Cu pensula pe casete VHS

Evoluţia tehnologică ne trece de la analogic la digital tot mai mult şi nicăieri nu este mai evident lucrul ăsta ca în lumea fotografiei şi cea cinematografică. Camerele digitale HD au înlocuit camerele pe film, asigurând o calitate a imaginii şi o rezoluţie de neimaginat acum câţiva ani. Cu toate astea, un produs secundar major al vitezei de creştere a evoluţiei tehnologice este nostalgia esteticii trecute. Entuziasmul contemporan pentru Lomo sau efectele Polaroid folosite de Instagram sunt un exemplu.

Kon Trubkovich şi Regina Parra transformă filmele vechi, înceţoşate, prăfuite, cu ajutorul picturii în acuarele. Pentru seria Mise-en-scène, Parra a folosit înregistrările de la camerele de securitate cu o blondă  tânără, cu părul lung, implicată în diverse situaţii din viaţa de zi cu zi - retrage bani de la un bancomat, iese din maşină într-o parcare sau aşteaptă să traverseze strada - pe care le-a transformat în imaginile pe care le vedeţi aici.

Trubkovich a ales cadre cu defecte distinctive de pe casete VHS pentru a le picta. Distorsiunile produse cu pictura în acuarele sunt un fel de glitch art.

La fel ca Trubkovich, Andy Denzler creează interferenţe, cum ar fi defecte de pe casetele VHS, dar face asta cu pictura în ulei. Iar efectele sale sunt, de obicei, mult mai evidente decât cele ale lui Parra şi ale lui Trubkovich. Putem vedea petele de vopsea pe imaginile filmate chiar de el.

Toate lucrarile par destul de reale, la prima vedere - detaliile sunt cele care expun texturile de vopsea şi aspectul lor unic. La fel ca în superficialitatea imaginilor instantanee, artiştii păstrează particularităţile umane şi naturale pe care nu le putem observa cu ochiul liber.