Ce înseamnă sexul în somn și de ce ți se poate întâmpla și ție asta

Hope a avut dintotdeauna o viață sexuală activă cu partenerii ei. „Odată l-am întrebat dacă i-a plăcut cadoul – un sex oral – de aseară”, spune sud-africanca în vârstă de 23 de ani, care preferă să-i dăm doar numele mic, pentru că e funcționar public. „A fost complet confuz, dar eu am crezut că glumește – are genul ăla de simț al umorului.” Deși prietenul ei inițiase atingerile care au dus în cele din urmă la sex oral, a insistat că nu-și amintește nimic. „În cele din urmă, m-am plâns lui, pentru că oboseam și el mă tot pipăia noaptea.” A luat-o în serios, a căutat pe net și a descoperit că, cel mai probabil, suferă de o boală mai puțin cunoscută: sexsomnie.

Sexsomnia – cunoscută și ca sex în somn sau pipăit în somn – ține de o categorie de tulburări de somn numite parasomnii. Parasomniile constituie mai multe evenimente fizice sau experiențe senzoriale indezirabile care au loc când adormi, în timpul somnului sau când te trezești din somn (gândește-te la somnambulism, vorbit în somn sau paralizie în somn). În general, circa 4,2% din populația adultă generală expermentează o formă de parasomnie. Sexsomnia e definită de participarea celui adormit în activități sexuale – printre care masturbare, pipăit și contact sexual cu penetrare – adeseori fără să fie complet conștient, fără să răspundă la mediul înconjurător și fără să-și aducă aminte că s-ar fi întâmplat vreodată ceva. A fost greu până acum să fie analizate experiențele oamenilor care suferă de boală, așa că nu avem informație epidemiologică despre ea aproape deloc.

Experții în somn consideră că sexsomnia are loc în timpul etapei de somn REM (de mișcare rapidă a ochilor), cunoscută și sub numele de somn profund. „Când e trezită din somnul profund, o persoană poate să intre într-o stare disociativă de somn – în cazul ăsta să fie și trează, în ce privește activitatea motorie, și adormită în continuare, în ce privește funcțiile cognitive mai elevate, cum ar fi judecata”, spune John Cline, profesor asistent clinician la departamentul de psihiatrie la Școala de Medicină de la Yale și psiholog al somnului la Centrul pentru Tulburări ale Somnului din Connecticut. Asta înseamnă că individul poate să aibă erecție sau să se lubrifieze vaginal, să-și miște fizic corpul și să participe la diverse acte sexuale, ba chiar să și ajungă la orgasm, fără să țină minte absolut nimic niciodată din ceea ce s-a întâmplat.

Așa se-ntâmplă cu sexsomniacii cu care am vorbit. Un manager de proiect în vârstă de 30 de ani care locuiește în Luxemburg îmi spune că nu-și poate aminti niciodată sexul pe care-l face noaptea a doua zi dimineața: „De obicei mi-e destul de rușine de mine și încep să-mi fac griji pentru partenera mea, mi-e frică să n-o fi rănit sau să nu-i fi făcut ceva împotriva voinței ei.” O cercetătoare în chimie din Ohio îmi spune că și ea și soțul ei sunt sexsomniaci. Îmi explică faptul că soțul ei are mișcări mai puțin controlate și nu observă indiciile de limbaj corporal pe care i le dă ea, după ce acesta inițiază sexul în somn, în timp ce ei experiența de a se trezi în mijlocul actului sexual i se pare cumva deconcertantă și dezorientantă. Pentru californianul Sammy Reynard, în vârstă de 46 de ani, se întâmplă una din trei chestii. „Foarte rar terminăm actul sexual”, își amintește el. „Mult mai des mă trezesc în timpul actului și odată ce-mi vin în fire, continui treaz fiind. De cele mai multe ori, la un moment dat mă opresc și adorm la loc înainte să terminăm.”

Alte parasomnii, ca și apneea obstructivă în somn (o boală care întrerupe respirația în timpul somnului), pot să constituie o puternică predispoziție pentru sexul în somn, sugerează Carlos H. Schenck, psihiatru și profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității din Minnesota. Are sens pentru Reynard, care are și episoade de paralizie în somn. În contextul ăsta, putem cumva să înțelegem relația dintre cele două boli. Însă pentru mulți alții, nu e chiar atât de simplu. Cline consideră că oboseala excesivă, nivelul ridicat de stres și utilizarea anumitor substanțe înainte pot să joace un rol în declanșarea sexsomniei, dar conchide că – până acum – n-avem nicio explicație clară despre ce anume o provoacă.

După cum explică Schenck, comorbiditatea amneziei cu trezitul în timpul somnului pot să aibă consecințe destul de încurcate. „Au existat cazuri raportate în care s-a pronunțat numele altei persoane în timpul sexului nocturn – în niciun fel bazat pe realitate – care provoacă bănuieli de infidelitate”, spune acesta. „Apoi, mai există scene raportate în care femeia sexsomniacă inițiază sexul și partenerul bărbat e doritor, în ciuda întreruperii somnului cu care vine la pachet, dar în timpul contactului sexual, femeia se trezește și spune: Ce faci? Nu vreau să fac sex.”

Lee Copland, un student australian în vârstă de 28 de ani, îmi spune că prima lui experiență cu sexsomnia a pus, în cele din urmă, punct unei prietenii. Când avea 16 ani, au dormit la el două prietene cu care avea doar relații platonice, dintre care una n-a mai vorbit cu el de a doua zi. „Cealaltă prietenă mi-a spus că o pipăisem și de-asta. Am încercat să-mi cer scuze și să explic că nu-mi amintesc absolut deloc să se fi întâmplat așa ceva, dar, din păcate, prietenia aia n-a mai putut fi reparată.”

