Stylist: Hilary Olson
Model: Zumi
Ciorapii au străbătut un drum lung până să ajungă să excite pe toată lumea, deși în prezent sunt o metodă obișnuită de a face piciorul frumos și scandalos. Vă prezentăm o istorie a ciorapilor, de pe piciorul unei mumii până pe picioarele barbarilor și colonizatorilor și ale oamenilor de stat. Au creat noi modele pentru industrie, au cauzat violență și revolte și ne-au condus către o lume nouă și liberă.
ÎNCEPUTURILE
În Occident, primii ciorapi au fost pieile subțiri de animale înfășurate pe picior. Secole la rând fenomenul a dispărut și a revenit în modă, până la apariția ciorapilor tricotați, prin 1500. Între timp, prin secolul IV sau V era noastră, cu 1 000 de ani înainte să prindă curentul în Anglia, egiptenii purtau șosete tricotate pe care le modelau astfel încât să se potrivească pe călcâi. Dacă nici asta nu vi se pare o dovadă că au fost instruiți de extratereștri, nu știu ce ar putea să vă mai convingă.Un adevăr amuzant: pe când în Anglia erau la putere saxonii, călugării nu aveau voie să țină slujba în picioarele goale, așa că le înfășurau în legături din in. La momentul ăsta, în Anglia, autoritatea romană deja culminase și se prăbușise. Membrii clerului din Roma, perverși din prima zi, purtau ciorapi de mătase.
MATERIALE
La o sută de ani după moartea lui Iisus, europenii au început să-și acopere picioarele cu blană de animale în loc de piele. Poetul și epigramistul M. Valerius Martialis vorbea cu drag despre aceste „udo”, cum li se spunea: „Nu se făceau din lână, ci din barba țapului. Picioarele își găseau refugiu în acoperăminte din păr de capră.” Acest țap măreț provenea de pe malul unui râu din Africa. Primii ciorapi făcuți din altceva decât păr de capră au fost confecționați din lâna unei oi mici și ciudate din pădurea Sherwood, care avea cea mai lungă lână pe care ați văzut-o vreodată.Mătasea a devenit populară în 1560, când regina Elisabeta a primit cadou o pereche de ciorapi de mătase fină care i-au plăcut atât de mult încât a refuzat să poarte orice altceva din acel moment. În coloniile americane ale Angliei exista o serie de legi derutante care interziceau comerțul cu lână, așa că oamenii au găsit niște cânepă prin mlaștini și au împletit primii ciorapi ecologici americani. În 1939 s-au lansat în lume primii ciorapi din nailon și mii de femei au stat la coadă să-și cumpere o pereche. În scurt timp, nu mai dădea nimeni doi bani pe mătase.
INDUSTRIALIZAREAInvenția pastorului William Lee, mașina de tricotat ciorapi, a eradicat aproape cu totul ciorapii tricotați de mână în 1589. Prin 1811, în Anglia, mecanizarea înlocuise lucrul de mână aproape cu totul. Pe deasupra, fabricile de ciorapi le cereau taxă lucrătorilor pentru că le foloseau mașinile de tricotat. Nesimțirea n-a ținut mult: în pădurea Sherwood s-a adunat un grup de muncitori furioși, conduși de personajul mitic probabil non-existent Ned Ludd. Timp de un an, au atacat cu ciocane mașinile de tricotat ciorapi, distrugându-le cu violență în speranța de a dărâma industria și de a se întoarce la modul de viață anterior: câștigarea existenței prin lucrul manual. Așa s-a născut mișcarea Luddită.De ziua Sfântului Valentin, în 1812, guvernul a eliberat o lege care pedepsea cu moartea distrugerea mașinilor industriale. După ce artizanii supărați au fost calmați astfel, confecționarea ciorapilor a devenit doar a mia parte dintr-un proces complicat prin care se închiriau acele mașinilor de cusut, cât și spațiul în care stătea mașina.
