Sunt fan al presei de gaming din România, din 2000, de când strângeam banii pe care mi-i dădeau părinții pentru mesele de prânz la școală, ca să-mi iau Level și PC Games și să joc demo-uri la jocuri, pe vremea când nu știam de torenți. Aveam ditamai colecția de reviste de gaming, mai ceva decât am de numere vechi din VICE, pe care evident mi-a aruncat-o maică-mea, deși eu răsfoiam mereu numerele vechi în căutarea unor jocuri care să-mi meargă pe mârțoaga mea de calculator lipit cu gumă de mestecat și sârmă. De-asta m-a deprimat destul de tare să văd cum au murit ambele reviste din lipsă de cititori, deși știam că suntem din ce în ce mai mulți gameri în țară.
Publicitate
Fenomenul de gaming din România mă face să mă simt depășit, la 25 de ani
De ce nu sunt sporturile electronice considerate sport în România?
Cum era să fii gamer în România anilor 90?