Coșul tău e gol

Trebuie să-mi cumpăr o perie pentru piele întoarsă. Am o pereche de cizme care au nevoie de puțină îngrijire și am aflat că o perie va face asta.

Mi-am petrecut mai multe ore de-a lungul a câteva zile în toamna lui 2016 ca să caut una. Am încercat în mai multe magazine, dar nu am găsit nicio piere pentru piele, ci doar niște kituri micuțe de lustruire pentru pantofi, înghesuite între rafturi. Cizmăria din cartier s-a închis înainte să ajung la ea după muncă. Așa că am căutat pe Amazon și așa am cheltuit 7,2 dolari (30 de ron) pe un kit de îngrijire, și, mai repede decât ai spune pește, mi-a fost livrat la muncă.

Deși m-am chinuit la început, nu am avut parte de nicio satisfacție. Luasem kitul, dar nu mă simțeam bine. Am cheltuit bani și timp ca să găsesc acest produs. Dar efortul pe care l-am depus în achiziția lui propriu-zisă a fost minim – nici măcar nu a trebuit să mă asigur că sunt acasă când a fost livrat – iar sentimentul de recompensă a fost pe măsură. Am făcut ceva ce ar trebui să-mi ușureze viața, și probabil că a făcut-o, dar următorul pas pe care-l așteptam, cel al sentimentului de fericire, nu a venit. Cumpărăturile online mi-au salvat o bună bucată din timp, dar de fapt, doar mi l-am petrecut diferit, în fața unui calculator.

Tehnologia vrea să rezolve două cereri simultan: să ne luăm ce vrem și să economisim timp. Până la urmă, timpul este cea mai de valoare comoditate pe care o ai, până la punctul în care o consideri un tip de monedă, iar asta i-a dat propriul termen, abundența timpului. Tehnologia ar trebui să te ajute să faci ce vrei – să fii aproape de cei dragi, să mergi afară, să faci sport, să mănânci mai sănătos. Ce alt mod mai bun de simplificare a vieții decât să te distanțezi de partea capitalistă care se leagă practic de el: actul prelungit de a cumpăra fizic lucruri?

Dar un studiu Pew din 2016 despre cumpărăturile online, a descoperit că 65 la sută dintre cumpărători preferă să achiziționeze în persoană când au posibilitatea, în comparație cu 34 la sută dintre oamenii care preferă să o facă online. Ceva se schimbă când cumpărăm fără să mergem fizic la un magazin. Unii ar spune că interacțiunea umană dispare, transportul până acolo, sau pur și simplu planificarea anterioară vizitei la magazin, dar poate că mai e ceva: pierderea de a face lucrurile într-o manieră mai activă, spre deosebire de una mai pasivă.

Internetul te-a eliberat de limitările unei zile de 24 de ore și au fost făcute mai multe studii ca să îți dai seama ce bine și ce rău ți-a făcut. Același studiu Pew a descoperit că majoritatea americanilor nu cumpără constant online: „aproximativ șase din zece americani spun că-și fac cumpărăturile online mai puțin de câteva ori pe lună (37 la sută) sau că nu fac asta niciodată (20 la sută)”.

Aceste cifre s-au schimbat în funcție de cât de tineri erau respondenții. Iar trendul marilor companii ale țării este să ofere oamenilor ce vor și să facă cumpărăturile cât mai ușoare cu putință. Companiile precum Blue Apron (care nu numai că-ți prepară mâncarea, dar ți-o și aduce și-ți spune cum a fost gătită) sau Amazon (care-ți vinde orice ai nevoie, oricând) au grijă nu numai de prezent, ci și de un viitor în care majoritatea societății este plină de tineri care vor totul Chiar Acum.

Suntem forțați să ne găsim cât mai multă relaxare în vieți – asta e ce fac bogații până la urmă. Gândirea de bază pare să fie că ne ținem ocupați ca să ne împlinim cele mai profunde dorințe și să ne permitem să facem ce vrem, adică cel mai adesea nimic (gândește-te la arhetipul directorului miliardar ale cărui zile de muncă sunt planificate la milimetru și care-și mai ia și vacanțe luxuriante). Dar în 2018, cercetătorii de la Universitatea Chicago’s Booth School of Business și National University of Sinagapore’s Business School au propus că adevăratul motiv este exact invers: „că oamenii caută motive să se țină ocupați”.

