la câte un capăt al străzii, ca să se asigure că nu suntem urmăriți de poliție – toți ținem legătura prin telefoanele mobile. Pentru anonimitate, folosim cartele pe care le aruncăm. Deschidem telefoanele doar când suntem pe zonă, niciodată acasă, altfel ne-ar putea găsi ușor poliția.

Apoi a trebuit să ne facem și un plan de evadare ți am ținut cont de multe lucruri. A trebuit să știm distanța dintre bancomat și cea mai apropiată secție de poliție ca să știm cât de repede ar ajunge poliția acolo. A fost esențial să știm și unde sunt camerele de supraveghere publice, pentru că și alea sunt folosite de poliție în investigații. A trebuit să parcăm mașina în afara vederii camerelor.

De ce ați avut nevoie pe plan material?
Trei mașini furate și un pistol, pentru orice eventualitate. Pentru mașini, am folosit subcontractori. Le ceri să-ți fure ceva și ei se asigură că au scos din mașină sistemul de depistare prin satelit. Le-am cerut trei mașini sport și un 4x4 pe care să-l folosim drept berbec. Am fi putut să le furăm și noi, dar nu aveam timp din cauză că trebuia să monitorizăm bancomatul. Tot prin rețeaua noastră ne-am luat și arma, cu 1500 de euro.

După încheierea pregătirilor, ce ați făcut propriu-zis?
Am ținut o întâlnire finală cu trei-patru ore înainte de jaf, ca să verificăm că toată lumea știa ce are de făcut. Apoi, unul dintre noi s-a dus să parcheze mașina lângă bancomat ca să nu ne fure altcineva locul de parcare. Între timp, am lăsat o mașină la țară cu care să ajungem acasă în siguranță. Apoi ne-am întâlnit în garaj și ne-am împărțit în două mașini. Eu eram în mațina 4x4 pe care urma s-o folosim drept berbec, iar cei trei parteneri ai mei erau într-o mașină nemțească.

Am condus până la bancomat și, odată ajunși, am parcat la o oarecare distanță de el. Acolo am așteptat să vină tipul care să încarce bancomatul. Abia am avut timp să spunem o rugăciune că a și venit. Mi-am setat alarma și, la momentul potrivit, am intrat cu mașina în ușa bancomatului. A cedat ușor. Colegii au venit rapid din spate cu mașina nemțească, doi dintre ei au alergat în cameră și unul l-a păzit pe tipul de la bancă, altul l-a amenințat pe paznic cu pistolul. În trei minute, aveam mașina plină cu bancnote de toate culorile. Am avut timp doar să mai dau foc la 4x4 ca să nu rămână urme de amprente sau ADN. Apoi am intrat în mașina germană și am condus până la țară. A fost înfricoșător să conducem panicați, pe străduțe mici, prin beznă, cu 120 km la oră.

Ce s-a întâmplat apoi?
am împărțit banii într-un loc liniștit și am plecat fiecare în treaba lui. Mi-am numărat banii ore în șir. În prima noapte, am fost prea entuziasmat ca să pot dormi. E cea mai tare chestie să numeri un vraf imens de bani! După ce m-am liniștit, mi-am făcut vacanța în străinătate. Eram obosit, lucrasem șapte zile pe săptămână timp de două luni.

De ce nu ți-ai făcut vacanța în Franța?
Nu e ușor să scapi basma curată după ce ai furat 145 000 de euro. Polițiștii își vor folosi toate mijloacele ca să te găsească. Cel mai bine e să fii discret. N-au știut despre asta decât tipii cu care am plănuit jaful. Se întâmplă des să te trădeze câte un tovarăș ca să i se reducă pedeapsa. Dar dacă ai făcut totul ca la carte, n-ai de ce să-ți faci griji – decât în cazul în care oamenii de știință vor descoperi metode de investigație mai revoluționare.

*Numele a fost schimbat.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre infractori pe VICE:
Povestea celui mai cunoscut infractor din Marea Britanie
Am vorbit cu câțiva infractori ca să aflu ce înseamnă să fii mafiot
Un fost interlop britanic îţi explică cum să jefuiești o bancă