Având în vedere ce știm despre sexsomnie, explicația lui Copland e credibilă. Cu toate astea, felul în care e percepută sexsomnia e complicat de realitatea abuzului sexual, cât și de diverse cazuri penale din SUA și Canada, în care inculpații acuzați de abuzuri sexuale au folosit tulburarea de somn ca apărare. Cazurile astea ar putea face publicul să perceapă sexsomnia drept o scuză, mai degrabă decât o boală clinică reală.

Prima dată când Rowan Miller – o persoană neconformă cu binomul de gen – a încercat să vorbească cu un terapeut de cuplu despre sexsomnia partenerului său Alex, a avut senzația că terapeutul bănuia ceva mai sinistru. O vreme, persoana în vârstă de 27 de ani din statul Washington nu și-a dat seama că Alex are sexsomnie și că prin atingerile lui intenționa să inițieze sexul. Uneori îi răspundea, dar de cele mai multe ori doar îl ținea în brațe – și, după cum a interpretat Miller situația – Alex adormea la loc.

Într-o noapte, Miller s-a trezit de durere. „Îmi aduc aminte să fi avut o vagă amintire cu el împingându-se în mine, deasupra mea, dar era fragmentară, din moment ce dormeam”, îmi zice. Miller a fost abuzat sexual în somn de un prieten, în liceu, și suferă de sindromul șocului post-traumatic din cauza asta. Vagile amintiri din noaptea precedentă i-au declanșat sindromul. Alex i-a spus lui Miller că nu era sigur dacă făcuseră sex sau nu. „Încercam să-mi țin panica sub control și să-i zic că-s destul de sigur că a avut loc penetrare, pentru că am răni și dureri. Apoi îi zic că aș vrea să revenim asupra limitei [impuse înainte care permitea] sexul [consimțit], pentru că de data asta eram în etapa de somn profund, iar asemănarea cu episodul de molestare mi-a provocat traume.

Miller spune că și Alex a fost traumatizat de incident – nu e un partener violent sau abuziv și nu-și amintea nimic din ce se întâmplase. Căutase pe net și dăduse de sexsomnie, ceea ce cred amândoi că s-a întâmplat în noaptea aia și cu alte ocazii când Alex l-a atins pe Miller neobișnuit de ușor sau de brutal. După o vreme, cuplul n-a mai făcut deloc sex, iar Alex nici nu a mai oferit îmbrățișări sau alte forme de intimitate fizică în pat, de frica felului în care s-ar putea comporta în somn. „Am insistat foarte mult să mergem la terapie de cuplu, pentru că e important să te prinzi rapid de probleme, nu când s-au înrăutățit deja de ani de zile și nu se mai poate repara nimic”, explică Miller. Câteva luni mai târziu, tot nu fac sex, dar au constatat că noul lor terapeut le e de ajutor și speră să ajungă la un specialist în sexsomnie pe viitor.

Simplul fapt că și-a conștientizat boala și ce implică ea l-a ajutat pe Reynard să-și gestioneze mai bine sexsomnia. Și-a dat seama prima dată că încerca să inițieze sex în somn acum mai bine de 20 de ani și i-a luat ceva timp să-și dea seama cum să facă față chestiei ăsteia. „Partenera cu care eram când am descoperit asta, odată ce am aflat ce e, a fost fascinată și i-a plăcut”, își amintește acesta. „A doua parteneră cu care mi s-a întâmplat nu prea m-a crezut niciodată și a alternat între a se conforma perversiunii mele de a mă preface că dorm și a se enerva din cauză că o trezeam în toiul nopții, încercând să fac sex.” Reynard îmi spune că principala lui strategie pentru a trăi funcțional cu asta e să discute despre sexsomnia lui cu partenerele. Până la ora actuală, i s-a spus că întotdeauna reacționează la refuz prin a renunța și a adormi la loc.

Schenck e de acord că o bună metodă inițială pentru cuplurile care se confruntă cu sexsomnia poate fi să exploreze dacă sexsomniacul reacționează pozitiv la un „oprește-te, dormi” spus cu blândețe. Cline sugerează că igiena somnului, evitarea alcoolului și altor substanțe psihotrope înainte de ora de culcare și somnul îndestulător pot să minimizeze stresul, extenuarea și alți potențiali factori care întrerup somnul profund. Adaugă că măsurile de siguranță, printre care și dormitul în camere separate, îl pot proteja pe partenerul de pat în cazuri de sexsomnie. Și psihoterapia și tehnicile de gestionare a stresului pot să ajute la diminuarea episoadelor. Ambii specialiști în tulburări de somn insistă să le spună explicit persoanelor care au episoade sexuale în somn că de obicei e o boală și că o evaluare profesionistă și tratarea apneei în somn, a altor parasomnii sau a unor boli precum epilepsia pot să ajute la reducerea incidentelor de sexsomnie.

Acestea fiind zise, merită întotdeauna să te lămurești dacă partenerului nu cumva îi place sexul în somn. „Deși poate să fie și super enervant, în cele mai multe nopți mă bucură”, spune Hope. „Mă excită incredibil de mult și mă face să mă simt extrem de dorită. Uneori mă scoate din minți, mai ales când sunt în sesiune, dar în 90% dintre cazuri fie îl ignor – dacă n-am chef – sau mă bag. Dacă spun nu ferm și nu reacționez, el adoarme profund la loc. E ca un mic secret pe care-l împărtășim.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.