Într-un experiment, profesorii Adelle X. Yang și Christopher K. Hsee au cerut participanților studiului să completeze un sondaj și le-a spus că pot să-l lase într-una sau două locații: în apropiere, dar vor trebui să aștepte 15 minute, sau imediat la un loc care era la distanță de 12-15 minute de mers pe jos. Jumătate dintre participanți au primit recompense identice după ce au terminat fiecare sarcină, ciocolată neagră sau cu lapte. Celeilalte jumătăți i s-a dat o locație care avea ciocolată neagră și alta cu lapte (astfel „distribuția aromelor a fost contrabalansată”, au notat cercetătorii):

„Ca să sumarizăm, oamenilor nu le-a plăcut așteptarea și totuși nu au vrut să se implice decât dacă puteau să-și justifice gestul cu un scop”, au scris Yang și Hsee. Au extins ideea și au explorat cum, într-o lume de creștere tehnologică, oamenii aleg ce activități să aibă în timpul lor liber. Dacă ești prea ocupat, indiferent dacă ești bogat sau sărac, nu poate duce la fericire. Dar, au scris ei, „Cum înaintăm, ar trebui să înțelegem că abundența relativă a timpului nu ne garantează libertatea finală a speciei umane, ci mai degrabă crește nevoia de ocupație cu scop.”

Altă cercetare a sugerat că cheltuirea banilor pe lucruri care ne economisesc timpul ne aduc mai multă fericire decât obiectele în sine, pentru că cei care o fac simt mai puțină presiune în activități. „Oamenii se plâng adesea de lipsa timpului nu fiindcă sunt ocupați obiectiv, ci pentru că percep o lipsă de control asupra timpului”, au scris cercetătorii în studiul publicat în 2017 în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Dar cât timp economisești și ce faci cu el este o poveste diferită. „Ironic, să cheltuiești prea mulți bani pe servicii de economisire a timpului ar putea să submineze senzația controlului personal, iar asta te face să crezi că nu-ți pot controla sarcinile zilnice și îți reduce din starea de bine”, au adăugat cercetătorii.

De curând am ieșit la prânz cu prietena mea Allison. La finalul mesei, i-am luat eu geanta și am descoperit că era surprinzător de grea: Se pare că fusese la bancă ca să-și ia niște recipiente în care să-și pună măruntul, iar acum voia să-l depoziteze, o activitate pe care o iubeam când eram copil pentru repetitivitatea ei liniștitoare, dar mi-am imaginat că a dispărut odată cu depunerea cecurilor în persoană. Am întrebat-o de ce nu-și duce banii la Coinstar. „Își iau și ei o parte!”, mi-a spus ea. „Plus că-mi place activitatea de a rula monede.”

„În ultima vreme, sarcinile unei persoane au devenit ocupația alteia”, scria Joan Kron în New York Magazine în 1990, la un deceniu după ce a apărut Craiglist în New York și aproape două de când a fost creat TaskRabbit. Oamenii despre care vorbea, dacă nu era deja evident, erau bogații. Ideile ei s-ar potrivi și-n prezent: „treburile unei persoane au devenit responsabilitatea unui site care le transmite mai departe unui individ pe care persoana originală nu-l va cunoaște niciodată”. Având în vedere că majoritatea treburilor implică tranzacții financiare, cheia o reprezintă scopul legăturii.

Cumpărăturile online ar trebui să te facă să te simți liber din mrejele societății care te împiedică să-ți îndeplinești dorințele, dar ești mai legat ca niciodată – poate chiar mai mult fiindcă crezi că nu ești – fără natura activă a procesului. La fel ca-n majoritatea lucrurilor, există o fericire pe care ai nevoie să o găsești, între folosirea uneltelor ca să îți echilibrezi viața și să te detașezi de ce îți umple zilele cu sens. Ca să ajungi la libertate, trebuie să părăsești total sistemul, dar dacă ești în el și te aștepți la succes, trebuie chiar să crezi în el până la capăt.

„În momentele ocupate, timpul generează fericire, cât este folosit pentru un scop, chiar și unul greu de justificat”, au scris Yang și Hsee în studiul lor. Sau, după cum a explicat în Times Magazine acum 32 de ani Charlotte Ford, vedetă și consilieră de etichetă (și stră-strănepoata inovatorului de producție în masă, Henry Ford), „Îmi place să am o listă de pe care să șterg lucruri. Cumva te face să te simți cum mergi mai departe doar pentru că faci lucruri.” Cum ar fi găsirea acelei perii.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.