Am citit presa din Moldova timp de o săptămână ca să aflu cum este manipulată imaginea României

Pentru că tot am intrat în Anul Centenarului, am vrut să văd cum se scrie despre România în presa din Republica Moldova, așa că am monitorizat timp de o săptămână aparițiile surorii mai mari în mass-media de aici, din Chișinău. Am urmărit îndeaproape portalurile de știri din Republică. Mi-am cumpărat toate ziarele care-au ieșit de luni până duminică, în română și în rusă. M-am uitat și pe site-urile canalelor TV, fiindcă n-am televizor acasă, ca un adevărat millennial.

Practic, am făcut un mic experiment mediatic din care am înțeles că România este puțin prezentă în presa de peste Prut. Iar atunci când apare, este tratată superficial ori întoarsă pe dos, ca să convină cuiva.

Presa din Moldova este diversă și polarizată, pro-europeană sau pro-rusă. O bună parte din instituții se comportă ca o portavoce a partidelor. Sună cunoscut, nu? E lesne de înțeles, dacă știi cine le sunt proprietarii. De exemplu, Vladimir Plahotniuc, liderul Partidului Democrat, deține două din cele cinci televiziuni cu acoperire națională. Alte două posturi TV sunt gestionate de consilierul său de imagine.

Atunci când politica editorială a canalului îți dictează să lustruiești imaginea partidului, știrile externe nu sunt o prioritate. Astfel, la categoria Externe, au ajuns noutățile aducătoare de vizualizări, dar lipsite de substanță.

Las aici două titluri savuroase: „IMAGINI CUMPLITE la Iași! Doi câini au atacat trei persoane în stradă, unul dintre ei a rămas castrat” și „Caz șocant în județul Constanța. O tânără de 20 de ani a născut în toaleta din curtea casei”.

Între timp, România trecea printr-o nouă criză politică, iar oamenii se pregăteau pentru proteste.

Am pornit cu prejudecăți în demersul ăsta, dar după săptămâna asta, mi-am dat seama că majoritatea publicațiilor în limba rusă țintesc în materialele lor Uniunea Europeană, SUA, NATO, Occidentul care ne fură sufletele. Despre Rusia, se scrie mult și de bine. Cu toate astea, România apare sporadic, în unele texte de opinie. Într-un editorial din săptămânalul (în traducere din rusă) „Știrile Moldovei”, autorul explică de ce unirea Moldovei cu România nu va avea loc prea curând: prea puțini moldoveni și-o doresc cu adevărat, iar promisiunile lui Băsescu pot rămâne doar vorbe.

Textul se încheie cu o prognoză fantezistă, menită să hrănească fobiile minorităților:

Unirea cu România este prezentată în două feluri: fie este puțin probabilă, fie este folosită pe post de sperietoare. Ambele le-am remarcat pe site-urile de știri afiliate președintelui pro-rus Igor Dodon, fost membru al Partidului Socialiștilor.

De exemplu, Actualitati.md titrează „România nu mai vrea unirea cu Moldova” și citează un sondaj al Centrului de Sociologie Urbană şi Regională din România. Conform studiului, 27% din români consideră necesară reîntregirea țării. Probabil bănuiai, dar portalul amintit aparține unui consilier municipal din partea Socialiștilor. Formațiunea politică nici nu-și ascunde simpatia față de instituțiile media pe care le patronează. Le poți vedea pe site-ul partidului, trecute frumos la categoria „Link-uri utile”.

Cea mai deformată imagine a României este, totuși, cea de pe Sputnik, o instituție înregistrată la Moscova și disponibilă în 31 de limbi. Potrivit unui raport produs de Asociația Presei Independente, instituția a fost fondată în 2013 prin decret de către președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Despre Sputnik, presa din Vest scria că este agenția de propagandă a Kremlinului și fratele mai mic al Russia Today.

Pe Sputnik.md, protestul de sâmbătă, la care au participat zeci de mii de oameni, a fost pus pe același cântar cu o mișcare modestă a monarhiștilor. În corpul știrii, acțiunile protestatarilor #rezist sunt numite „virulente”. O altă știre din aceeași seară vine să completeze tabloul: „Autocarele protestatarilor, plătite de ofițeri acoperiți”. Autoarea citează o serie de „dezvăluiri”, scrise pe Facebook de fostul deputat PMP, Gelu Vișan.

Textul abundă în judecăți de valoare și în informații fără dovezi.

Există, firește, și instituții media care au reflectat obiectiv evenimentele din România. Filialele televiziunilor românești pe teritoriul Republicii Moldova au avut parte de imagini exclusive și informații din prima sursă. Din păcate, celelalte mass-media independente au fost nevoite să preia știrile de la agențiile românești sau de la alte publicații online din România.

Redacțiile nu au suficiente resurse pentru a-și trimite reporterii la București. Publicitatea online nu e la fel de profitabilă ca cea din era print-ului. Asta în condițiile în care piața publicității din Moldova pare să fie și ea contaminată de politic. Câteva zile în urmă, patru televiziuni de peste Prut au depus o sesizare la Consiliul Concurenței prin care denunță o înțelegere de cartel între două case de vânzări de publicitate.

Pe fundalul acestor manevre, este clar de ce Republica Moldova mai pierde patru poziții în clasamentul mondial al libertății presei, situându-se pe locul 80 din 180, lângă Armenia, Kosovo și Tanzania.

În România, situația asta s-a îmbunătățit ușor, la acest capitol, și se plasează pe poziția 46. În topul clasamentului, rămân Norvegia, Suedia și Finlanda. Până să ajungem pe locurile fruntașe, mai avem de citit multe fake news și știri de propagandă.