Face guvernul egiptean ceva împotriva hărțuirii sexuale?

Protestatarii se adună în fața Operei din Cairo

La începutul lunii trecute, în timp ce mii de oameni s-au adunat în Piața Tahrir să serbeze alegerea noului președinte Abdel Fattah el-Sisi, mai multe femei au fost victimele unor atacuri și au fost violate de diverse clanuri, un lucru care a devenit în mod tragic un fapt obișnuit în Egipt în ultimii trei ani.

Una din victime, o fată de 19 ani, a fost văzută goală și plină de sânge pe YouTube de către o sută de mii de oameni, înainte ca filmul coșmarului ei să fie dat jos de acolo. „Era cinci dimineața când am găsit acea oroare de videoclip și citeam despre atacurile din Tahrir cu o noapte înainte. Eram extrem de nervoasă,” spune studenta care a organizat mitingul Walk Like an Egyptian Woman. „Aceste atrocități afectează întreaga societate și tocmai de aceea, inspirată de protestele din India, m-am decis să i-au o poziție publică.”

În mai puțin de o săptămână 13 mii de persoane au dat going la evenimentul de Facebook dedicat marșului Walk Like an Egyptian Woman. În ziua demonstrației, 14 iunie, doar vreo trei sute de bărbați și femei, inclusiv jurnaliști, au apărut la Cairo Opera House. Poliția a monitorizat protestatarii care aveau bannere cu slogane împotriva hărțuirilor sexuale și mesaje feministe. Din noiembrie, Ministerul de Interne egiptean a dat o lege care cere demostranților să aibă autorizație de protest.

Dena el-Shabba

În aprilie 2013, un raport ONU spunea că în Egipt 99,3 la sută dintre femei sunt supuse hărțuirii sexuale. Două luni mai târziu, Human Rights Watch a raportat că 91 de femei au fost violate sau agresate sexual în Piața Tahrir, în timpul protestelor anti-Morsi. În luna martie a acestui an, o studentă la Universitatea din Cairo a fost abuzată sexual de zeci dintre colegii ei, din cauza ținutei: pantaloni negri și un pulover roz.

Dacă ai în vedere toate astea, nu e mare surpriza că Egiptul incriminează hărțuirea sexuală abia de pe 5 iunie. Acum, agresorii poti fi condamnați la minim șase luni de închisoare și primesc o amendă de trei mii de EGP, cu penalități pentru angajatori și cei care nu se află la prima abatere.

„Cerem ca această lege să fie aplicată la fața locului”, a declarat Ashnadelle Hilmy, o susținătoare pro-Sisi care poartă ochelari de soare, o rochie neagră strânsă și are steagul Egiptean prins în păr. Ca să arate publicului că noua lege este serioasă, forțele de ordine au arestat taximetriștii care agresau verbal o fată în timp ce împărțea pliante pentru campanie.

Ministerul de Interne a arestat șapte bărbați și a deschis o anchetă pentru alți trei, care sunt suspectați că-s implicați în atacurile din iunie din Tahrir. Dar, așa cum observă Shabba și multe alte persoane, „acești oameni nu vor primi niciodată o pedeapsă pe măsura faptelor comise, atât timp cât articolul 267 din Codul Penal, cu privire la viol, nu se schimbă.”

Legea se referă la un violator ca „oricine are relații sexuale cu o femeie fără consimțământul ei”, dar nu acoperă penetrarea fără ca actul sexual să fie consumat sau folosirea altor obiecte pentru săvârșirea abuzului. Cele mai multe dintre victimele recentelor violuri au fost agresate cu mâinile sau cu lame ascuțite. Violurile au fost atât de dure încât medicii au avut de cusut răni adânci în interiorul organelor genitale. Autorii nu vor fi anchetați penal pentru viol, ci pentru hărțuire.

Sarah Abdelnour – 19 ani

Noua lege a hărțuirii sexuale este mai bună decât nimic, dar oamenii sunt sceptici. „Această lege este o soluție de termen scurt adoptată de un guvern speriat de reacțile societății,” spune Sarah Abdelnour, 19 ani, cu vopsea roșu-sânge pe fața ei.

„Statul exploatează situația,” comentează Akram Ismail, 34 ani, din Bread and Freedom Movement. „Timp de trei ani femeile au fost atacate în locuri publice și nimeni, în afară de organizații independete precum Basma, Operation Anti-Sexual Harassment sau Tahrir Bodyguard, nu a făcut nimic ca să le ajute. Este ridicol că, deodată, vor să pozeze drept părinții națiunii.”

Guvernul a ignorat cererile organizațiilor împotriva abuzurilor sexuale și chiar și acum aleg să dea vina pe „entități străine,” cum ar fi gruparea interzisă Frăția Musulmană, decât să recunoască problemă egipteană. O situație socială foarte gravă transformată într-una politică.

Între timp, Ministerul de Interne, împreună cu poliția, nu au ajutat cu nimic, chiar dimpotrivă. Au fost implicați în abuzuri sexuale dinainte de Primăvara Arabă. În 2005, femeile au fost izolate și blocate când protestatarii erau atacați pe scările Sindicatului Jurnaliștilor. În 2007, Emad el-Kebaar a fost sodomizată de către doi polițiști. În 2011, doisprezece femei au fost forțate să ia „teste de virginate” ca o formă de tortură în Tahrir de către Curtea Supremă a Forțelor Armate, condusă de nimeni altul decât Generalul Sisi, care acum e președinte.

La evenimentul de sâmbătă, consensul general era că nu se poate lupta cu o problemă endemică ca hărțuirea sexuală în Egipt, prin impunerea unor legi noi în timp ce opinia publică permite astfel de acte, ceea ce face acele legi total neimportante.

„Transmiterea unui mesaj clar și puternic din Cairo, în urma atacurilor violente din Tahrir, este un mod important să le atragă atenția celor din micile orașe și sate din restul țării,” subliniează Ismail, „dar nu este suficient. Avem nevoie de o abordare cuprinzătoare și coordonată, care include o legislație eficientă, protocoale naționale și strategii pentru toate ministerele implicate și consultări cu egiptencele care luptă pentru drepturile femeilor.”

Urmărește-o pe Eleonora pe contul ei de Twitter.

Traducere de Matei Bărbulescu