CULOAREA
De la jumătatea anilor 1300 până prin 1550, ciorapii erau purtați de bărbați așa cum păsările frumos colorate își atrag partenerele cu penajul. Croitorii tăiau bucăți de mătase, bumbac, in și lână și le potriveau pe gambe și pulpe, confecționând ciorapi lungi sau scurți, cu volane sau brodați pe margine sau în jurul gleznelor, în nenumărate culori. Ciorapii galbeni, la fel ca și zăpada galbenă, erau semn de alertă, cel puțin din 1552 până prin 1601. Erau purtați de copiii invalizi de la Spitalul Creștin, dar simbolizau și confuzie de sex sau chiar castrare, datorită piesei lui Shakespeare A douăsprezecea noapte. După 1550, amestecul de culori n-a mai fost la modă, așa că, din 1670 până în 1680, tăntălăii de englezi țineau atât de mult să se îmbrace monocromatic, încât ciorapii erau făcuți și vopsiți la comandă ca să se asorteze perfect cu restul ținutei. În Paris, în secolul al XVII-lea, ciorapii se găseau însă în 50 de culori diferite, fiecare cu simbolul ei: dorință amoroasă, prieten trist, timp pierdut, păcat mortal.
Model: Zumi
Publicitate
În Occident, primii ciorapi au fost pieile subțiri de animale înfășurate pe picior. Secole la rând fenomenul a dispărut și a revenit în modă, până la apariția ciorapilor tricotați, prin 1500. Între timp, prin secolul IV sau V era noastră, cu 1 000 de ani înainte să prindă curentul în Anglia, egiptenii purtau șosete tricotate pe care le modelau astfel încât să se potrivească pe călcâi. Dacă nici asta nu vi se pare o dovadă că au fost instruiți de extratereștri, nu știu ce ar putea să vă mai convingă.Un adevăr amuzant: pe când în Anglia erau la putere saxonii, călugării nu aveau voie să țină slujba în picioarele goale, așa că le înfășurau în legături din in. La momentul ăsta, în Anglia, autoritatea romană deja culminase și se prăbușise. Membrii clerului din Roma, perverși din prima zi, purtau ciorapi de mătase.
La o sută de ani după moartea lui Iisus, europenii au început să-și acopere picioarele cu blană de animale în loc de piele. Poetul și epigramistul M. Valerius Martialis vorbea cu drag despre aceste „udo”, cum li se spunea: „Nu se făceau din lână, ci din barba țapului. Picioarele își găseau refugiu în acoperăminte din păr de capră.” Acest țap măreț provenea de pe malul unui râu din Africa. Primii ciorapi făcuți din altceva decât păr de capră au fost confecționați din lâna unei oi mici și ciudate din pădurea Sherwood, care avea cea mai lungă lână pe care ați văzut-o vreodată.
Publicitate
De la jumătatea anilor 1300 până prin 1550, ciorapii erau purtați de bărbați așa cum păsările frumos colorate își atrag partenerele cu penajul. Croitorii tăiau bucăți de mătase, bumbac, in și lână și le potriveau pe gambe și pulpe, confecționând ciorapi lungi sau scurți, cu volane sau brodați pe margine sau în jurul gleznelor, în nenumărate culori. Ciorapii galbeni, la fel ca și zăpada galbenă, erau semn de alertă, cel puțin din 1552 până prin 1601. Erau purtați de copiii invalizi de la Spitalul Creștin, dar simbolizau și confuzie de sex sau chiar castrare, datorită piesei lui Shakespeare A douăsprezecea noapte. După 1550, amestecul de culori n-a mai fost la modă, așa că, din 1670 până în 1680, tăntălăii de englezi țineau atât de mult să se îmbrace monocromatic, încât ciorapii erau făcuți și vopsiți la comandă ca să se asorteze perfect cu restul ținutei. În Paris, în secolul al XVII-lea, ciorapii se găseau însă în 50 de culori diferite, fiecare cu simbolul ei: dorință amoroasă, prieten trist, timp pierdut, păcat mortal.