Am fost la mitingul de susținere a Jandarmeriei ca să văd pe cine dau vina oamenii

Cu 40 de minute înainte de ora anunțată pentru mitingul de susținere a Jandarmeriei, intru pe pagina evenimentului să văd care e vibe-ul, dacă se ceartă lumea. 1 going, 1 interested, 3 shares, liniște și pace. Văd că mitingul e autorizat pentru 100 de persoane, mă gândesc că poate rețelele sociale nu au ajuns peste tot.

În piață au fost undeva pe la 1 000 - 1 200 de jandarmi, îmi fac un calcul sumar în minte. Ei nu au voie, prin statut, să participe la nici un fel de miting, dar mă gândeam că au soții, soți, frați, prieteni măcar, care să iasă în stradă să îi susțină. Mi s-ar fi părut legitim, dacă toată lumea e atât de convinsă că e bine ce s-a întâmplat. Plus susținătorii „din afară”, m-aș fi așteptat măcar la câteva mii de oameni, să zicem. Nu?

La fața locului nu erau nici 100. Undeva pe la 50 probabil, pierduți în marea de jurnaliști care veniseră să-i pozeze, filmeze și să-i întrebe de abuzuri din toate unghiurile. Mitingul s-a desfășurat în fața Ministerului Public / Parchetului General, adică exact „acasă” la Augustin Lazăr, cel pe care Tudor Toader anunța că-l va evalua profesional. Țin să-ți amintesc și că Parchetul General, prin secția militară, a preluat și ancheta violențelor din 10 august, deci locul are dublă însemnătate.

Să revenim la protestarii noștri furioși. Când am ajuns, se striga „Demisia!, Demisia!”. A cui, întreb. Mi se răspunde pe mai multe voci - a lui Augustin Lazăr, a lui Klaus Iohannis, a procurorilor care anchetează jandarmii și nu anchetează protestatarii violenți și, în general, a tot ce înseamnă stat paralel. Aici am ajuns, deci, la un miting împotriva președintelui, a statului paralel, a abuzurilor din Justiție și a protocoalelor secrete.

„Procurorii, procurorii, apără pe infractori”, strigau oamenii din fața Parchetului General. „Bani pentru jandarmerie, nu la SRI și SIE!”, se face alocarea bugetară pe trotuar. „Lazăr, nu uita, va veni și ziua ta!” sau „Lazăr și Laura, aveți loc la Rahova!”, se mai strigă.

Mă induce în eroare puțin când aud că se strigă „Vrem dosarul Colectiv!”. Întreb și eu să înțeleg. Aud de mâna criminală de la Colectiv, posibil a domnului Iohannis. Mai întreb.

Doamna Simona, de 52 de ani, mă lămurește că e vorba de substanțe. „În legătură cu dosarul Colectiv, vrem să se termine odată. Am văzut că au trimis substanțele folosite de jandarmi în 10, dar substanțele folosite la Colectiv? Toată lumea tace în legătură cu asta.” Tot dânsa îmi spune ce a adus-o aici: „M-am uitat la ce s-a întâmplat pe 10 august și am observat de la început cum au evoluat lucrurile. Am ajuns la concluzia că respect Jandarmeria Română. Bineînțeles că sunt nedreptățiți. Protestatarii au fost extrem de violenți și jandarmii au fost prea blânzi, au acționat prea târziu. Categoric nu toți au fost violenți. Dar având în vedere că cei care nu au fost violenți nu s-au delimitat de cei violenți, nu ștu, cred că cumva s-au combinat.”

Pe doamna Mirela, de 60 de ani, a adus-o aici dreptatea. Vina este a lui Iohannis care dezbină. „Nu am nici rude, nici prieteni jandarmi, am venit din sufletul meu de român. Protestatarii au fost foarte agresivi cu jandarmii. Cer să fie respectată Jandarmeria și să nu mai fie atacată. În primul rând, Președintele țării o atacă. Peștele de la cap se împute. Iohannis e primul. În loc să fie negociator, e dezbinator. Din prima zi în care a câștigat PSD-ului, a fost șocat și a zis «eu vreau guvernul meu». Toată ziua, atacă PSD-ul, atacă Jandarmeria, atacă pe toată lumea.”

Protestatarii stau pe trotuarul din fața Parchetului General, într-un spațiu bine delimitat de garduri. Gardurile nu sunt spre instituție, să o protejeze, să zicem, cum e mereu la protestele de la Victoriei, ci mai ales spre trotuar. Nu prea le înțeleg rostul, mai ales că vorbim de o zonă a Bucureștiului care nu prea e traficată la picior sâmbătă la ora 14.

Doamna Gabriela, de 70 de ani, îmi spune că, dacă era în locul Jandarmeriei, i-ar fi terminat pe protestatari de anul trecut, din ianuarie-februarie.

