Toate lucrurile „cool” de care e ok să te lași în România anului 2017

Termenul „cool" își schimbă sensul mai rapid decât îți schimbi tu poza de profil de pe FB. Modele vin și trec, iar cu cât rămâi mai blocat pe una, cu atât îți dai seama cât de fals începi să pari.

De-asta mi s-a părut tare campania „Zinger - Mai bine pe bune decât cool" de la KFC, că încearcă să te convingă să o arzi autentic. Să nu te proptești în modelele astea sociale pe care a decis la un moment dat cineva că-s definiția miștoului.

Să nu ajungi genul ăla de om care se duce într-un restaurant de fițe ca să-și facă selfie-uri vesele, deși mâncarea ți-a stat în gât, atât ca ingrediente cât și ca preț. Știi tu, alea unde îți crește cota de influensăr dacă îți dai check-in.

Și, ca să contribui la efort, ți-am făcut o selecție cu unele dintre fițele „cool" de care nu reușesc să scap nici eu, dar pe care ar trebui să le lăsăm cu toții în urmă în 2017 ca să fim mai fericiți.

Dacă îți place ok, dar nu te duce doar ca să-ți dai check-in. Gif de Răzvan Băltărețu

Unii zic că deja e pe moarte curentul ăsta care a pornit de la manele și muzica ușoară/pop românească din anii 80-90. Prima mențiune despre genul ăsta de petreceri în București o găsești în romanul lui Adi Schiop, Soldații Poveste din Ferentari, în care îți prezintă începuturile petrecerilor de manele dedicate hipsterilor, care se duceau să danseze pe ele, deși nu erau extrem de interesați de contextul social. În paralel cu ele, rulau și niște petreceri cu muzica pop românească ascultată de părinții noștri prin anii '80, la care veneau vedete de altădată să se spargă-n figuri. Și, ca orice oameni în vârstă, e clar că nu mai puteau performa ca la 20 de ani, deci părea puțin fals totul.

E ok să-ți placă genurile astea muzicale sincer. Dar îți dai și tu seama că nu ești pe bune, dacă te duci la chefuri cu o muzică pe care nu ai asculta-o în căști, pe metrou. Și e chiar ok să nu te duci, că nu te obligă nimeni să devii altceva decât ești.

În ultima vreme, apar din ce în ce mai multe mode dedicate puștilor, de la jucării la jocuri digitale, și asta e foarte bine. La fel cum pe vremea ta erau în vogă luptele cu petarde, pistoale cu bile și jocuri ca lapte gros, acum sunt fidget spinnerele, kendama, daily vlog-urile și multe altele.

Până acum am văzut două reacții la genul ăsta de produse de puștani. Cea mai nasoală e aia de tataie, supărat că ăștia micii au hobby-urile lor care-s diferite de preocupările tale din copilărie - o atitudine care poate deveni chiar periculoasă, vezi știrile false inventate despre Pokemon Go, cu copii care pățeau chestii.

Dar mai e și aia de om care se chinuie să pluseze cu distracții de tineri, ca să pară hip. Crede-mă, boss, se simte că faci vlog-ul ăla forțat că te-a mințit cineva că așa o să ajungi faimos. Nu o să te transformi în Ilie sau Bromania peste noapte, doar că îi imiți în clipuri de YouTube. Ei sunt niște oameni dintr-o anumită generație care se adresează unora cu vârste apropiate.

Nu trebuie să fii nici ursuz cu modele de puștani, dar nici nu e ok să investești o avere în spinnere, dacă te plictisesc rulmenții colorați. Fii pe bune cu tine însuți.

Când vine vorba de ieșit în oraș, sunt două feluri de petrecăreți. Ăia care se duc în anumite locuri, de dragul de a se vedea cu anumiți oameni, și ăia care se văd cu oameni, doar de dragul de a merge în anumite locuri.