„Am venit aici pentru susținerea Jandarmeriei, respectarea lor ca unitate militară. Cum sunt tratați la ora actuală, începând de la Președinte și de la procuror, nu e corect. Dacă eram în locul Jandarmeriei, îi terminam din februarie, de anul trecut. Nu e posibil, fără autorizație, să ocupi o rețea de transport în comun - Piața Victoriei.

Ce faci, blochezi un oraș întreg pentru că ai probleme cu capul? Dacă ești corect și vrei ceva, te duci și-ți iei o autorizație oficială și stai acolo câte ore îți durează autorizația. Eu aș fi acționat de anul trecut.

Pe 10 august, au început de la ora 14 să arunce în jandarmi cu borduri, cu asfalt, cu fecale din acea mașină lăsată acolo. Ce ar fi trebuit să spună jandarmii? Aruncați, că primesc. Situația nu a fost prezentată echilibrat. Ce au căutat cu copiii? Știau unde se duc. Era anunțat - sânge, arme și așa mai departe. Ce trebuiau să facă oamenii ăștia, să stea cu mâinile în sân? Dacă erau în occident, erau terminați de mult. Am venit pentru că au avut perfectă dreptate și sunt acum tratați la modul cel mai dur posibil”, zice ea.

Un domn nervos țipă din toți rărunchii. Îl întreb de ce e așa supărat. Pe statul paralel e supărat, aflu. „Avem o instituție, trebuie să o apărăm! Statul pararel vrea să ne fure bogățiile și să le dea străinilor pe degeaba. Cum cine e statul paralel, nu se știe? Iohannis e șeful lor.“

Se duce spre o pancartă, nu știu dacă e a lui, de pe care rețin că principalele amenințări sunt, pe lângă nepotism (al altora), terorism, și atacul telepatic, atacul de panică, flacăra violet și vânătoarea de vrăjitoare.

Răzvan, de 40 ani, cu un tricou pe care scrie că vrea să se dezaboneze de la serviciile secrete pe față, iar pe spate îl are pe Iohannis citind invers Constituția, era un pic supărat pe VICE că e în conflict cu Paul Hitter și că a zis ba că e cu comuniștii, ba cu Dragnea, dar a vorbit cu noi. „Nu suntem cu nimeni”, îmi spune el despre ocazia cu care au ajuns în stradă ca să susțină Jandarmeria.

„Vreau să-mi cresc copiii într-o țară unde să nu se mai întâmple cazuri ca Portocală, flota. Să fie totul pe corecte. În cazul Jandarmeriei, ei au procedat corect. La Guvern e unitate militară. Așa e în consemnul lor, se poate apăra și cu muniție de război. Se știa că nu mai vin corporatiștii soft, vine lumea grea. Din ce am văzut, că n-am fost acolo, s-a dat avertisment, apoi cu gaz, cu tun cu apă.”

Mihaela Marinescu, organizatoarea, spune că acesta nu e un miting politic și că apără o instituție a statului, care a fost acuzată pe nedrept, generalizându-se lucrurile. Am întrebat-o ce a făcut-o să organizeze acest miting de susținere.

„Ideea mi-a venit foarte brusc, urmare a evenimentelor din 10 august. Așa am simțit, după ce am văzut. Am văzut campania pornită împotriva Jandarmeriei ca instituţie, ceea ce nu e corect, începând cu președintele Iohannis. Dacă cineva a greșit din instituția Jandarmeriei, este firesc să răspundă. Individual, dar nu să generalizăm și să gândim la paușal”, consideră ea. „Adunarea nu are nimic politic. Că mai strigă dânșii, strigă, nu le poți impune oamenilor ce să strige, că nu suntem în vremea comunistă”, conchide ea, menționând că este o apărătoare a libertății de exprimare și a democrației și că a luptat la Revoluție.

„Nu e vorba de a apăra Jandarmeria în sine pentru abuzuri sau de a-i ridica pe un soclu. E o instituție a statului. Cine a greșit din instituție să răspundă, dar și aceia care au agresat jandarmii să răspundă. Mediatizarea e doar pe faptul că Jandarmeria a agresat, a gazat - bine, cuvântul «gazat» - eu nu m-aș juca atât de tare cu el că are conotații mult mai vaste.”

O doamnă în alb le dă flori jandarmilor. O jandarmeriță cu Dialog scris pe ea are un buchet de flori în mână. O cheamă Luiza, îmi spune. Intru și eu în dialog cu ea și o întreb cum i se pare ce se întâmplă acolo. “Apreciez ce se întâmplă aici și mă bucur că suntem susținuți. Îmi pare rău, într-un fel, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat pe 10 august, dar totul a fost legal”, zicea ea.

Nu vrea să-mi comenteze povestea cu arma, nu insist. Mă bucur sincer că domnișoara jandarm și, poate, colegii săi, apreciază susținerea, scandările împotriva statului paralel, recunoașterea amenințării atacului de panică, gândurile bune că jandarmii au fost prea blânzi sau menționarea pericolului imens al străinilor care ne cumpără țara. Și florile erau frumoase.