Hai să-ți dau un exemplu clasic. Toți mergem inevitabil în Control, pentru că a rămas cumva cel mai cool club accesibil din Capitală. Mai ales marțea. Marțea în Control a început ca o ofertă half-off, dar adevărul e că deja vin oamenii care și-ar permite lejer să meargă și în alte zile, când e mai liber. De ce mergem toți marți în continuare? Că știm c-o să fie lume.

Fie că e vorba de o zi specială de club sau de un eveniment urban, gen aprinderea beculețelor de Paști din București, e clar că vii acolo fix pentru că știi c-o să fie full de oameni. Și e cool să fii înconjurat de oameni, mai ceva ca-n autobuzele din Piața Romană. Ei bine, chiar nu e, poți să faci o mie de chestii mai cool, care n-o să-ți ridice temperatura la 38 de grade.

Am tot respectul pentru atleții în stare să alerge un maraton, la fel cum am și pentru ăia care se dedică pe bune unor cauze umanitare, dar oricum o dai, majoritatea maratoanelor din București nu se încadrează complet la niciuna dintre ele.

Nu-s despre performanță sau altruism, cât sunt despre statut social. Altfel te privesc tipele pe Tinder când pui prima poză cu tine încordat și asudat, cu o cauză nobilă imprimată pe piept.

Așa că, dacă vrei să fii autentic, du-te și aleargă sau dedică-te trup și suflet organizației umanitare de pe tricoul tău. Ai fi mult mai sincer cu tine însuți și cu cei din jur, și nu te-ar mai suspecta niciodată nimeni de ipocrizie.

Niște oameni care probabil nu fac petiții online, fotografie de Mircea Topoleanu

După cum ziceam mai sus, e important să ai o cauză. Dacă ar fi mai mulți tineri activi civic, România ar fi o țară mai bună. Dar hai să nu confundăm civismul, cu mimatul civismului de dragul like-urilor. Dacă ești cu adevărat dedicat unei cauze, citești despre ea, lupți pentru ea pe toate canelele posibile (bine, inclusiv petiții online), dar dai mai mult de o semnătură și-o adresă de mail.

Dacă tot ce faci e să dai semnături, nu o să rezolvi niciodată nimic. Nu-ți bate joc de alți oameni dedicați prin susținerea ta cu jumătate de gură, că nu impresionezi pe nimeni. Tot ce faci e să rănești cauza, mai ales când te întreabă cineva „De ce ai semnat pentru chestia aia" și nu-ți vine alt răspuns în minte decât „Că așa e bine".

Pentru mulți, nu ajunge doar să dai bani să mergi la happening-uri, trebuie să ajungi acolo și moca. Preferabil, să ajungi fără bani la cât mai multe evenimente care-ți cresc cota socială, să-ți dai check-in, pe urmă să treci la următorul. Asta după ce ai tras foarte tare de organizatori să-ți dea acele invitații.

Dacă respecți, pe bune, artiștii care cântă acolo, cel mai ok e să plătești pentru evenimentele alea, că poate altcineva n-o s-o facă. Până la urmă, așa le arăți că îți pasă de munca lor, altfel pur și simplu o arzi parazit și asta nu e cool, oricâte share-uri ai aduna pe FB.

Știi care o categorie de oameni foarte mișto - fotografii și videografii de concerte. Sunt profesioniști cu ani de experiență în spate, care au investit în aparatură și tot ce trebuie, ca să-ți arate cele mai tari imagini cu muzicienii și publicul de la evenimente. Păi și atunci de ce insiști să faci copii proaste ale acelorași filmări și poze pe care le trag ei, cu mobilul și zero talent?

După fiecare concert, ni se umple tuturor feed-ul de Facebook cu story-uri și live-uri haotice, din care nu se înțelege și nu se aude nimic. Pe YouTube nici măcar nu mai zic, că toată lumea e atât de disperată să tragă clipuri pixelate și să le uploadeze, încât e aproape imposibil să găsești ăla oficial, făcut cum trebuie de echipa video a artiștilor. Încearcă să fii pe bune.